Nivel: Ambasador
Inregistrat: 1/22/2010
Mesaje: 923
| Ma bag si eu ca musca-n lapte dar daca sotul meu ar considera ca are niste principii pe care trebuie sa le implementeze in familia noastra, sau ca el e stalpul casei, sau ca eu trebuie sa tin atmosfera happy in casa ....  ar iesi un film de groaza buuuun
Primul inconvenient la care ma gandesc, dincolo de faptul ca nu ai niciun control in privinta viitorului tau sau al copiilor, e ca intr/o zi poate se indragosteste si pleaca. Si atunci ce fac? Ma rog la Dumnezeu sa nu mor de foame, sa imi gaseasca servici? Nu stiu cum e in alte tari, dar aici e extrem de greu sa-ti gasesti servici, sa mai tii si copiii cu in sg salariu.
Nu cred ca a fi femeie inseamna a fi, stiu eu, liantul care tine unita familia. Cred ca a fi femeie inseamna a avea puterea si capacitatea de a iesi din tot felul de situatii, nu doar speranta ca totul va fi bine.
A nu se intelege ca nu apreciez femeile care se dedica 100% familiei, sotului. E si asta o provocare. Doar ca iti asumi niste riscuri pe care le puteai usor evita.
In plus, eu personal pt "nenascuta" mea imi doresc sa fie o femeie puternica si independenta, libera sa plece oricand e nemultumita. Si sincer nu vad cum poti spera la libertate atunci cand nu poti fi independenta. |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| bereea wrote:
Este exact cazul sotiei colegului meu de munca care a facut infarct la 47 de ani si ea a ramas pe drumuri.N-a muncit in viata ei si s-a trezit acum, la 43 de ani ca trebuie sa-si intretina familia. Baiatul deja a renuntat la facultate, se lupta sa supravetuiasca, sa-si caute de munca.In familia lor a muncit doar el, zi, noapte, sambata ,duminica...a muncit pana a cazut lat.Oare daca avea o sotie care sa-l sustina, sa lucreze si ea, sa aduca un ban in casa s-ar mai fi intamplat acest lucru?Responsabilitatile unei familii trebuie duse in doi, oricare ar fi acestea.
Si barbatii au nevoie sa isi reconsidere prioritatile si sa isi dozeze efortul! Echilibrul este necesar in orice! |
|
Nivel: RUBIN
Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22800
| M-am gandit mult la ce s-a scris la acest subiect.Si am ajuns sa ma intreb ce inseamna sa fii femeie.Noi suntem mame, fiice, sotii ...dar uitam cateodata sa fim femei!Cand eram copil, apoi adolescenta regretam enorm ca nu sunt baiat.Mi se parea ca e un lucru gozav.Cu trecerea anilor am descoperit ca nu e chiar asa ! Noi suntem atat de complexe, suntem puternice dar in acelasi timp tandre, frumoase, , amuzante, iubitoare.Avem puterea de a oferi atat de mult!
Stiu ca nu sunt o femeie frumoasa, n-am o silueta perfecta, sunt o femeie normala, naturala si , de multe ori, nu-mi gasesc cuvintele sa exprim ceea ce simt.Da, uit sa fiu femeie cateodata, uit sa ma imbrac cu dragoste, uit ca pot imparti zambete, ca ii pot face pe cei din jurul meu sa se simta speciali. Dar sunt o fiinta speciala: gandesc cu inima , sunt sensibila, lupt pentru cei dragi mie , iar cand sunt apreciata si iubita in clipa aceea sunt atat de eu insami...sunt femeie! |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| Frumos spus, Bereea , asta si trebuie, sa ne regasim ca femei care stiu sa traiasca frumos, cu demnitate si sa fim din genul acela care aduce buna-dispozitie si frumosul in orice loc s-ar afla! |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| Irinuca wrote:Ma bag si eu ca musca-n lapte  Chiar deloc....aici este un fel de ...cafenea, unde discutam liber pe subiect
Irinuca wrote:... dar daca sotul meu ar considera ca are niste principii pe care trebuie sa le implementeze in familia noastra, sau ca el e stalpul casei, sau ca eu trebuie sa tin atmosfera happy in casa .... ar iesi un film de groaza buuuun Te cred! Tocmai aici sta frumusetea, fiecare are conditii , filozofii de viata , sisteme de valori diferite! Este imposibil pentru tine sa te vezi in postura mea, dar si viceversa! Ideea este ca acolo unde ne aflam, in situatia noastra specifica, sa traim frumos, sa ne dezvoltam omul interior, sa ne indeplinim cu placere responsabilitatile din viata, sa stim cum sa trecem peste greutati fara sa ruinam tot ce-am cladit.....asta numesc eu "succes"!
Irinuca wrote:Primul inconvenient la care ma gandesc, dincolo de faptul ca nu ai niciun control in privinta viitorului tau sau al copiilor, e ca intr/o zi poate se indragosteste si pleaca. Felul in care eu traiesc nu este o "reteta" valabila pentru oricine! Spun asta fiindca sotul meu are un caracter integru, genul de om pe care te poti baza pana "in panzele albe", cum se spune! Ar trebui sa fim desprinsi de realitate ca sa atribuim cuiva calitati pe care nu le poseda, in realitate! Vorbind despre riscul de a ramane singura......cand este vorba de o familie serioasa, acelasi risc il are si sotul, si el trebuie sa ii acorde sotiei lui credibilitatea necesara pentru a porni pe un drum pentru toata viata!Irinuca wrote:Si atunci ce fac? Ma rog la Dumnezeu sa nu mor de foame, sa imi gaseasca servici? Aici este vorba despre un alt subiect, deja. Dar in cazul meu, da, apelez la Dumnezeu pentru orice, nu numai pentru asta si contez pe sprijinul lui si la bine, si la greu!
Irinuca wrote:In plus, eu personal pt "nenascuta" mea imi doresc sa fie o femeie puternica si independenta, libera sa plece oricand e nemultumita. Si sincer nu vad cum poti spera la libertate atunci cand nu poti fi independenta. Independenta? Hmmm, nu cred ca este cineva dintre noi cu adevarat independent! Toti depindem de angajamentele facute intr-un fel sau altul! Dintr-un angajament serios nu poti pleca oricand, daca esti responsabil, ci doar atunci cand nu mai este nimic de facut, cand totul este compromis! Cineva care are dispozitia de a pleca oricand, nu este potrivit pentru o asociere de lunga durata, fie ea de familie, afaceri,proiecte sau orice altceva! Daca te-ai referit la independenta financiara, sa fim seriosi, nimeni nu este legat de maini si de picioare ca sa nu poata munci ceea ce stie sa faca! Iar un om serios si muncitor gaseste si de lucru!
Imi cer scuze daca te-a deranjat ca am discutat asa de mult pe marginea celor scrise de tine, dar mi s-a parut ca ai ridicat multe probleme care merita discutate! |
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 7/22/2007
Mesaje: 11815
| bereea wrote: M-am gandit mult la ce s-a scris la acest subiect.Si am ajuns sa ma intreb ce inseamna sa fii femeie.Noi suntem mame, fiice, sotii ...dar uitam cateodata sa fim femei!Cand eram copil, apoi adolescenta regretam enorm ca nu sunt baiat.Mi se parea ca e un lucru gozav.Cu trecerea anilor am descoperit ca nu e chiar asa ! Noi suntem atat de complexe, suntem puternice dar in acelasi timp tandre, frumoase, , amuzante, iubitoare.Avem puterea de a oferi atat de mult!
Stiu ca nu sunt o femeie frumoasa, n-am o silueta perfecta, sunt o femeie normala, naturala si , de multe ori, nu-mi gasesc cuvintele sa exprim ceea ce simt.Da, uit sa fiu femeie cateodata, uit sa ma imbrac cu dragoste, uit ca pot imparti zambete, ca ii pot face pe cei din jurul meu sa se simta speciali. Dar sunt o fiinta speciala: gandesc cu inima , sunt sensibila, lupt pentru cei dragi mie , iar cand sunt apreciata si iubita in clipa aceea sunt atat de eu insami...sunt femeie!
 |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| Bucuria de a fi femeie nu apartine doar celor casatorite, ci si celorlalte, deopotriva! Cred cu tarie ca o tanara doamna sau domnisoara si, cu siguranta, si bunicile pot sa se bucure de feminitatea lor , nu? Mama mea apartine acestei categorii....ea mereu a imprastiat in jurul ei acea prezenta dulce care este data de un spirit frumos, plin de bunatate! Acum, ca bunica, da dovada de aceeasi lepadare de sine, de devotament pentru familie, cum a fost si cand era mai tanara!Cu toate ca a intampinat greutati foarte mari, ea nu s-a lasat doborata de depresie, de regrete, de ganduri rautacioase...cica "n-avea timp pentru asta" , dupa spusele dansei |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| Am vazut ieri, in autobuz, doi tatici insotiti de baieteii lor micuti,3-4ani, poate! Erau foarte veseli, fusesera "in oras", ca "intre barbati" M-am gandit imediat la mamici  , singurele acasa ...poate la o cafeluta ...chiar si la smotru daca ar fi fost, tot mai bine decat cu cel mic in zona!
Este fain pentru noi sa avem o "pauza" din asta, din cand in cand....putem sa ii rugam pe dragii nostri sa o faca, din cand in cand, iar daca ei nu sunt genul sau nu pot, sa gasim o alta solutie
Si noi am avut ieri o zi placuta...eu cu fetele mele in oras, am stat la taclale,am facut planuri....baietii la sport...seara film...fain!
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 8/11/2010
Mesaje: 2334
| Pt mine a fi femeie nu are conotatii speciale si romantice ca-n filme, e simplu o distinctie intre sexe in rasa umana si cam atat, in rest e vorba de caracter, personalitate, compatibilitate, interactiune sociala, hormoni, necesitati etc etc care se pot aplica si barbatilor, adolescentilor, varstnicilor samd.
Si e bine sa ai libertate de miscare in casatorie/relatie, pt ca una e sa VREI sa stai cu partenerul si alta e sa stai ca TREBUIE.
Brandusa, sotul tau fiind departe de familie, nutreste sentimente diferite de a altor soti, ca mama e batrana si el e departe si poate se simte vinoat si nu o spune si atunci incearca si el tot ce poate sa o multumeasca. La urma urmei a avut aceeasi mama si cand v-ati casatorit, poate doar nivelul de toleranta al tau s-a schimbat. 
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/3/2008
Mesaje: 1467
| Fetelor, v-am spus vreodata ca va iubesc? Va spun acum!
A fost o gura de aer proaspat sa citesc ce ati destainuit aici!
Cu fiecare in parte am descoperit ceva comun.
Pe nesimtite discutia despre cum este sa fii femeie a devenit discutie despre alegeri, impartire intre casa (sot, copii) si serviciu.
Oricum, daca ati observat, cu exceptia Mirelei, care are 2 copii, Shirel, Aurishta (si ma alatur si eu) au mai multi copii Mai este Mihaela, dar tu esti atipica oricum, nu? . Eu lucrez, am un serviciu care nu imi solicita prezenta zilnica, dar este dificil de gestionat pentru ca imi trebuie minte intreaga, odihnita, ceea ce nu prea am avut in ultimii ani, ani ce m-au marcat mai ales prin privarea de somn. De regula noaptea scriam, acum insa adunandu-se anii, oboseala, ceva probleme de sanatate, nu mai rezist la acest regim.
Ideea este ca atunci cand vad cata nevoie este de mine acasa, cat de necesara este prezenta mea pentru fiecare atunci cand arde pentru el, cand vad cat de greu este sa ma impart in doua, cand nu mai am putere pentru ei pentru ca am consumat bateriile in alta parte, nu pot sa nu tanjesc sa stau acasa Cand mai vad si ce bine se simt cu mine, ce creativi, ce dornici sa invete sunt si ce alienant este sistemul de invatamant romanesc si cum le taie aripile mai rau ma apuca depresia.
Ma consider o la?a ?i o fricoasa ca nu aleg sa renunt la job si sa fiu doar a lor pana prind aripi.
In plus este echilibristica, efectiv merg pe sarma si am senzatia ca nu fac asa cum mi-as dori nici profesie, nici educatie pentru copii.
Nu ma plictisesc acasa, imi place enorm sa citesc, sa lucrez cu copiii, sa vorbesc cu ei, sunt ani de cand nu mai reuseam sa ma bucur de o iesire la plimbare, cand tot aveam senzatia ca pierd timpul si rezervam momentele lor de relaxare pentru a lucra, trimitandu-i cu tati, cu bunicii la plimbare, la joaca...
Probabil ca am nevoie de mai multa auto-analiza pentru a-mi da seama exact ce ma impiedica sa aleg sa stau acasa, chiar daca nu am facut-o pana acum si cu niciunul din cei patru pui nu am stat acasa in concediu mai mult de 2 luni (cu exceptia primei, cand am luat doi ani concediu, dar nu l-as socoti asa - eram si studenta, dubla specializare, examene multe, licenta).
Oricum, Aurishta, te felicit pentru idee si iti impartasesc opinia, ca este o optiune bazata pe valorile personale. Eu una tanjesc dupa sansa aceasta de dezvoltare personala, fara constrangerea aducerii de venituri.
Spunea cineva ca amandoi trebuie sa puna umarul, dar a sta acasa nu inseamna a sta pur si simplu si stiti prea bine ca unele dintre noi muncesc mai mult in gospodarie decat la serviciu- inseamna in plus echilibru pentru toti, zambet si mangaiere pentru fiecare. La mine se simte cand sunt implicata mai mult la serviciu si ma doar sa vad minusurile. |
|
Nivel: RUBIN
Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22800
| mikaela wrote: Brandusa, sotul tau fiind departe de familie, nutreste sentimente diferite de a altor soti, ca mama e batrana si el e departe si poate se simte vinoat si nu o spune si atunci incearca si el tot ce poate sa o multumeasca. La urma urmei a avut aceeasi mama si cand v-ati casatorit, poate doar nivelul de toleranta al tau s-a schimbat.
Crede-ma , soacra mea nu e deloc batrana...e doar fara minte.E genul de femeie rece, fara sentimente, insensibila pentru care esti bun numai daca o umpli de bani, atentie si sarut-mana.Nivelul meu de toleranta este acelasi, nici atunci si nici acum nu accept sa mi se amestece nimeni in casnicia mea.
Aurisha, eu am timpul meu de intalnire cu fetele sambata in timp ce lasam copiii la biserica.Mergem la bar, luam ceva dulce, cafea si povestim, radem, ne amintim...tare bine-mi prinde! |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 10/4/2006
Mesaje: 6849
| bereea wrote:
lasam copiii la biserica.
Scuza-mi ignoranta, Bereea, dar ce fac copiii singuri la biserica... ?!
|
|
Nivel: RUBIN
Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22800
| Nu sunt singuri Sambata se intalnesc copiii romani la biserica si fac scoala "duminicala", adica vorbesc romaneste, se joaca, canta, dar fac si lectii biblice sub supravegherea maestrelor. |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 10/4/2006
Mesaje: 6849
| aaa, am inteles... Frumos!!
Se vede ca-s adormita; cand am citit ma gandeam ca Ale se roaga si tu te distrezi ...si eu ii duc la spatiu de joaca cand "am treaba".
|
|
Nivel: RUBIN
Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22800
| Cris-DL wrote:aaa, am inteles... Frumos!! Se vede ca-s adormita; cand am citit ma gandeam ca Ale se roaga si tu te distrezi ...si eu ii duc la spatiu de joaca cand "am treaba".
 De fapt ea se distreaza, dar si invata...iar noi, mamele, pierdem timpul cat ii asteptam. |
|
|
|
