
 Nivel: TOP TEAM
Inregistrat: 2/14/2006 Mesaje: 36610
| * In perioada prescolara, relatiile sale de prietenie sunt, in general, trecatoare si fragile, dar este posibil sa lege si prietenii puternice. * Totusi, abia peste cativa ani va intelege ce inseamna cu adevarat raporturile dintre oameni. Tot de la aceasta varsta, in timpul jocurilor, copiii incep sa se se-pare pe sexe, iar acest lucru se va accentua in anii urmatori.
6-10 ani: toti pentru unul, unul pentru toti.
* O data cu inceperea scolii totul se va schimba. Cat de curand, copilul va descoperi un sentiment nou: camaraderia. Daca la gradinita era "micutul", "dragalasul", "timidul", in noua societate in care intra, adica scoala, copilul va tinde sa devina "intelectualul", "modelul". * Rivalitatea scolara (in clasa se va instaura competitia si ierarhia) poate fi la inceput un obstacol in stabilirea unor relatii amicale. Dar, pe parcurs, proaspatul elev va realiza ca el si colegii sai formeaza un corp comun. * Grupul lor, care deja functioneaza dupa legi precise, va deveni din ce in ce mai solidar. * Jocurile preferate de copiii de peste 8 ani sunt cele bazate pe reguli, iar cel care nu accepta aceste reguli se va autoexclude.
11-12 ani: primul prieten "de suflet".
* Copilul are multi amici, cu care impartaseste aceleasi bucurii, idealuri, preocupari... Dar asta nu inseamna ca acesti camarazi ii sunt cu adevarat prieteni. El incepe sa faca diferenta intre amici si prieteni, iar pe acestia din urma ii va selecta cu mai multa atentie. Se va simti mai atras de unii dintre colegi, isi va verifica sentimentele si va "cerne" cunoscutii, mai ales prin prisma sferelor de interes. * Incepand de la aceasta varsta, prietenii vor ocupa un loc deosebit de important in viata copilului, intrat de acum in perioada de pubertate. * Tot acum va lua nastere cercul de prieteni nedespartiti, echipa, "gasca". Desigur ca certurile dintre ei, rivalitatile si dezamagirile nu vor lipsi, dar el va trece destul de usor peste aceste mici tragedii. * Treptat, preocuparile de tip competitie vor trece pe planul doi, copilul va deveni mai interiorizat, poate putin meditativ. E faza de "asezare". Acum isi va definitiva alegerea, va castiga un prieten fidel, "de suflet", primul sau prieten adevarat. Aceasta persoana il ajuta sa faca fata noilor situatii, il intelege, ii impartaseste greutatile. in ochii copilului tau, prietenul sau de suflet este perfect, fara defecte. Legatura dintre ei este deosebit de puternica si nu permite nici un amestec din exterior. Este varsta cand se pot lega prietenii ce pot dura, uneori, chiar si o viata intreaga
Nu uita!
* Renunta la ideea de a gasi tu prietenul ideal pentru el. Nu ii dezaproba prietenii pe criterii sociale, culturale sau materiale. * Daca ti se pare ca persoana pe care fiul/fiica ta o numeste prieten nu merita acest lucru, nu ii interzice sa se mai vada cu ea, caci nu rezolvi nimic. Incearca mai bine sa afli ce anume il atrage in acea prietenie si sugereaza-i sa se gandeasca mai bine la alegerea sa.
Reguli precise
* Stabileste cateva reguli importante pentru momentele in care se joaca cu prietenii: nu are voie sa loveasca, sa muste, sa zgarie sau sa faca rau altui copil. Explica-i ca prietenii tin unul la altul, se respecta si se joaca frumos, fara tipete sau batai. * Atunci cand nu respecta regulile, nu trece cu vederea comportamentul lui. * Aplica-i o pedeapsa pe masura - tu il cunosti mai bine si stii ce masuri ar da rezultate bune (nu-l mai lasi la televizor, te prefaci foarte suparata si nu-i mai vorbesti, maine nu mai iesiti in parc, etc.)
Fetitele sunt mai sociabile decat baietii Dupa o indelunga si amanuntita observatie a copiilor, cercetatorii au demonstrat ca exista trei tipuri de relatii intre acesti "oameni in devenire", bazate pe conceptul alegerii:
* copii pe care nu ii alege nimeni - acestia sunt cei izolati; * copii care aleg - ei sunt copiii dominanti, "sefii"; * copii care se aleg reciproc, pentru a forma perechi sau grupuri de prieteni - acest tip de relatie le permite copiilor sa socializeze cu adevarat.
Dupa varsta de 10 ani, aceasta relatie de legatura reciproca devine din ce in ce mai puternica. Cercetatorii au mai observat ca grupurile alcatuite din 2- 3 prieteni sunt mai adesea formate de fete, de unde concluzia ca fetele sunt mai sociabile, leaga mai usor prietenii. Mai mult, ele au relatii de prietenie mai stabile, de mai lunga durata decat baietii. |
|

 Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006 Mesaje: 6678
| Interesant articolul!Multumim, Kiki ! |
|

 Nivel: TOP TEAM
Inregistrat: 2/14/2006 Mesaje: 36610
| Stele, si mie mi s-a parut interesant. De asta l-am si postat! |
|

 Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006 Mesaje: 6678
| Sa ne fie de folos ! |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006 Mesaje: 14
| Foarte interesant acest articol. As avea nevoie de o parere. Baietelul meu are 4 ani, este in grupa mijlocie si foarte des imi spune ca nu are prieteni la gradi. Ca este impins de unul, ca lovit de altul, ba chiar intreba frecvent "sintem prieteni?" Iar raspunsul nu era intotdeauna pozitiv. Vedeam atunci o mare tristete in ochii lui, citeodata chiar plingea. Este foarte sensibil si sufera cind este respins. Ma gindesc ca asemenea situatii o sa intilneasca des de acum in colo, ma intreb cum si cu ce sfaturi sa-l ajut, cu ce argumente, specifice virstei lui. Specific ca nu are fratiori, surioare, nu avem o viata sociala tumultoasa( sintem doar noi doi, fara tati,asta e o poveste mai lunga) cum as putea sa-l ajut????? Multumesc din suflet! |
|

 Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006 Mesaje: 6678
| RosaBlu wrote:Foarte interesant acest articol. As avea nevoie de o parere. Baietelul meu are 4 ani, este in grupa mijlocie si foarte des imi spune ca nu are prieteni la gradi.  Ca este impins de unul, ca lovit de altul, ba chiar intreba frecvent "sintem prieteni?" Iar raspunsul nu era intotdeauna pozitiv. Vedeam atunci o mare tristete in ochii lui, citeodata chiar plingea. Este foarte sensibil si sufera cind este respins. Ma gindesc ca asemenea situatii o sa intilneasca des de acum in colo, ma intreb cum si cu ce sfaturi sa-l ajut, cu ce argumente, specifice virstei lui. Specific ca nu are fratiori, surioare, nu avem o viata sociala tumultoasa (sintem doar noi doi ,fara tati, asta e o poveste mai lunga) cum as putea sa-l ajut?????  Multumesc din suflet!
Cred ca cuvintele care exprima realitatea sunt cele mai adecvate in astfel de situatii. Sa ii explici ca el este un copil deosebit, sensibil, dar ca nu toti oamenii ne raspund cu aceeasi moneda cu care noi dorim sau cu care noi o facem. Ca de multe ori lumea are si o alta latura, care noua nu ne place, indiferent ca suntem copii sau adulti. Niste exemple din copilaria ta il pot face sa se simta mai confortabil.
Daca observi ca faptul ca nu are prieteni il face sa se simta foarte rau psihic, ca il afecteaza vizibil, poti incerca sa vizitezi un psiholog pt.copii (nu stiu cum se numeste sau daca are vreo denumire speciala pt.pediatrie).
Faptul ca nu sunteti decat voi doi poate fi intr-adevar o poveste lunga, dar nu neaparat defavorizanta. Se tot spune ca un copil e bine sa creasca cu ambii parinti, dar la fel de bine, copilul se poate dezvolta si doar cu un singur parinte (nu este opinia mea, ci a specialistilor). Sa nu te simti vreodata vinovata ca esti doar tu, ci incearca din rasputeri sa "creezi" o poveste in are taticul nu a disparut de tot din cadru. In primii ani, in special dupa 2 ani copilul face comparatie intre el si altii (pe X tati il duce la film, la noi unde e tati?). Creeaza-i o poveste nu in totalitate fictiva care sa poata fi adaptatat mai tarziu astfel incat copilul adolescent sa nu te judece ca l-ai mintit de timpuriu.
Dar afara este prietenos? Intampina aceleasi probleme cu copiii la locul dejoaca dupa-amiaza? Ma refer la momentele cand iesiti afara in jurul casei, la nisip, leagane...Lega relatii cu alti copii?
Ai observat cumva care este diferenta vizibila intre copilasul tau si comportamentul altor copii? |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006 Mesaje: 14
| Multumesc din suflet pentru raspuns. Vreau sa va spun ca micutul meu, in timpul liber, la joaca este foarte sociabil, cauta prietenia si colaboreaza in jocurile cu copii, ma preocupa cautarea lui acuta de afectiune din partea celor de virsta lui si reactia sa la raspunsurile uneori negative din partea copiilor mai putin interesati de "prietenie" si mult mai atenti la jocul respectiv. M-am gindit chiar in aceste zile sa consult un psiholog, pentru ca in ultima perioada il simt mult mai fragil si nu ma simt pregatita, nu stiu, efectiv ce raspunsuri sa-i dau. Stiu si simt ca si voi imi veti fi de mare ajutor as vrea sa va spun povestea noastra, asa veti intelege mai bine si-mi veti putea da mai multe sfaturi. Unde pot scrie? Aici sau la sfaturi psihologice? Multumesc inca o data. . |
|

 Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006 Mesaje: 6678
| RosaBlu wrote:Multumesc din suflet pentru raspuns.Vreau sa va spun ca micutul meu,in timpul liber,la joaca este foarte sociabil,cauta prietenia si colaboreaza in jocurile cu copii,ma preocupa cautarea lui acuta de afectiune din partea celor de virsta lui,si reactia sa la raspunsurile uneori negative din partea copiilor mai putin interesati de "prietenie" si mult mai atenti la jocul respectiv.M-am gindit chiar in aceste zile sa consult un psiholog,pentru ca in ultima perioada il simt mult mai fragil si nu ma simt pregatita,nu stiu,efectiv ce raspunsuri sa-i dau.Stiu si simt ca si voi imi veti fi de mare ajutor as vrea sa va spun povestea noastra,asa ve-ti intelege mai bine,si-mi ve-ti putea da mai multe sfaturi.Unde pot scrie?Aici sau la sfaturi psihologice?Multumesc inca o data.  .
Te-ai gandit cumva sa discuti cu educatoarea copilasului?Acum, ce sa zic, poate mediul este sub nivelul lui.Daca este o gradinita de stat, cu 30 de copii in grupa, unde vin copiii din "cartier (desi ultima afirmatie nu e tocmai relevanta) e posibil ca micutul sa nu se adapteze bine la mediu si s anu poate interactiona cu respectivii copii asa cum trebuie.Daca este respins succesiv de acelasi copil sau de mai multi (un grup) in timp i se poate intimapri un comlex de inferioritate sii sekele pe baza nedorintei altora de al accepta, sekele care il vor afecta pe adultul de maine.
Discuta si cu educatoarea ce te framanata si nu te astepta ca ea sa observe foarte multe lucruri daca activeaza la o gradi de stat (sunt prea multi copii si nu ii poate analiza pe toti, plus ca interesul nu poate fi acelasi pt.fiecare copil).
Apoi, discuta cu copilul, la nivelul lui.Pune-i intrebari cand veniti de la joaca de afara:ce ti-a placut cel mai mult azi afara?ti-a placut cum te-ai jucat cu x, dar cu y?nu este asa si la gradi?dar cum este la gardi?cine te supara?ce te supara la gradi?va suparvegheaza cineva indeaproape?
La 4 ani copilul spune tot si cu o sinceritate de te uimeste.Vecinul meu tocmai a implinit in decembrie 5 ani si ma uit la el ca parca ieri era un bebe nesuferit si plangacios (eu nu aveam copil, de aceea il vedeam asa ).Acum poti discuta orice cu el.Spune si ce nu vrei sa spuna, si de asta ma gandesc ca si baietelul tau poate fi cooperant.
Stabileste-ti tu pe o hratie cam ce vrei sa afli : de la el, apoi de la altii referitor la comportamentului copilului tau.Apoi incearca tot pe hartie sa formulezi intrebarile pt.copil, astfel incat sa obtii un raspuns adevarat, nu izbucniri de manie, nu plansete (desi si atitudinea asta e fireasca pt.un copil).
Cat despre scris, nu prea stiu ce sa spun...Daca scrii despre copil, poti scrie la rubrica copii (la varsta adecavata copilasului tau).Daca este despre tine povestea, atunci incadreaz-o ori la femina (daca e o problema numai a ta), ori undeva la cuplu daca e o problema de cuplu.
Oricum, bine ai venit printre noi, aici, pe forum !Sper sa gasesti o parte din raspunsurile la intrebarile care te framanata! |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006 Mesaje: 14
| multumesc,multumesc,multumesc!!!:pentru voi, |
|

 Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006 Mesaje: 6678
| RosaBlu wrote:multumesc,multumesc,multumesc!!!:pentru voi,
Sa va fie de bine si sa va bucurati unul de prezenta celuilalt ! |
|

 Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/14/2006 Mesaje: 3898
| stele_pe_cer wrote:La 4 ani copilul spune tot si cu o sinceritate de te uimeste.Vecinul meu tocmai a implinit in decembrie 5 ani si ma uit la el ca parca ieri era un bebe nesuferit si plangacios ( eu nu aveam copil, de aceea il vedeam asa ).Acum poti discuta orice cu el.Spune si ce nu vrei sa spuna, si de asta ma gandesc ca si baietelul tau poate fi cooperant. !
Stiu ca sunt off topic dar mi-ai placut tare mult . Nici eu nu-i gaseam pe copii chiar asa de deosebiti inainte de Alex. |
|

 Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006 Mesaje: 6678
| g_nicoleta2000 wrote:Stiu ca sunt off topic dar mi-ai placut tare mult  . Nici eu nu-i gaseam pe copii chiar asa de deosebiti inainte de Alex.
Si ca sa raspund si eu cu un offtopic (asa, ca sa fim kit ):mie imi placeau copiii, cu conditia sa taca din gura.Daca stateau cuminti in brate la altul erau niste fiinte minunate.Cum incepeau kitzaiala, simteam ca totul devine de nesuportat!
Revenin ontopic:
RosaBlu wrote:ma preocupa cautarea lui acuta de afectiune din partea celor de virsta lui
Asta trebuie sa iti dea de gandit in primul rand tie, apoi persoanei cu care vei colabora (psihologul).Iti dau un exemplu :acum cativa ani, pe cand nu aveam copil, un pastor american ne povestea despre nevoile copiilor.Prima nevoia a copilului este dragostea.Spunea ceva in genul:"ofera-i copilului tau toata dragostea de care esti capabil, si astfel el nu o va cauta in alta parte."
O parte din predica respectiva era legata de dragostea si afectiunea pe care tinerele fete le cautau de timpuriu in relatii nepotrivite cu baietii.Ele se pare ca ajung in asemena situatii din cauza prea putinei dragoste de care au beneficiat in copilarie.Acum, mie asta mi-a venit in minte.E posibil ca la copilasul tau sa fie alte cauze ale cautarii lui asidue de afectiune.Sau poate simte lipsa dragostei paterne si atunci el o cauta in relatiile cu baietii de aceeasi varsta.Neacceptarea acestora il doare, pt ca el doreste sa fie placut si de persoane de acelasi sex. |
|

 Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/22/2006 Mesaje: 4839
| Rosablu, si Diana mea tot asa era la gradi pana prin grupa mare. Avea vreo doua "sefe" in grupa si ea se simtea mereu data la o parte, venea acasa si mi se plangea de una de alta ca mi se rupea inima. Ea voia sa se imprieteneasca cu ele, dar cred ele nu erau disponibile I-am sugerat sa nu mai caute sa faca prieteni fete care nu o vor, ci sa se imprieteneasca cu alte fete, chiar cu cele care nu sunt in gratiile " sefelor". Diana era f. timida, probabil si baietelul tau e la fel si impresionata de refuzul acestor sefe avea impresia ca nimeni nu vrea sa-i fie prietena. Pana la urma mi-a urmat sfatul si s-a imprietenit cu doua fetite cu care se joaca si azi si am inteles ca sunt prietene " la catarama" Poate trebuie si tu sa-i sugerezei sa incerce sa se imprieteneasca cu alt copil, imposibil in toata grupa sa nu fie nimeni cu care sa se poata juca. |
|

 Nivel: Senior
Inregistrat: 2/18/2006 Mesaje: 7688
| RosaBlu, daca tu consideri ca aveti intr-adevar o problema, e buna ideea de a consulta un specialist. pana atunci... Dorinta lui de afectiune directionata spre exterior poate ascunde trauma provocata de disparitia/ absenta tatalui. Figura paterna are rol important in dezvoltarea psihica a copilului, inspirand siguranta, ordine, protectie. Pentru tine este de doua ori mai dificil decat pentru noi, deoarece trebuie sa indeplinesti si rolul de mama cat si pe cel de tata.
In al doilea rand, copilul poate invata strategii de relationare specifice varstei, in acest sens de o mare utilitate sunt informatiile detaliate privind comportamentul lui in abordarea directa, jocul, jocul in echipa, relationarea cu ceilalti colegi de la gradi. Este posibil ca ceva din comportamentul lui sa interfereze in schema de comunicare, astfel ca aceasta se blocheaza. Cu alte cuvinte: nu-si gaseste scop comun cu alti copii in cadrul jocului, nu prefera aceleasi activitati, etc.
O alta idee, sugerata de altfel si mai sus, este incompatibilitatea de interese. Incearca sa-l introduci si intr-un grup de copii cu alta varsta....vezi cum se comporta.
Succes si te mai asteptam |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006 Mesaje: 14
| Dragele mele,va multumesc pentru ajutorul dat,pentru disponibilitatea voastra .Am inceput deja,cu ceea ce m-ati sfatuit sa-l ajut pe baietelul meu si vreau sa va spun ca impactul vorbelor mele+sfaturile voastre au avut un efect pozitiv asupra lui.De cite ori va fi nevoie il voi incuraja si-l voi sustine pentru a-l ajuta sa devina mai puternic si increzator in el insusi.Acest INGERAS,din momentul in care am vazut cele doua liniute roz,mi-a adus doar fericire,bucurie,curaj si o forta incredibila,asemanatoare cu aceea de a putea muta muntii.Din pacate,cind eram insarcinata in luna a patra,taticul lui lasindu-ne singuri,comportarile lui nu tocmai "legale" ale acestuia cu mult timp inainte de a-l cunoaste eu,l-au facut sa stea departe de noi pentru un an de zile.Il iubeam mult,am crezut in nevinovatia lui si am decis sa-l astept.Timpul sarcinii a fost destul de greu din punct de vedere afectiv pentru ca nu-l aveam alaturi,dar nu doream sa-l privez de bucuria de a fi tata, si-a dorit acest copil la fel de mult.Intre mine si bebe s-a creat o legatura si o dragoste ce depasea orice limita,imi umplea inima,si uitam de probleme si greutati.Era si este cea mai importanta persoana din viata mea.Cu ajutorul lui D-zeu in timpul sarcinii nu am avut NICI O DURERE!nici macar o greata iar copilul s-a nascut sanatos.Este nascut in zodia Rac,poate si asta ii defineste un pic firea sensibila dar cred ca si viata intrauterina conteaza foarte mult,eu trecind prin destule emotii, neplaceri.Mereu noi doi,toata dragostea mea s-a revarsat asupra lui,iar el era UNIVERSUL meu.Taticul lui a revenit acasa (conditionat)cind micutul avea sase luni.Il iubea si-l rasfata dar intre mine si tatic lucrurile nu mai stateau ca inainte.Locuiam la soacra,deci v-am spus tot.Toata furia lui pentru ce i s-a intimplat,l-a transformat intr-o persoana irascibila si uneori chiar violenta.Lumina din ochii mei se stingea,dragostea mea pentru el se stingea....Apoi s-a stins de tot.Mergeam la serviciu pentru un salariu de nimic,dar o faceam pentru mititelul meu ce nu avea nici o vina,si caruia ii trebuiau atitea.Mi se rupea inima sa stau fara el,dar eram constrinsa,micile rezerve se terminasera.In tot acest timp,tatal si copilul au legat foarte mult,el facind tot ceea ce trebuia cit timp eu eram la serviciu.In schimb,intre noi doi,relatia se racea din zi in zi.Nu mai vorbeam decit ceea ce era legat de copil.Dupa toata suferinta mea,dorinta mea ca copilul sa creasca cu tatal lui,sa nu sufere,pentru asta am facut totul,in final am decis ca eu si copilul sa plecam(tatal a fost de acord)Doream ceva mai bun pentru bebe sa creasca intr-un mediu sanatos,senin si fara furie si violente.Acum sint deja in divort,in RO.peste doi ani il voi putea face si in IT acolo termenii sint mai lungi.Nu stiu cind tatal copilului v-a putea sa vina,situatia lui este inca neclara,iar micutul mereu intreaba iar eu ma simt in dificultate,nu stiu modalitatea cea mai buna de a aborda aceasta problema.nu as vrea sa-i spun minciuni din care el sa inteleaga eronat mai tirziu realitatea.Micutul este citeodata foarte suparat pe el,citeodata vrea sa-l vada "pentru ca nu l-a vazut de mult"zice el.Avea 2 ani si zece luni cind noi am plecat de acolo si isi aduce aminte casa si jocurile care le avea.Il aude pe tatal lui si mama acestuia la tel. cam la zece zile,baietelul se exprima mai putin in italiana,incepe sa uite dar nu tot,nu-i impun daca el nu vrea sa mai vorbim.Romaneste a invatat acum doi ani,vorbeste foarte frumos si corect. Ma intreb foarte des cit de mult poate fi afectat din punct de vedere emotional,pentru faptul ca doar aude vocea tatalui si nu-l vede.Ce poate fi in capsorul lui?Cum sa-l pregatesc pentru eventualele si mai bine zis sigurele dezamagiri pe care o sa le aiba?Cum as putea sa raspund mai bine intrebarilor lui?ESTE VIATA MEA SI NU AS SUPORTA SA-L VAD SUFERIND.Oare noi cei mari,nu gresim mai mult ca cei mici?Credeti ca ar fi de folos un psiholog in cazul nostru?Va multumesc. |
|
|