Pe masura ce înaintez în vârsta, îmi plac din ce în ce mai mult diminetile de sâmbata. Poate ca din cauza linistii pe care o simt atunci când ma trezesc primul, sau poate ca este doar bucuria neascunsa ca nu trebuie sa fiu la serviciu. Oricum ar fi, primele ore ale diminetilor de sâmbata sunt cât se poate de placute.

Acum câteva saptamâni, savurând linistit prima cafea a unei astfel de dimineti de sâmbata, am pornit radioul. Ceea ce a urmat a devenit una din acele lectii pe care viata ti le da din când în când. Iata despre ce e vorba:

La radio rula o emisiune matinala interactiva, cu pareri exprimate telefonic de ascultatori pe tema emisiunii, punctate din când în când de anunturi ale crainicului prin care îi asigura pe acestia ca le sta la dispozitie în fiecare zi a saptamânii, inclusiv în diminetile de sâmbata pâna la prânz.

La un moment dat a intrat în direct un ascultator care dorea sa povesteasca, oricui dorea sa asculte, povestea celor 1000 de bile, ceea ce mi-a captat atentia. Avea o voce grava, ferma, dar deosebit de calma.

Si iata povestea lui, spusa crainicului radio:

Se pare ca esti tare ocupat cu acest serviciu la postul de radio: sa ai o emisiune zilnic, inclusiv sâmbata dimineata, nu e un lucru usor. Sunt convins ca te platesc bine dar cred ca e o rusine ca te tin departe de familie atât de mult timp. E foarte dureros ca în aceste sâmbete în care ai lucrat ai pierdut primul concurs de dans al fiicei tale, primul meci de fotbal al fiului tau, si câte altele…

Da-mi voie sa-ti spun ceva ce pe mine m-a ajutat sa-mi stabilesc si sa-mi urmaresc prioritatile.. Este povestea celor 1000 de bile.

***

Vezi tu, într-o dimineata de sâmbata ca si aceasta, m-am asezat la masa si am facut putina aritmetica:

Ø un om traieste în medie 75 de ani. Stiu ca unii traiesc mai mult iar altii mai putin, dar media este asta -75 de ani;

Ø am înmultit 75 cu 52 si am obtinut 3900, adica numarul de zile de sâmbata pe care le traieste în medie un om;

Ø deoarece la acel moment aveam deja 55 de ani, am socotit câte zile de sâmbata traisem deja, adica 55×52, adica aproape 2900 de sâmbete;

Ø am socotit apoi ca daca voi trai 75 de ani, mi-au mai ramas aproximativ 1000 de sâmbete.

Dupa ce am terminat cu aritmetica, am trecut prin 3 magazine de jucarii si am cumparat 1000 de bile de sticla, din acelea cu insertii colorate, cu care se joaca copiii. Si am trecut prin 3 magazine pentru ca nici unul nu avea 1000 de bile. Oricum, pâna la urma le-am cumparat, le-am dus acasa si le-am pus într-un vas mare si transparent.

De atunci, în fiecare sâmbata dimineata, am scos câte o bila si am aruncat-o. Am realizat ca observând cum se micsoreaza numarul bilelor din vas am devenit tot mai concentrat pe lucrurile care conteaza cu adevarat în viata. Nimic nu te motiveaza si nu te ajuta mai mult în a-ti stabili prioritatile în viata decât simpla imagine a timpului tau scurgându-se.

Si acum, da-mi voie sa-ti mai spun un singur lucru înainte de a închide si a merge sa-mi trezesc familia pentru a lua împreuna micul dejun: în aceasta dimineata am scos din vas ultima bila.. Ma gândesc ca daca apuc sâmbata urmatoare, sau si pe cealalta…pur si simplu mi s-a dat putin timp în plus. Si singurul lucru pe care orice om îl va accepta, este putin timp în plus.

Mi-a facut placere sa vorbesc cu tine si sincer, îti doresc sa ai parte de mai mult timp cu familia ta. Iar mie îmi doresc sa mai fiu pe-aici si sa ne mai întâlnim pe acest post de radio.

Buna dimineata si … la revedere!

***

În linistea care a urmat ai fi putut auzi pâna si caderea unui ac pe podea. Asa cum v-am spus, aceasta poveste a fost una dintre acele lectii pe care ti le da viata atunci când te astepti mai putin. Si e o lectie pe care eu am învatat-o...

PS: Primita pe mail