Nivel: Senior
Inregistrat: 6/20/2008
Mesaje: 5142
| Adriana, stresul si-l face omul cu mana lui, o familie nu are nevoie de doua case.Daca da, atunci una e pt investitie , de inchiriat si facut bani nu de adus o alta povara pe umeri.
Noi cand eram copii aveam pamant la tara .Mama era sluga la plozi si barbat la bloc si muncitoare agricola la tara.Cand noi am crescut I-am spus sa scape de pamant , sa il dea degeaba cui il vrea ca o s-o bage in pamant de vie ....ceea ce s-a si intamplat.So, decat daca esti bogat sa invarti menajerele pe degete, scapa de o casa sau pune-o sa faca bani.
Plus scapa de birou, viata de birou e cancer curat.Statul pe scaun invartind hartoage nu e viata .Fa-ti curaj si fa ce-ti place .In viata omul nu trebuie sa fie sluga jobului sau meseriei invatate in tinerete. |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| Mihaela  , total de acord! Intotdeauna putem face schimbari, trebuie curaj si determinare! Nimeni nu ne va face viata frumoasa mai bine ca noi insine! Degeaba asteptam sau speram la mai bine....nimeni nu o va face daca noi nu suntem gata sa o facem!Cand obligatiile devin niste haine prea grele, musai sa mai renuntam la 'bagaj"!
Lilly of the valley wrote:
..imbatranim facand zilnic aproximativ aceleasi treburi casnice, joburile mai mult sau mai putin anoste ne consuma. ritmul alert, cerinte exagerate, sarcini supraglomerate ne dezumanizeaza. depresia ne mananca sufletele.
Din cate am vazut pana acum, cheia pentru victoria asupra acestor lucruri este puterea motivatiei! Inauntrul nostru este unghiul din care privim problema! cum zicea si Mihaela, cerintele exagerate trebuie limitate drastic, ritmul trebuie temperat....nu este nici o alta cale de a duce o viata placuta! |
|
Nivel: ALBA CA ZAPADA
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17965
| Mihaela, din pacate nu am cum sa scap de casa momentan si nici nu pot sa o inchiriez, pentru ca nu am mutat copiii cu scoala si nici nu o sa ii mut... Noi ne-am mutat cu casa in afara Bucurestiului, la Corbeanca, dar copiii merg la aceeasi scoala si vor merge la un liceu in Bucuresti... deci nu am cum sa renunt la apartament...
Nici de inchiriat nu pot sa il inchiriez, pentru ca ei invata dimineata de la 8:00 la 14:00 si dupa aceea stau la apartament, mananca, isi fac temele pana cand ii ia sotul meu la 19:00...M-am gandit si la o varianta cu afterschool, dar nu ies mai ieftin la bani, iar copiii ar fi cu siguranta mai tracasati decat la ei acasa...
Deci a 2-a casa nu e de fitze, ci de nevoie 
Cu jobul... e poveste lunga... Da, stau 8 ore la birou, nu invart hartoage, sunt Trade Marketing & Distribution Systems Analyst si mai am si o echipa de 3 oameni in subordine, problema este ca nu imi mai place ceea ce fac...
De ce nu fac ce imi place? Pentru ca este muuult prea tarziu... As fi vrut sa fac medicina, sau drept, dar astea nu poti sa le faci la FF... Ar insemna sa renunt la job, sa putem sta intr-un salariu si sa imi dedic foarte mult timp studiului si apoi cu rezidentiate si toate cele... ma trezesc si eu la 60 de ani ca as putea sa profesez cum imi doresc  ...
Trenul asta l-am pierdut demult... |
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 9883
| Cred ca pe tema asta se poate discuta muuuult si bine .... si degeaba .... ca difera de conditiile fiecareia ! Asa ca ..... 
Eu mi-am urmat inima ..... si deocamdata nu regret !  Chiar sunt happy Ce'o fi peste ani.... asta e alta poveste !
Citisem un articol despre nevoia ( boala ) de a fi busy ! de a avea programari , alergatura , liste de bifat , program incarcat si alergatura .... Scria frumos tare autorul ! E o boala - alaturi de stres - a secolului 21 ! Neglijam implinirea sufleteasca , linistea , dragostea neconditionata , copilaria piticilor etc....
Cine mai stie ce / cand / cum e bine  |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| Am citit astazi un articol care spune foarte bine cele mai multe dintre lucrurile pe care as vrea eu sa le spun la acest subiect, neavand, insa, aceeasi pricepere ca si autorul! http://www.personalitatealfa.com/blog/dumnezeu-iti-da-dar-nu-iti-pune-pe-card/ |
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 8/10/2007
Mesaje: 13449
| Foarte tare,...foarte interesant |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 6/20/2008
Mesaje: 5142
| Eu trebuie sa regasesc bucuria de a fi mama ,asta am pierdut eu.Imi propun sa o iau mai usurel cu munca ,sa cer ture scurte ,sa ma dedic copiilor ca am observat cam pierd momentele. |
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 3/23/2007
Mesaje: 12042
| t-mihaela wrote:Eu trebuie sa regasesc bucuria de a fi mama ,asta am pierdut eu.Imi propun sa o iau mai usurel cu munca ,sa cer ture scurte ,sa ma dedic copiilor ca am observat cam pierd momentele.
Si crezi ca la program scurt nu o sa pierzi?
De pierdut, pierdem oricum , viata nu mai are acelasi ritm si aceleasi prioritati nici macar ca acum 5 ani. |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| t-mihaela wrote:Eu trebuie sa regasesc bucuria de a fi mama ,asta am pierdut eu.Imi propun sa o iau mai usurel cu munca ,sa cer ture scurte ,sa ma dedic copiilor ca am observat cam pierd momentele.   Intr-adevar, asta cere ceva timp.....este foarte greu sa legi "fire de dragoste" (cum imi place mie sa zic) daca nu este timp suficient pentru glume, cafele, povesti...poate o prajitura sau un craft.....Asta este terenul care se pregateste in prealabil si care este favorabil abordarii problemelor serioase de mai tarziu!
Eu sunt avantajata in zona asta fiindca am libertatea totala de a-mi organiza timpul! Sunt sigura, insa, ca exista si mamici mai ocupate care o fac ! |
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
| aurishta wrote: Sunt sigura, insa, ca exista si mamici mai ocupate care o fac !
Eu nu cred, adica nu am intalnit mamici active din punctul de vedere al job-ului care sa nu-si faca procese de constiinta vis-a-vis de calitatea timpului petrecut in familie sau care sa nu considere ca-si neglijeaza copiii. |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| kali wrote:
Eu nu cred, adica nu am intalnit mamici active din punctul de vedere al job-ului care sa nu-si faca procese de constiinta vis-a-vis de calitatea timpului petrecut in familie sau care sa nu considere ca-si neglijeaza copiii.
Eu cunosc o astfel de femeie...este adevarat ca are o profesie "elastica", care ii permite mai multa lejeritate....este adevarat si ca are copiii inca destul de mici (4 si 6 ani), dar are mereu pe lista prioritatilor timpul petrecut cu fetitele...si sotul ei este la fel! Cand este prea solicitata , apeleaza la un ajutor, dar, in rest, exploateaza la maxim timpul ramas! Intr-adevar, este singura pe care o cunosc si care face acest lucru, dar presupun ca sunt si altele....ar fi trist ca femeile, la general, sa fi abandonat, pur si simplu, relatia cu familia in favoarea jobului! Iar daca este asa, trebuie musai operata o schimbare, daca acele relatii sunt considerate a fi importante! |
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
| Profesie elastica am si eu, adica eu imi adaptez serviciul in functie de viata personala, nu gatesc, nu fac menaj - vreau sa spun ca nu pierd timpul cu treburi casnice - si totusi nu simt ca am timp destul. Sigur ca fiecare are propriile criterii dupa care-si evalueaza eficienta ca parinte si ceea ce pentru cineva e ok, poate pentru mine nu reprezinta nici macar jumatate din ce as putea face. Asa cum ceea ce fac eu poate ca e un efort prea mare pentru altii - cum, de altfel mi s-a si spus... ca ma agit prea mult pentru copii.
Discutia ar putea fi foarte complexa si, intr-adevar, depinde si de varsta copiilor. Mi se pare ca lucrurile se complica pe masura ce cresc. Problemele astea nu le aveam cat au fost toti la gradi.
...Iar eu ma refeream la timp de calitate... nu doar timp petrecut impreuna sau timp pentru teme. " Calitatea " asta a timpului e, de asemenea, o notiune relativa. |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| kali wrote:
...Iar eu ma refeream la timp de calitate... nu doar timp petrecut impreuna sau timp pentru teme. "Calitatea " asta a timpului e, de asemenea, o notiune relativa.
Da, foarte adevarat! Si eu am inca zone "neacoperite" in domeniul asta.....parca imi pare rau ca nu dau un randament si mai bun...mereu ma gandesc cum sa ma organizez mai bine si cum sa abordez relatiile mai eficient! "Timp de calitate"...o notiune greu de definit!Calitatea o aduce atentia pe care o acordam persoanei, nu activitatii...asa cred eu! Cele mai obisnuite momente pot deveni "timp de calitate"!
Deasemenea, este foarte adevarat ca se schimba multe in relatiile cu copiii pe masura ce cresc...as putea spune ca se rafineaza abordarea...Vizavi de cele spuse de tine cu privire la mamicile ocupate, imi dau seama ce greu le este sa vina acasa dupa o zi de munca, avand rezerva de atentie deja consumata si asteptandu-le "cel de-al doilea serviciu"! |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 6/20/2008
Mesaje: 5142
| Eu am o colega in concediu de asta fac full time dar normal ar trebui sa muncesc part time ,pentru asta am aplicat.La mine nu se merita full time,sa pierd vremea slugarind pe altii.
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/3/2008
Mesaje: 1467
| Timp de calitate este o scorneala a psihologilor sa mângaie ego-ul parintilor ocupati. Calitatea de care are nevoie copilul este sa fii prezent in momentul oportun. Si care e acela? |
|
|
|
