Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 4/4/2006
Mesaje: 8978
| mihaela75 wrote:Si al meu tot asa " cu timp " este sau cum zice el " obosit"  Am avut o saptamana plina de alergatura si Daria numai in masina a dormit la pranz,atunci m-am simtit ca ultimul om, ultima mama si gradul cel mai grav de denaturare.  Arti doarme linistit ca-i in scoica dar daria saraca ,cand ii vedeam capsorul cazut pe-o parte ma apuca plansul.Mi-am propus sa nu mai plec de acasa la pranz decat in caz de maxima urgenta ,daca chiar arde. 
Mihaela, m-a atins atat de tare postarea ta... Incerc sa mi te inchipui si mi-e tare greu!!!! Nu pot face multe pentru o mamica cu un acut simt al responsabilitatii, dar iti trimit multi pupici virtuali si multe imbratisari! Si, inca o data, nu esti o mama denaturata!!!!!! Vinovatia pe care o simti e un indicator atat de clar al dragostei pe care o simti vizavi de ei, chiar daca uneori tu nu mai realizezi asta, din diverse motive! |
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
| Hmmm...eu in ultimul timp imi acord atat de mult timp cat pot.Nu il neglijez pe Matei deloc si reusesc in acelasi timp sa gasesc timp suficient si pt.mine.
Am timp sa merg la cosmetica 2 ore/luna.
Am timp de manichiura 3 ore/luna.
Am timp de cumparaturi in timpul noului job.
Am timp de net tot la noul meu job.
Am timp sa frecventez un curs inceput anul trecut, cu o frecventa de 1zi/saptamana,4ore/zi, 4zile/luna.
In skimb nu am timp suficient pt.Eugen si pt.citit.Nu atat cat as dori.Cred ca va trebui sa ma reorganizez.
In concluzie, cam orice doresc sa fac, reusesc, si asta pt. ca intr-o saptamana 2 zile/saptamana, cum ies de la serviciu, am timp numai pt.mine.Nu ma simt egoista, nu ma simt denaturata.Ma simt minunat eu cu mine insami si cand revin seara pt.baita lui Matei ma simt minunat, extraordinar de fericita revazandu-mi familia, de parca as fi plecat cateva zile, nu cateva ore.
Si acum viceversa: Eugen isi vede de cursurile lui cand eu raman cu Matei. La fel si cand are intalniri cu prietenii sau probleme de rezolvat.
Inainte, peste tot mergeam impreuna, toti 3.Ajunsesem la un nivel de plafonare si iritare cu totii.Am hotarat ca sa facem cu randul cu Matei, sa ne putem vedea si noi, singuri, de unele hobby-uri. DIn 7 zile/saptamana, 2 sunt ale mele, 2 ale lui Eugen si 3 pt.toti trei.Nu e o regula batuta in cuie, doar ca incercam sa o respectam cat de des putem.
Curatenie fac cand pot. Ordine fac tot timpul si incerc sa o mentin tot eu si pt.restul familiei.
Denaturata m-am simtit si eu, in alte randuri, desi timp am avut cam dintotdeauna pt mine.M-am simtit rau cand am tipat la el, cand i-am tras cate una la fund, cand ma infuriam la masa ca nu vrea nu stiu ce...Dar...mi-a trecut! |
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2006
Mesaje: 5605
| Karina merge la gradi de la 1 an si 8 luni , iar eu nu lucrez..Eu nu vad sa fiu o mama care-mi neglijez copilul,denaturata mi se pare prea jignitor ,pai cea care-si paraseste copii sau cine stie ce mai face cum se mai numeste?Eu am crescut-o de mica fara sa ma ajute cineva ,doar sotul cand era acasa.Am stat si m-am gandit ca ar fi foarte bine pentru Karina sa mearga la gradinita din toate punctele de vedere are activitati ceeea ce acasa eu nu am atata rabdare,papa cu copii,se joaca cu ei ce sa mai generatia ei. Eram atata de morocanoasa pot sa spun ca de-mi zicea cineva sa mai fac un bebe ma suparam tare atat de obosita si de suprasolicitata m-am simtit in acea perioada fara nici un ajutor.Dar lucrurile s-au schimbat in bine asa ca acum ma gandesc si la bebe 2 si pe Kari abia astept sa o iau de la gradi si ei ii place foarte mult ca intr-o zi a plans ca o iau de la copii .Tot in acest timp am cunoscut si mamici cu care ma inteleg destul de bine si chiar am iesit la o cafea impreuna .  |
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/18/2006
Mesaje: 7688
| Ma gandesc acum la mamele noastre, care la maxim 3 luni, nu au avut alta optiune decat sa lase sugarii care abia incepeau sa vada ceva, la cresa sau in cel mai bun caz la o bunica si sa se intoarca la munca. Oare ele cum se simteau? |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
| sousourel wrote:Ma gandesc acum la mamele noastre, care la maxim 3 luni, nu au avut alta optiune decat sa lase sugarii care abia incepeau sa vada ceva, la cresa sau in cel mai bun caz la o bunica si sa se intoarca la munca. Oare ele cum se simteau?
As putea scrie un roman despre mamele (sau mai bine zis mama mea) care s-a intors la serviciu foarte repede dupa nasterea mea.Dar, eu as pune intrebarea inversa: oare cum s-au simtit respectivii copii crescuti de orice altcineva decat de mama lor? Eu una mi-as fi dorit sa fi crescut alaturi de mama, si nu numai alaturi de bunici.Dar...recuperez acum! |
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 5/12/2006
Mesaje: 12982
| Mama mea zicea in spirit de gluma catre mine ca "cine-si face copii sa si-i creasca " insa eu am reactionat destul de dur....si i-am zis "Nu zau...dar tu ti-ai crescut copilul?". Cred ca am o urma de regret ca nu am crescut alaturi de parinti ci am fost nevoita sa cresc alaturi de bunici insa pentru asta nu consider ca mama a fost denaturata ci statul si legile lui au facut la vremea respectiva din ele niste mame denaturate. |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
| dya wrote:Mama mea zicea in spirit de gluma catre mine ca "cine-si face copii sa si-i creasca " insa eu am reactionat destul de dur....si i-am zis "Nu zau...dar tu ti-ai crescut copilul?".
A mea nu a venit cu sloganul asta niciodata,c a stie ca pe mine m-au crescut bunicii si pe Matei il cresc eu!
dya wrote:Cred ca am o urma de regret ca nu am crescut alaturi de parinti ci am fost nevoita sa cresc alaturi de bunici insa pentru asta nu consider ca mama a fost denaturata ci statul si legile lui au facut la vremea respectiva din ele niste mame denaturate.
Si eu regret ca nu m-a crescut mama decat de la 5 ani, dar...nu o consider deloc denaturata.Kiar daca nu am petrecut primii ani din viata alaturi de ea, mi-a oferit foarte multe de-a lungul timpului.Nu pot spune ca se "compenseaza", pt ca sunt lucruri de naturi difetite.
Crescandu-mi insa copilul singura, am tentinda de a gandi ca eu nu-mi voi creste nepotii.Fiecare sa-si creasca odraslele asa cum isi doresc.Desi mi-e de multe ori greu sa il cresc singura pe Matei, ma bucur ca il cresc asa cum vreau eu, nu cum ii taoe capul pe altii. |
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
| Noi am fost crescuti de parinti. De aceea sunt foarte transanta cu cele care se plang ca nu au avut cum sa se descurce singure- chiar o judec pe soacra mea ca si-a abandonat copilul la tzara pana la 4 ani (unde era legat de un copac sa nu plece aiurea si unde a avut tot felul de accidente mai mult sau ma putin grave)iar acum nu intelege (soacra) cum de nu ma pot lipsi de Alexia o luna pentru a o lasa in grija ei...
Pai nu pot atata vreme cat nu am baza in ei... atata vreme cat nu si-au crescut copilul incepand de la 3 luni si habar n-au cu ce se "mananca"... atat vreme cat sunt comozi incat nu se deplaseaza sa-si vada nepoata dar au pretentii cu carul... nu inteleg ca are un program strict de masa si somn, etc... plus ca mai e si dorul...
Cand Alexia va fi mai mare si va fi dorinta ei, atunci da!
Nici ai mei nu au avut ajutoare si s-au descurcat in conditiile in care au lucrat amandoi cu norma intreaga. Deci se poate!
Problema e alta, acum. La fel ca si Stele si ei sunt de parere ca fiecare trebuie sa-si creasca plozii.
Sunt super de acord cu asta atata vreme cat nu e dus la extrem- iar ei asta fac. Nu-si iau nepoata (ce sa spun ca o zi pe luna... nici macar la o plimbare, teatru sau ceva asemanator...)... nu ne viziteaza... nu se implica in niciun fel iar eu uneori chiar simt nevoia sa ma intrebe cineva de sanatate sau sa-mi ofere ajutorul (acum mai putin...). E ca si cum n-ar exista si nu ma pot baza pe ajutorul lor nici macar cat merg la examene... intotdeauna au treaba...
Stiu ca sunt off-topic... dar mi-am propus sa-mi ajut copiii in cresterea nepotilor mei atat cat imi va permite rabdarea si timpul. Deci, da... ma voi implica, lasandu-le, bineinteles, mare parte din responsabilitate pentru ca e tragic sa te simti singur pe lume cand de fapt nu esti... |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
| kali wrote:
... uneori chiar simt nevoia sa ma intrebe cineva de sanatate sau sa-mi ofere ajutorul (acum mai putin...). E ca si cum n-ar exista si nu ma pot baza pe ajutorul lor ... intotdeauna au treaba...
|
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 3/23/2007
Mesaje: 12042
| kali wrote:... eu uneori chiar simt nevoia sa ma intrebe cineva de sanatate sau sa-mi ofere ajutorul (acum mai putin...). E ca si cum n-ar exista si nu ma pot baza pe ajutorul lor nici macar cat merg la examene... intotdeauna au treaba...
Stiu ca sunt off-topic... dar mi-am propus sa-mi ajut copiii in cresterea nepotilor mei atat cat imi va permite rabdarea si timpul. Deci, da... ma voi implica, lasandu-le, bineinteles, mare parte din responsabilitate pentru ca e tragic sa te simti singur pe lume cand de fapt nu esti...
am trecut si eu o vreme prin asta pana i-am pus in fata faptului implinit, adica odata la 4 zile au in responsabilitate copiii mei, mai cu precizie trebuie sa o ia pe Leea de la gradi si sa se ocupe de ea - hranit, plimbat si spalat. iar pe Andrei nu trebuie decat sa-l sune, in eventualitatea in care ar avea nevoi de ajutor la ceva anume plus dua/ adus la 2 antrenamente / saptamana. asta bunicu, oricum se cam plictisea dupa-masa.
o inteleg perfect pe mama si ii inteleg nevoile ei de "spatiu". dar in a ingriji un batran si a neglija un copil, prefer o varianta intermediara, tocmai pt. ca ea mereu s-a plans de lipsa unui ajutor, iar cand eu si fratele meu am fost mici a trebuit sa intrerupa serviciul tocmai pt. ca bunicii erau la distante prea mari, iar ei nu mai puteau de dorul nostru.
in privinta soacrei, no coment   tocmai in seara asta se intoarce din Italia, unde a avut grija de fetele cumnatei mele  , dar modul in care s-a comportat cu sotul meu (vis-a vis de copiii nostri) a lasat de dorit, pacat ca sufera sotul .... |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/18/2006
Mesaje: 7688
| Cum s-au simtit copiii? Foarte buna intrebare! Este momentul in care imi vine (e nedrept, stiu) sa spun: compara! Eu compar potentialul pe care-l descopar in copilul meu cu cel pe care intuiesc ca-l vedeau parintii mei la mine....compar datele pe care le adun, pentru a-i oferi la un moment dat lui Victor o istorie coerenta a primei lui copilarii, cu ceea ce cunosc eu despre mine. Si viitorul imi va arata daca modul in care incerc sa contribui (sa contribuim amandoi, ca parinti) la formarea personalitatii lui este relevant in "ameliorarea" tarelor ereditare si a celor modelate in personalitatea mea, de ceea ce consider eu "greselile parintilor nostri". |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
| sousourel wrote: Este momentul in care imi vine (e nedrept, stiu) sa spun: compara! Eu compar potentialul pe care-l descopar in copilul meu cu cel pe care intuiesc ca-l vedeau parintii mei la mine....
Eu nu vreau sa compar nimic din ce a fost cu mine, cu ceea ce este/traieste Matei.Sunt dimensiuni diferite.Mentalitati diferite.Societati diferite.Nivel al informatiei diferit.Apoi, in cazul nostru, este o extraordinar de mare diferenta: eu am fost un copil nedorit, care am "incomodat"/"impiedicat".Matei a fost un copil implorat sa vina, un copil dupa care am tanjit.Si de aici vine marea diferenta.Inca dinainte de conceptie:unul nu a fost dorit ci doar acceptat si crescut din "datorie" si altul dorit ianinte ca el sa fi venit si crescut dintr-o dragoste mare.
Acum imi doresc sa ma provoc la 2 mari incercari: imi doresc o fetita varsatoare (eu si mama mea suntem amandoua varsatoare si nu am avut in timp o relatie foarte buna de comunicare)cu care sa construiesc ceea ce nu s-a putut construi cu mama mea (ma refer la relatia mama-copil) si a doua provocare, sa fiu o soacra "altfel".Si aici nu ma refer la soacra mea, ci in general vorbind.
Scuze pt.off-topic... |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 3898
| kali wrote:Noi am fost crescuti de parinti. De aceea sunt foarte transanta cu cele care se plang ca nu au avut cum sa se descurce singure- chiar o judec pe soacra mea ca si-a abandonat copilul la tzara pana la 4 ani (unde era legat de un copac sa nu plece aiurea si unde a avut tot felul de accidente mai mult sau ma putin grave)iar acum nu intelege (soacra) cum de nu ma pot lipsi de Alexia o luna pentru a o luna
Faptul ca-i lega nu era privit ca un abuz, era mancat si baut atunci nimic nu mai conta, nevoile unui copil erau cantarite altfel. Acum vrem altceva de la copii nostri asa ca incercam sa acoperim mai multe nevoi, nu numai cele legate de hrana. Daca am procedat bine si daca o sa avem mai mult succes o sa vedem peste 10 ani dar sigur de tot o sa gaseasca si copii nostri ceva de reprosat. Dar macar sufleteste o sa fim impacate ca am facut tot ce am putut pentru copii nostri si ca mereu am fost langa ei.
|
|
Nivel: Membru
Inregistrat: 5/22/2008
Mesaje: 35
| azi ma simt o mama denaturata, pentru ca iarasi nu pot pleca la o ora normala de la job, iarasi tati & Silvia vor face cumparaturi de rokitze singurei 
cum faceti voi sa impacati cariera&familia?? eu o mai iau pe cea mica si la job uneori pt. o ora-doua, vinerea de ex., ea stie exact de ce sta mimika ei pina in noapte la sedintze, plus ca ne povestim reciproc totul...dar totushi...cel putin 3 zile pe sapt. ajung la 10 p.m. acasa
iar azi..simt ca innebunesc de ciuda ca nu pot merge cu ei la rokitze |
|
Nivel: Membru
Inregistrat: 5/22/2008
Mesaje: 35
| moama ce poza maaare, cum o facem mai mica?? |
|
|
|
