Nivel: Ambasador
Inregistrat: 6/11/2007
Mesaje: 818
| Am fost in week-end-ul trecut la un workshop (al lui James Ray) in San Diego, SUA, si am trait o experienta foarte interesanta ca cersetor in centrul orasului San Diego, timp de trei ore. Experienta facea parte din workshop-ul respectiv si-am trecut de bunavoie prin acest exercitiu. Interesant ca fiecare din cei 150 participanti a avut o experienta aparte, iar cand am revenit si ni le-am impartasit, am observat cat de mult am avut de invatat din aceasta experienta cu totii.
Dar s-o iau cu inceputul. Era vremea pranzului si toti eram infometati, asteptand sa vina pauza de masa. Insa, ni s-a cerut sa alegem bluze, pulovere si pantaloni dintr-un teanc de haine rupte. Apoi ne-au trimis in camerele noastre de hotel sa ne imbracam cu ele, sa ne demachiem si sa incuiem totul de valoare (bani, carti de credit, bijuterii, ceasuri, etc.) in seiful din camera fiecaruia. Cand ne-am intors inapoi in sala, ne-au machiat sa aratam murdari, nespalati, cu parul unsuros si ciufulit. Ne-am urcat in autocare. Ne uitam unii la altii cat de ciudat aratam si ne amuzam, dar singur nu-ti dadeai seama cum arati. N-am stiut ce va urma, pana cand autocarele s-au oprit in centrul orasului. Ni s-a spus ca va trebui sa rezistam trei ore ca niste cersetori: singuri, daca ne e foame si sete sa ne descurcam cumva, daca avem nevoie de WC sa-l cautam, daca intalnim vreun alt participant sa ne facem ca nu-l vedem, iar la o anumita ora trebuia sa ne intoarcem in acelasi loc pentru a ne urca in autobuze. Tot ce aveam cu noi era un cartonas cu locul, ora de intalnire si un numar de telefon in caz de urgenta!
M-a distrat ideea de a vagabonda, oricum nu avusesem timp sa vizitez centrul orasului pana atunci si eram curioasa sa-l explorez. Nu mi-a pasat de cum arat, stiam ca eu sunt mai mult decat ce se vede (hainele de cersetor si machiajul), asa ca am pornit vesela pe strazi. Am trecut pe langa un patinoar in aer liber, pe langa un brad frumos impodobit si am intrat in mall-ul supraetajat. Mi-era sete, asa ca am intrat intr-o cafenea si am cerut un pahar cu apa. "Cu gheata sau fara?", am fost intrebata. "Fara", am raspuns zambind, gandindu-ma ca si un cersetor poate fi tratat onorabil. Am luat cateva pliculete de zahar brun si am iesit afara. Cat am baut apa cu zahar (sa-mi mai potoleasca si foamea), m-am plimbat prin magazin. Am constatat acolo cat de preocupati sunt unii oameni de gandurile lor si de ceea ce vor sa faca, incat te fac sa te simti... invizibil :)
Mi-am continuat periplul intrand intr-un magazin de antichitati. L-am intrebat pe vanzator despre piesa de mobilier langa care stateam (circa 20.000 dolari), despre magazin, si mi-a raspuns foarte amabil. Cand m-am intors sa plec, mi-a spus ca am o gaura in pulover, la spate. Cand i-am spus ca stiu, a continuat "sper ca nu v-ati lovit". Interesant cum vorbea, nu ma asteptam la atata respect. Am continuat sa merg pe strazi si trecand pe langa un cersetor adevarat, acesta mi-a cerut 20 de dolari! I-am raspuns ca n-am, m-a bufnit rasul si mi-am continuat drumul. Nedorind sa ma indepartez prea tare, m-am intors spre mall. Trecusera aproape doua ore, incepeam sa simt oboseala, cand... am dat cu ochii de "restrooms" (WC). Oups, chiar aveam nevoie! Cand ma spalam pe maini, m-am uitat in oglinda si mi-am vazut fata aceea obosita, murdara, parul cleios. Cu cat ma uitam mai mult la mine, cu atat incepeam sa ma simt din ce in ce mai colpesita de situatie. Dintr-o data realizez ca se aude muzica... Gingle bells, gingle bells. Am inceput sa dansez si mi-a revenit starea de buna dispozitie.
Am intrat si intr-un magazin luxos de bijuterii. Apare si vanzatoarea, cu zambetul pe buze, ma intreba ce fac, de unde sunt, imi spune ca are si bijuterii de 19.000 de dolari. Si, dintr-o data, m-a facut curioasa: "pot sa le vad si eu?". "Sigur" si descuie capacul de sticla al suportului. Eu spun... "nu-i nevoie", ea insista. Imi arata un inel de diamant de 10.000 de dolari si insista sa-l probez. Un zambet imi apare in coltul gurii, ma conformez. Apoi imi spune "asta-i numai de 6.000 de dolari, incearca-l si pe asta". I-am multumit si am plecat mai departe. La intoarcere, a inceput sa ploua tare. Ma apropiam de locul unde trebuia sa vina autobuzul, vad alti participanti chirciti pe jos, privind spre pamant. Ne adunam cu totii si ne intoarcem la hotel. Am avut cinci minute sa mergem in camere, sa ne schimbam si sa revenim pentru a ne impartasi ce am invatat fiecare.
Unuia i-a fost atat de jena de cum arata, incat n-a intrat nicaieri, s-a ferit de oameni, chiar a fost alungat de pe scarile pe unde se aciuise de ploaie. Alta a cerut bani si-a primit, asa ca si-a cumparat de mancare. Cere... si ti se va da! Altcineva a primit bani, dar nu i-a luat, realizand apoi ca a primi (a accepta) este de fapt o forma de a recunoaste bunatatea celuilalt, care-ti da cu draga inima. Ascultand ce au invatat ceilalti din aceasta experienta, prind curaj si ma ridic in picioare. "Eu am realizat ca nu hainele sau machiajul conteaza, ci felul in care te prezinti in fata altor oameni ca atitudine" si am dat exemplul cu inelele de diamant. "Pari suprinsa", imi raspunde James Ray. "Ce ai invatat din asta?". Imediat imi trece prin cap un gand: "Ca valorez mai mult decat cred!". "Decat credeai", raspunde el. M-am gandit la paharul de apa si am continuat: "Cere si ti se va da!". O tipa de langa mine ma intreaba: "Si nu ti-a cerut bani pentru paharul de plastic? Nu-mi vine sa cred!". Am invatat mai multe, dar nu le-am mai spus. Cand am avut nevoie de ceva a aparut exact la momentul potrivit. Cu cat esti mai atent la ce ti se intampla si inveti sa iti muti atentia de la aspectele negative la ceva constructiv, cu atat te ajuti mai mult sa nu cazi in spirala descendenta care-ti afecteaza moralul. Fiecare actioneaza ca o oglinda a propriului comportament.
Gabriela Casineanu
Life Coach
www.quantumlifecoach.ca
sursa:www.121.ro |
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 3/13/2006
Mesaje: 2691
| Frumos dar imi vine greu sa cred mai ales in conditiile in care San Diego county are un grad inalt de rasism. Sau poate nu am citit eu bine tot articolul  ... |
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 11/2/2007
Mesaje: 2320
| ba ai citit bine, si mie mi se pare cam "ireal", unde domne in lumea asta o vanzatoare o sa INSISTE k o cersetoare sa probeze inel de nu stiu cate mii de dolari... ce gluma buna  |
|
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| Descrierea experientei mele in downtown San Diego este cat se poate de reala, mi-ar fi placut sa am o imaginatie atat de bogata. :) Am pus-o si pe website-ul meu (in engleza).
www.quantumlifecoach.ca
|
|
Nivel: ALBA CA ZAPADA
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17814
| Am citit si eu articolul la momentul la care a fost postat si chiar l-am trimis si la cativa colegi de-ai mei de serviciu.
Mi s-a parut foarte interesanta experienta, si chiar cred ca daca tu ai incredere in tine si nu te simti prost in pielea ta, indiferent ca esti murdar, curat, slab, gras, frumos sau nu, atunci deja se vede o diferenta.
Singura persoana care te poate face sa te simti prost esti tu insuti pentru ca daca tu nu te apreciezi pe tine si nu iti cunosti valoarea, atunci nici ceilalti nu o vor face.
Felicitari Gabriela pentru experienta si mai ales pentru ca ai impartasit-o si altora. Eu una am avut de invatat din asta  |
|
Nivel: Grupa mica
Inregistrat: 2/9/2008
Mesaje: 232
| Singura persoana care te poate face sa te simti prost esti tu insuti pentru ca daca tu nu te apreciezi pe tine si nu iti cunosti valoarea, atunci nici ceilalti nu o vor face.
Foarte mare adevar in aceste vorbe. |
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 3/23/2007
Mesaje: 12042
| eu o percep ca pe o metafora a respectului de sine.
din fericire, pt. mine, am participat la unele experiente sociologice in care a trebuit sa observ fapte, iar cel mai bine observi fapte participand activ la realitate. |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 1/16/2009
Mesaje: 1578
| Saptamina trecuta am vazut la Tv un program in care "personaj principal" era un om al strazii. Da, sunt murdari, poate intoarcem capul in partea opusa cind trecem pe linga ei pe strada pentru a nu simti mirosul lor intepator, isi cumpara ceva de mincare din mila altora...ceea ce m-a impresionat era nivelul de cultura al acestui om, demnitatea lui, modul in care vorbea, de a prezenta problemele vietii pe care noi ceilalti, mai norocosi, nu le-am intilnit si de a sugeri solutii...
Pentru ca, odata, si ei au avut o familie, o casa, un loc de munca, o viata decenta...si prin cine stie ce imprejurari nefericite (pierderea locului de munca, un imprumut la banca, o boala) au pierdut tot si le-a ramas doar strada. Si nu dormitul pe cartoane era suferinta lui ci indiferenta trecatorilor, lipsa unei vorbe bune...
Publicul emisiunii a privit "cu alti ochi" acel om al strazii.
Si imi aduc aminte, la scurt timp, dadeau la stiri ca intr-un oras angajau, pentru separarea deseurilor, oameni ai strazii...o sansa de a avea un nou inceput... |
|
Nivel: SAFIR
Inregistrat: 2/26/2006
Mesaje: 16505
| Indiferenta celor din jur poate sa doara mai tare decat o piatra aruncata ....
|
|
Nivel: DIAMANT
Inregistrat: 1/17/2008
Mesaje: 27681
| Aici in orasul unde locuiesc,asistenta sociala a ajutat cersetorii,romii veniti.Le dau sarcini,sa imparta reviste,brosuri publicitare si le ofera ajutor social,care au talent la muzica,le permite sa cante,toti au costumatii speciale.Exemplu ieri era o fata care canta "valurile dunarii" la acordeon. |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 3/13/2006
Mesaje: 2691
| inger7 wrote:Aici in orasul unde locuiesc,asistenta sociala a ajutat cersetorii,romii veniti.Le dau sarcini,sa imparta reviste,brosuri publicitare si le ofera ajutor social,care au talent la muzica,le permite sa cante,toti au costumatii speciale.Exemplu ieri era o fata care canta "valurile dunarii" la acordeon.
Vai ce dragut  |
|
Nivel: DIAMANT
Inregistrat: 1/17/2008
Mesaje: 27681
| Roxanel wrote:Vai ce dragut
 mare omenie si ce-mi place aici;mergi pe strada si auzi...hello! de la trecatori care nu te cunosc,mare respect.
O sa merg intr-o zi sa-i pozez pe cei "ocrotiti":018: |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/4/2008
Mesaje: 7332
| inger7 wrote: mare omenie si ce-mi place aici;mergi pe strada si auzi...hello! de la trecatori care nu te cunosc,mare respect.
asa e in micile orase din strainatate; obiceiul acesta a mai ramas si la noi, dar numai "la tara" |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 1/16/2009
Mesaje: 1578
| inger7 wrote:Aici in orasul unde locuiesc,asistenta sociala a ajutat cersetorii,romii veniti.Le dau sarcini,sa imparta reviste,brosuri publicitare si le ofera ajutor social,care au talent la muzica,le permite sa cante,toti au costumatii speciale.Exemplu ieri era o fata care canta "valurile dunarii" la acordeon.
Si pe aici sunt asistenti sociali, grupe de voluntari care ajuta oamenii strazii conducindu-i la adaposturi de dormit sau la cantina saracilor.
Faptul de a le da ceva de lucru mi se pare foarte important, ii face sa se simta utili  si ii ajuta sa se reintegreze... |
|
|
|
