Nivel: Avansat
Inregistrat: 3/22/2010
Mesaje: 3091
| Maria,dar timpurile au evoluat.Nu putem trai in trecut si nici copii nu ii putem pune sa traisca cum o faceam noi atunci!Dar o limita trebuie sa existe,asta-i clar. |
|
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| totusi nu este decat un copil!Fumeaza in casa, sta in cafenele, acestea sunt lucruri pe care le faci la 20-30 de ani nu la 14! |
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 3/25/2008
Mesaje: 2187
| Maria, accept-o asa cum e. Nu iti spune nimeni ca e in regula ce face, Doamne fereste! Daca vrei altfel spus, este clasica situatie prin care vrea sa atraga atentia, ca ea exista, ca vrea atentie. Dar nu de genul unde te duci, cu cine, ce faci, asta nu ai voie, fa asa ca asa e mai bine, cum spun eu. Are nevoie de incredere in ea, care poate fi zdruncinata si terminata foarte repede. Mie mama obisnuia sa-mi spuna ca sunt prosta (ceea ce probabil era adevarat),dar nu mi-o spunea cum trebuie. La un moment dat am urlat la ea ca daca ma face proasta in fiecare zi asa o sa si ajung, moment in care s-a oprit. In fine...
Nu stiu cum sa-ti explic. Cred ca este important sa stie ca o iubiti. Nu spun ca nu o o iubiti, dar poate ca ea nu stie, sau nu crede lucrul asta. Incurajeaz-o sa-ti povesteasca lucruri, povesteste-i tu ei, cere-i sfatul cateodata, nu o contrazice imediat (adica "nu-i taia macaroana"), fii rabdatoare, dar fii ferma in decizile pe care le iei. Radeti cat mai mult. Spuneti bancuri cand sunteti impreuna, ca rasul deschide atmosfera de obicei.
Imi pare rau ca treci prin asa ceva, sper sa fie ok pana la urma. |
|
|
Nivel: Membru
Inregistrat: 3/25/2011
Mesaje: 32
| Din randurile pe care le-ai scris am vazut ca fetita ta se preocupa de scoala si chiar invata foarte bine. Deci,nu cred ca este un caz pierdut.Prin multa rabdare ,comunicare si intelegere o sa reusesti,o sa vezi. Este o perioada prin care (parerea mea) are nevoie sa isi gaseasca personalitatea. Trebuie sa fii acolo pentru ea ,in spatele ei ,sa veghezi din umbra sa nu se mai apuce de droguri. Asta e cel mai grav lucru.Cu tigarile nu stiu ce sa spun ,cred ca toata lumea a incercat ,,vada cum e''.Nu spun ca e un lucru bun dar asta e cea mai mica problema. Doamne ajuta sa treci peste acest impas.
|
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 4/4/2006
Mesaje: 8978
| Din cate inteleg eu, scandalurile nu v-au ajutat prea mult... ba au determinat-o pe ea sa se ascunda mai bine! Asa ca nu aveti nimic de pierdut daca incercati sa vedeti lucrurile si din perspectiva ei: nu va mai luati ca etalon (ce faceati voi in copilarie nu are nicio relevanta pentru ea; si mama imi repeta mereu ca ea nu a avut nici covoare in casa, darmite TV sau radio... O uram!!!!) Va trebui sa faceti un pas spre ea... Problema e ca fumeaza! Dar pe voi nu va deranjeaza neaparat asta, ci locul in care o face (in traducere, nu e vorba de ea si de sanatatea ei, ci de principiile si perdelele voastre!) Eu zic sa coborati garda cu fumatul (oricum o va face, dar pe ascuns!!!!) si sa incercati sa vedeti ce e cu barbatul asta. Dar nu cu urmariri demne de filme politiste... Aduceti-o in punctul in care sa va impartaseasca ea natura relatiei... E greu de crezut ca relatia lor e pur platonica. Si daca e asa, ce-i ofera un strain si voi nu, de il prefera pe el??? Asta ar trebui sa fie intrebarea voastra! Sfatul meu este sa schimbati perspectiva, sa renuntati la ierarhia asta parinti - copil si sa incercati realmente sa o intrebati ce vrea de la viata, cum se vede peste 5 ani, ce vise are... Daca nu reusiti, un psiholog ar putea sa va consilieze.
Multa intelepciune si rabdare va doresc! |
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 2/8/2007
Mesaje: 14165
| Mama ce rea am fost eu cu mama,tocmai fiindca ma lua la rost eram si mai si,nu chiar de la 14,mai incolo,nu stiu cum a suportat atatea
In privinta fumatului n-aveti ce face daca vrea sa fumeze,dar daca nu vreti sa fumeze in casa asta puteti sa -i interziceti,sa-i stabiliti eventual un loc de fumat,afara.
Daca vreti un psiholog,poate pot sa va recomand unul depinde in ce localitate sunteti |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 6/20/2008
Mesaje: 5142
| Nu exista relatie de amicitie sau prietenie intre o fata de 15 ani si un barbat de 34...asta se cheama pedofilie si animalul tre sa incapa pe mana politiei.Fata e in perioada stii tu care, judeca cu hormonii.
Apoi, imi dau si eu o parere, cumpara-i un echipament sportiv chiar daca nu-l merita,e o investitie in binele ei.
Fumatul nu e chiar problema dar tre sa inteleaga ca nu accepti fumatul in casa ,doar pe balcon.Si eu am fumat de la 15 ani dar nu in casa parintilor.
Si inca o investitie ar trebui facuta la un consilier bun ,sa va medieze cumva relatia, au ei metodele lor sa puna in lesa adolescenti rebeli.Mult succes. |
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 3/23/2007
Mesaje: 12042
| De fumat tutun, am fumat multi din generatia noastra. Drogurile sunt o pb.
Cea mai strigatoare a relatia nelalocul ei cu un barbat de 34 de ani.
Si cum adolescenta e caracterizata prin rebeliune, cred ca e bine sa cereti si sfatul unui specialist. Iar pt inceput nu luati comportamentul vostru din adolescenta drept etalon si pt. ea.
Totusi am o nedumerire: pt un copil cu note mari la scoala timpul liber constituie o pb, cand are timp si pt restul? |
|
Nivel: Grupa mijlocie
Inregistrat: 5/24/2010
Mesaje: 274
| Maria, imi pare rau ca trebuie sa treceti prin asta. In principiu eu te inteleg mai mult decat iti imaginezi. Eu am fost un copil exact ca tine... preferam sa stau in casa sa citesc si sa-mi fac de lucru prin casa (nu faceam treaba decat foarte rar pentru ca nu prea ma lasa mama ... zicea ca o sa ma satur de facut treaba cand o sa fiu la casa mea... si cata dreptate avea). Evident ca asa imi imaginam ca va fi si fetita mea, dar socoteala din targ nu se potriveste cu cea de-acasa. Catalina este exact opusul meu. Daca ar putea nu ar sta in casa decat rareori, ar socializa non stop, e preocupata de moda (pana la fitosenie) etc ... Drept urmare imi este destul de greu sa ma inteleg cu ea dar amandoua facem eforturi. Eu accept "ideile ei de viata care nu mai sunt ca pe vremea mea" si incerc sa o corectez "din mers" fara sa-si dea seama ca este "educata". Stam destul de mult de vorba despre orice, chiar despre multe chestii care imi displac - emisiuni de barfe de pe la TV, telenovele  . Eu ascult muzica de care ii place ei si ea asculta ce imi place mie.Cand a inceput sa aiba propriile idei care nu-mi conveneau o luasem cu "n-ai voie", "nu se poate", "faci ce spun eu ca asa e bine" si nu facea decat sa ma enerveze intentionat. Apoi am schimbat tactica si i-am pus pe TV din nou programele cu telenovele , uneori le comentam chiar... Cand merg la ea la scoala sau la diferite activitati am grija "sa nu o fac de ras". Cand mi-a zis ca e indragostita nu mi-a picat bine dar cand mi-a zis ca de Leo - derbedeul scolii imi venea sa o strang de gat ... dar atat am discutat mai mult in gluma decat in serios despre el ca i-a trecut. Ne mai certam ca deh ... uneori ma eneveaza peste masura, dar chiar daca tip la ea incerc sa nu-mi scape vreo jignire, iar daca nu reusesc atunci cand ne trec nervii imi cer scuze ca am jignit-o dar nici ea nu trebuia sa faca una si alta. Cand este cuminte si ne avem noi ca surorile ii spun ce mult o iubesc, ca ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat un copil asa cuminte si intelept.
Uffff... ce mult am scris. Ti-am povestit toate astea pentru ca e greu sa dai sfaturi in situatii de astea.In cazul meu, eu sper sa trecem cu bine peste perioada de adolescenta (Cata are acum doar 11 ani jumate). Carla si Mihaela au dreptate... un psiholog(consilier) v-ar ajuta foarte mult. Dar cred ca trebuie sa schimbi si tu un pic atitudinea din ... tu esti vinovata, esti nesimtita, nu meriti una sau alta ... etc, in poate si noi am gresit si nu am reusit sa te cunoastem, hai sa incercam sa ne fie bine la toti, sa fie liniste si armonie in familie. Eu cred ca ea este un copil bun,(a reusit sa se lase de droguri, are rezultate bune la scoala, chiar daca fumeaza in casa nu-si aprinde ostentativ tigara in fata voastra) asa cum tu esti o mama buna. Problema este ca nu sunteti pe aceiasi lungime de unda, iar tu in situatia de disperare in care ati ajuns vezi doar partile ei rele.
Mihaela are dreptate. Tipul de 34 ani e cea mai mare problema ... e un pedofil sau poate mai rau ... un proxenet. Poate l-a cunoscut pe net iar tipul se preface ca o intelege pana ii castiga increderea si va treziti fara ea. (Doamne fereste).
Multa putere si bafta va doresc si sa auzim de bine. |
|
Nivel: Ambasador
Inregistrat: 10/23/2008
Mesaje: 869
| Maria o sa ti se para poate ciudat ce iti voi spune acum dar eu asa gandesc si cum fiecare si-a expus pct de vedere voi face si eu acelasi lucru. Fiecare dintre noi are de invatat pe Pamant, fiecare dintre noi trebuie sa invete niste lectii , trebuie sa depasim anumite lucruri iar cei din jurul nostru sunt aici ca sa ne ajute indiferent de comportamentul lor. Acelasi lucru trebuie sa il facem si noi pentru ceilalti. Poate aveti menirea de a o indruma pe fiica voastra, dar cu blandete, cu rabdare, cu iubire. Esti preocupata de relatia pe care o are cu barbatul de 34 de ani... dar ti-ai pus intrebarea de ce ar sta ea in preajma lui? Incerca sa te pui in locul ei. Ce vede la el? Ce simte cand e cu el? De aici cred ca ar trebui sa incepi inainte de a o judeca si de ai interzice o multime de lucruri. Incepe sa iti construiesti relatia cu ea si incearc-o sa o intelegi. Stiu ca lumea e plina de nebuni... si e posibil ca barbatul ala sa fie un pedofil , dar in acelasi timp e posibil sa fie si o persoana care o intelege , nu o constrange sa faca nimic din ceea ce nu vrea ea.. iar asta o face sa se simta libera, apreciata, respectata... Eu in perioada liceului am fost indragostita pana peste urechi de un tip de aproape 40 de ani care pe deasupra mai era si casatorit. Mama era innebunita.. ma vedea deja ruinata, insarcinata si cine mai stie cum... In cele din urma am inteles ca nu era iubire ce simteam pt el... era respect, afectiune... El era dulce cu mine, imi facea mofturile.. ma intelegea... si nu a fost o relatie fizica cu el.. era mai mult sufleteasca.. nu stiu cum sa explic mai bine. Am avut nevoie de el in perioada aia... m-a indrumat.. datorita lui am inteles multe lucruri... A trebuit sa il cunosc. Cu siguranta ai auzit expresia ca nimic nu e intamplator.. si asa si este. Nu cunoastem o persoana asa fara rost.. nu e o coincidenta... E totul bine stabilit pt noi, ca sa ne ajute sa crestem, sa evoluam spiritual.
Parerea mea e incerci sa privesti lucrurile asa in loc sa dramatizezi totul, sa te panichezi. Ea e fiica ta dar viata si lectiile pe care le are de invatat sunt doar ale ei si trebuie sa treaca doar ea prin ele si sa le invete. Daca vei realiza lucrul asta lasand deoparte prejudecatile despre cum ar trebui sa fie corect, fara sa iti mai pese de ce zic ceilati eu zic ca deja ai facut un pas.
Subliniez faptul ca e doar parerea mea si poti tine sau nu cont de ea. Iti doresc multa rabdare si intelepciune! |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/3/2008
Mesaje: 1467
| Imi pare rau ca treceti prin aceasta situatie! E grea, dar nu e fara iesire.
fetele au punctat bine ordinea gravitatii problemelor:
- relatia cu un barbat de 34 ani;
- fumatul.
(drogurile inteleg ca au iesit din peisaj)
care sunt cauzele?(aici iarasi s-a scris ceea ce vreau si eu sa subliniez):
- are nevoie carora voi ca parinti ati esuat in a le raspunde.
- O tratati intr-o maniera lipsita de respect.
- Nu aveti o relatie solida, nu exista intre voi comunicare, incredere.
Cateva ganduri, solutii:
legat de respect, poate ar fi util sa parcurgi acest articol:
http://attachmentparenting.ro/cms/front_content.php?idcat=4&idart=109
Adolescenta este o perioada dificila pentru unii copii - trup aproape de adult, minte de copil, probleme existentiale si o mare nesiguranta de sine, nevoia de a se oglindi in altii, de a se situa pe o axa a normalului, avand parte de ceea ce o bucura, de ceea ce ii place, de a fi o persoana - adica entitate unica, libera, creativa, asemenea lui Dumnezeu.
comunicarea este nevoia esentiala la aceasta varsta. A comunica inseamna a transmite si a recepta mesaje. E nevoie sa invete sa comunice, iar parintii sunt modelele in acest sens. O ascultam? Intelegem ce vrea sa ne spuna? Ne formulam mesajele intr-o maniera respectuoasa, astfel incat sa nu ii provocam reactii de aparare? (asa se intampla de exemplu in cazul acuzelor, jignirilor) Ar fi extraordinar de util ajutorul unui consilier scoalr, psiholog, care sa va ajute sa restabiliti comunicarea in familia voastra.
relatia cu Dumnezeu poate fi reperul cel mai util in trecerea prin aceasta vârsta. Daca relatia voastra cu Dumnezeu nu va face in fata ei persoane iubitoare, intelepte, atunci ce sa caute ea in biserica? Probabil gandeste: Cineva care il iubeste pe DUmnezeu ma face nesimtita si imi interzice totul, dictatorial? Nu imi place un astfel de Dumnezeu!!
Ori Dumnezeu este iubire, El vrea sa fim fericiti, sa avem pace, sa ne bucuram. Uita-te in Noul Testament si vezi de cate ori repeta Hristos: Bucurati-va!
Ca strategie parerea mea este ca ar fi bine sa aveti in vedere urmatoarele:
-rugaciune, spovedanie sincera;Parintele Paisie Aghioritul spunea ca e bine ca mai mult sa ii vorbesti lui Dumnezeu despre copilul tau, decat copilului despre DUmnezeu.
-contactarea unui psiholog;
- discutie deschisa, fara acuzatii si jigniri, cu fata, in legatura cu relatia cu acel barbat. MEsajul este ca interdictia relatiei cu el inseamna dorinta de a o proteja. Lasati-o sa varbeasca mult, sa spuna ce gandeste despre acest om, despre relatia lor, cum se simte in preajma lui si culegeti informatii utile despre cine este copilul vostru, ce o doare si ce isi doreste. Transmiteti-i mesajul ca din partea lui nu este ok sa aiba o relatie cu un copil de varsta ei. NU spui multe despre relatia cu tatal ei, dar se pare ca ea cauta in acest barbat tatal pe care si l-ar dori.
- fumatul nu este cea mai grava problema si nici fumatul in casa, ci faptul ca acest copil nu se simte iubit in propria familie, ca undeva legatra voastra s-a rupt.
Bucurati-va ca aveti un copil sanatos(aveti idee cati copii de varsta ei au boli grave sau deja sunt in ceruri?), mangaiati-o, alintati-o si spuneti-i cat de mult o iubiti, cat de minunata este (pt ca sunt convinsa ca are si calitati, tot asa cum cred ca nu considerati necesar sa i aratati aceste calitati si sa ii aratati ca o apreciati - ca de altfel majoritatatea dintre noi, parintii). Dupa ce ii umpleti rezervorul cu iubire, dupa ce va dovediti modele demne de urmat, cereti-i sa se poarte ok. (James Dobson are o carte minunata despre Rezervorul de iubire al copilului.)
Doamne ajuta!
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 6/20/2008
Mesaje: 5142
| Barbatul ala chiar daca e indragostit de fata si are intentii bune tot pedofil se cheama , pedofilii nu sunt doar violatori de minori ci si astia care zambesc frumos si tin relatii de lunga durata de ,vezi doamne ,dragoste cu fete de liceu...e ilegal si gata .Fata nu are ce cauta cu el,mama trebuie sa intervina ,si eu as interveni urat de tot fara menajari ,l-as da pe mana politiei intr-o secunda.
Se intampla la liceu fetele sa fie atrase de barbati in varsta dar nu e normal sa inceapa relatii cu ei .Sa nu uitam fata la liceu are hormonii intinsi la maxim,organismul e pregatit pentru procreere cu toate simturile ascutite.De aceea fetele " miros" barbati maturi.Baietii de varsta lor sunt copii mici neinteresanti.O mama trebuie sa stie ce se intampla cu copilul pe plan biologic la varsta asta , fata nu e rea ci e ghidata de simturi ,sau tradata de simturi mai bine spus.La 20 de ani cand revine la normal s-ar putea sa se frece la ochi ca dupa un vis urat sa spuna "Oare ce naiba cautam eu cu animalul ala " dar sa fie prea tarziu .Asta e rolul mamei sa vegheze fata in perioada cand ea e tradata de natura ,cand organismul ii devine dusman.Si mai ales sa gaseasca metode de comunicare sa-i explice ce se intampla cu ea de ce face ce face , nu ca e rea ,nu ca e nesimtita ...pur si simplu,e perioada de varsta cand specia isi cere dreptul la perpetuare.Doamne ajuta-ma ca si eu am doua fete
Alinus, nu-ti doresc ca la 40 de ani sotul tau sa aiba o relatie de " respect" cu o adolescenta cum ai avut tu si ti se pare normal.Nu e normal nu e ok, ce are un barbat matur si casatorit de discutat cu o pustoaica de liceu ...doar daca e retardat. |
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
| De cand cu topicul asta imi pun problema daca voi sti pe viitor sa-mi gestionez relatia cu copiii.
Si daca nu cumva voi gresi din disperare ori din nestiinta.
Clar, solutia o aveti doar voi. Noi, din afara, fiind detasate, ne putem da seama mai usor unde si ce scartzaie. Iar eu stiu ca niciodata - dar niciodata, in nicio situatie - nu trebuie sa-ti jignesti sau sa-ti renegi copilul.
Eu, punandu-ma in locul vostru, ma intreb cum de a avut fata acces la droguri la 11 ani ( deduc ca locuiti intr-un oras mai mic - asa-i? ) si cum de credeti povestea de amicitie cu barbatul de 34 cu venituri din activitati dubioase?
Si cum de sunteti atat de relaxati cu asta si atat de categorici cu fumatul?
Nu e o critica, insa eu, in locul vostru, m-as axa - mai degraba - in a-mi reface relatia cu fata decat tigarile. Restul se repara de la sine cu o buna comunicare. Voi nu aveti o foarte clara ierarhie a prioritatilor si a gravitatii problemelor din familia voastra.
De fumat va fuma oricum, insa daca va castigati respectul, nu o va mai face in casa. Va intelege si punctul vostru de vedere iar atata timp cat voi ii respectati opiniile, va face si ea la fel cu ale voastre.
Tot asa, cu comunicare si respect reciproc, poate capata incredere in sfaturile voastre si - poate -va tine cont de ele. Daca nu acum, ii vor folosi mai tarziu. Totul ramane stocat in creier.
Retine: voi sunteti adultii... voi aveti mai multa putere de control al comportamentului si al emotiilor si totusi faceti greseli majore fata de ea ( justificate sau nu, nici nu conteaza ). Nu ganditi deloc relatia cu ea.
Ce pretentii sa mai aveti de la un copil?
|
|
Nivel: Ambasador
Inregistrat: 10/23/2008
Mesaje: 869
| mihaela m-ai inteles gresit! Nu am spus ca ar fi normal asa ceva, am vrut sa evidentiaez cu totul altceva si anume ca o relatie de prietenie poate exista intre un barbat matur si o adolescenta atata timp cat exista limite si bun simt. Nu inteleg de ce a trebuit sa spui ce ai spus in leg cu sotul meu. Fiecare priveste o problema din punctul sau de vedere si nu cred ca e corect sa atacam una alteia punctul de vedere doar pt ca nu suntem noi de acord. |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 7/3/2010
Mesaje: 1948
| alinus wrote:o relatie de prietenie poate exista intre un barbat matur si o adolescenta atata timp cat exista limite si bun simt.
Daca se vorbeste aici de tata si fiica, atunci exista (e indicat sa fie) o relatie frumoasa intre ei. Altfel, nu vad ce subiecte de interes comun ar putea imparti cei doi si categoric nu ar fi o relatie de bun augur. Ma gandesc acum la sotul meu si la subiectele pe care le-ar putea dezvolta cu o fata de 14-18 ani si chiar nu-mi trece nici unul prin minte. Exceptie facand meditatiie, insa cu siguranta ca sotul nu ar extinde aria discutiilor spre alte frecvente.
Mihaela, Kali, foarte bine ati punctat problemele.  |
|
|
|
