Probleme emotionale cu un copil de 5 ani
Subiectul anterior · Subiectul urmator
RedRat
Scris: Tuesday, April 28, 2015 10:43 AM
Nivel
Nivel: Membru

Inregistrat: 4/28/2015
Mesaje: 4
Buna,

As dori parerea dvs referitoare la copilul meu.
El are 5 ani, si merge la clasa pregatitoare pentru scoala (Asta in polonia)
Ma ingrijoreaza doua probleme:
- De fiecare data cand trebuie sa faca ceva nou, un desen, o litera, sa coloreze, plange ca nu stie, si este nevoie de pana la jumate de ceas de discutii si negocieri pana incearca. Daca nu ii reuseste, o luam de la inceput.
- Recent parca a capatat o frica de ramane singur oriunde. Poate exagerez, dar aici sunt cateva exemple: Inainte sa doarma trebuie sa se asigure ca nu plecam nicaieri, eu sau nevasta. Nu vrea sa stea singur nici afara in curte, in sensul in care de ex. eu am de lucru in garaj si el sa bata mingea in zona. Este mult prea atasat de mama lui.
Si o ultima problema ar fi ca din cand in cand uita sa mearga la toaleta si face pe le...

Ce imi puteti recomanda?

Mersi,
Costin.
kali
Scris: Tuesday, April 28, 2015 10:45 AM
Avatar
Nivel
Nivel: MEMBRU FONDATOR

Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14389
Problemele astea au aparut de curand sau au existat, s-au amplificat si abia acum au ajuns sa va deranjeze? Pana acum, copilul a fost ok? Niciun semn de intrebare legat de comportamentul lui... nimic iesit din comun?
aurishta
Scris: Tuesday, April 28, 2015 10:59 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
Poate mai are nevoie de timp sa stea acasa.....nu ii puteti amana anul? Copiii mici se desprind greu de mediul familial, mai cu seama ca spuneti ca este foarte atasat! Sau este posibil sa il timoreze ceva legat de scoala, invatatoarea, colegii...poate cineva din personalul auxiliar! Stie limba? caci si asta poate fi o sursa de stres!
Intrebarea lui Kali este buna: si inainte avea reactii de genul asta?
Enurezisul aparut dupa instalarea controlului sfincterian poate indica o situatie de stres extrem pentru copil...trebuie sa investigati daca este cazul!
RedRat
Scris: Tuesday, April 28, 2015 7:38 PM
Nivel
Nivel: Membru

Inregistrat: 4/28/2015
Mesaje: 4
Multumesc de raspunsuri.
Situatia este ceva mai complicata. Copilul este polonez, la fel si nevasta mea. I am cunoscut acum doi ani. Ea fiind singura cu el de mai bine de un an inainte sa ii cunosc, l a tinut cat de aproape a putut. De aici rezulta atasamentul. Pana acum 1-2 luni de zile nu au fost probleme serioase legate de atasamentul fata de ea, sau de mine. acesta s a accentuant recent. Cat despre faptul ca plange cand nu stie ceva, asta s a mai intamplat, dar am observat ca este ceva serios numai dupa ce a inceput sa primeasca tema de casa de gradinita.
Ca si idee, ma inteleg foarte bine cu el, si are incredere in mine.
De altfel, nu pot amana cu un an inscrierea la scoala, deoarece in Polonia copii sunt trimisi la scoala de la 6 ani, un an mai devreme ca in Romania.
sousourel
Scris: Wednesday, April 29, 2015 9:25 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/18/2006
Mesaje: 7688
Spui ca problema a devenit evidenta de cand primeste tema acasa. Crezi ca o considera o "invazie" in timpul lui liber si de aceea refuza sa o faca? La gradinita coopereaza cu educatoarea in activitatile pe care le primeste?

Mai mult...copilul participa la activitati acasa, cu voi? Ceva simplu legat de gospodarie, este dispus sa faca ceea ce ii cereti?

Poate ca raspunsul la aceste intrebari o sa te puna pe o pista buna. Curaj!
mamiemi
Scris: Saturday, May 2, 2015 12:42 PM
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/3/2008
Mesaje: 1467
Atasamentul nu este ceva rau, dar la prima vedere copilul pare sa sufere de o anxietate de separare. Cauza poate fi si relatia mamei cu o persoana noua (dumneavoastra) si scoala.
Plansul la sarcinile noi poate fi asociat cu lipsa de incredere in sine.
„Uitarea” legata de eliminari pare a fi un strigat ca este inca mic.
Mai asteptati un copil?

Daca acestea sunt problemele, solutii ar fi:

Timp petrecut cu copilul in atmosfera placuta.

Incurajari, sarcini simple pe care sa le indeplineasca cu succes. Pofta vine mancand si singur va dori sa faca si altceva, fiind motivat nu de lauda parintelui, ci de satisfactia lucrului facut cu mana lui.
Sa deprinda incet sa faca singur lucrurile - imbracat, dezbracat, mancat etc. Ii da sentimentul competentei (Nu leaga mama sireturile ca le leaga mai repede.)

Fara certuri cand face pe el, cand se misca prea incet sau plange la scoala.
Doar constatare: „Vad ca ai pantalonii uzi. Hai sa te schimbi. Cam neplacut, asa e?”

Mesaje empatice, ascultarea copilului, ceva de genul:
- Nu imi place la scoala!
- Inteleg. Nu iti place. E chiar asa rau? ce nu iti place?
-....
- Trebuie sa iti fie tare greu! Stii, e obligatoriu sa mergi la scoala. Ce putem face sa iti fie mai usor?

Asigurat ca este iubit si daca are succes si daca greseste.

Repetat in fiecare zi cand e dus la scoala ca vine mama si il ia la sfarsit. In fiecare seara repetat programul de a doua zi: Dimineata ne trezim, mergi la scoala, eu la serviciu, la pranz te iau, venim acasa etc. Ti-ar placea sa facem ceva special maine?
E un copil anxios si are nevoie de rutina, previzibilitate si reasigurari ca este iubit si totul este in ordine.
Poate e cazul ca din cand in cand sa vorbeasca mama sau impreuna dumneavoastra si mama despre cum v-ati cunoscut, despre ce planuri de viitor aveti, ce loc are el in familie, ca dragostea mamei e la fel, ca si el se va casatori si va iubi o fata frumoasa etc.

Va doresc sa depasiti cu bine situatia. Cred ca e un copil bun si sensibil si cu putin ajutor va fi bine!
RedRat
Scris: Monday, May 4, 2015 11:43 AM
Nivel
Nivel: Membru

Inregistrat: 4/28/2015
Mesaje: 4
Mutumesc de raspunsuri.

Cred ca pot sa numar pe de degetele de la o mana de cate ori si eu si sotia am tipat la el din oarecare motiv. Nu credem ca este in regula sa fie certat in situatii cum ar fi: cand face pe el, sau plange ca nu stie ceva. Il tratam ca pe un adult, discutam cu el, ii explicam ce si de ce...

@mamiemi:
- Inteleg punctul de vedere referitor la anxietatea de separare, dar atunci de ce se manifesta la aproape doi ani de cand suntem impreuna, timp in care legatura intre mine si el este din ce in ce mai stransa si chiar a ajuns sa imi suna tata...
- Avem planuri, dar inca nu este nimic concred referitor la un al doilea copil.
- Foarte multe lucruri le face deja singur, mersul la toaleta, spalat pe maini si fata, imbracat, dezbracat, mancat (aici e discutabil, dar in general mananca singur)
Am sa tin cont de sfaturi, sperand ca o sa se imbunatateasca situatia.

@sousourel:
Nu stiu daca o cinsidera invazie. S a intamplat si cand il invatam sa mearga pe bicicleta. Plangea ca nu poate, degeaba incercam sa ii explic ca fata a invata nu va sti.
Da, participa la tot ce poate, si chiar vrea sa faca lucrul asta, fara plansete. Ex: pregatit masa, ajutat la curatenie... Si banuiesc ca orice copil, face aproape tot ce i se cere.

Costin.
sousourel
Scris: Tuesday, May 5, 2015 9:00 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/18/2006
Mesaje: 7688
Spui ca la fel s-a intamplat si cu mersul pe bicicleta. Se intrevede oare un model derespingere a noului, a ceea ce inca nu cunoaste si nu poate sa faca? Care a fost solutia atunci cand l-ai invatat mersul pe bicicleta?
RedRat
Scris: Tuesday, May 5, 2015 10:08 AM
Nivel
Nivel: Membru

Inregistrat: 4/28/2015
Mesaje: 4
La inceput a fost foarte greu, tot ce era nou pentru el respingea, plangand ca nu stie. A fost nevoie de multa rabdare, explicatii, disctractii si promisiuni ca o sa mearga pe bicicleta la scoala etc. Acum merge bine, si chiar ii place. De invatat a invatat foarte repede, dar a fost nevoie de mult timp de pregatiri.
Am observat altceva. De ceva timp eu il iau de la After-School, pentru ca sotia lucreaza pana mai tarziu, si cu mine parca e mai putin plangacios. Legat de bicicleta, in ultimele sesiuni am incercat ceva diferit, i am explicat ca pana invata, o sa cada, o sa se loveasca, si important este sa incerce din nou, iar cand se intampla ceva, pierdrea echilibru sau cadea, il rugam sa mai faca o data, sa vad mai bine. pentru el asta e gluma, si surprinzator refuza si continua.
sousourel
Scris: Tuesday, May 5, 2015 10:33 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/18/2006
Mesaje: 7688
E o varsta mai dificila. Copii inteleg ceva mai mult, ajung sa speculeze asupra unor scenarii, isi inchipuie unele lucruri. Poate ai observat in relatarile copilului amestec de real cu fabulatie sau poate ca nu, dar faptul ca nu doreste sa ramana singur, chiar daca se stie sub supraveghere e un posibil semn ca are "frici". Ca si copii care se tem ca e ceva sub par sau in dulap. Nu mereu stiu sa si exprime aceste frici.

Uneori cu o proba de imaginatie din partea parintelui, iese ceva pozitiv. Almeu baietel cand avea aceasta varsta se temea sa mearga pana in cealalta camera, singur. Uneori si cand nu era intuneric. Pana intr-o dimineata cand am sunat eu de pe mobil pe fix si am pretins ca la telefon este "curajul" care-i transmite un mesaj.Ce mai parada am facut atunci!ras DAr a functionat.

In caz ca nu-ti vine vreo idee salvatoare, perseverand cu explicatiile, poate ceva povesti cu eroi curajosi, in timp va trece peste.

In privinta temelor, eu zic ca e un rebel fara cauza, dar multi altii sunt la fel. DAca a prins firul ca atunci cand plange si se impotriveste, parintii intra in joc, il conving, ii ofera promisiuni, explicatii, incurajari, etc, el face mereu parada de atitudinea asta.

Un demers mai curat ar fi ceva de genul: "nu faci, e ok, dar probabil ca maine toti copii vor avea tema facuta, doar tu nu si poate vei primi bulina neagra. Daca totusi faci tema, uite, eu sunt dispus sa..." recompensa la alegereras

In privinta faptului ca se scapa pe el...e tot o regresie intr-o varsta mica. Tot datorita fricilor. Pana la urma va trece. Daca reusiti cu rabdare sa tot explicati de ce nu e potrivit sa faca asa. In plus, ati putea sa-l trimiteti des la toaleta. O vreme. Uneori, ei chiar uita sau nu realizeaza cat de tare ii scapa. SI intr-un moment mai dificil/ emotional, e posibil sa-i dea drumul.

Daca in prezenta ta e mai calm, e posibil ca mama sa-i alimenteze, involuntar, starea de dependenta, daca il trateaza ca pe un copil mai mic, daca incearca mereu sa-l aline si alinte la nesfarsit. Uneori e bine sa discuti, alteori sa impui. Ferm si acceptand ca s posibil sa se dezlantuie.

Succes!

Petruta
Scris: Wednesday, October 28, 2015 1:25 PM
Nivel
Nivel: Membru

Inregistrat: 10/28/2015
Mesaje: 1
La scris se descurca Eu ma gandeam sa ii iau pastile de tinere de minte O sa il dau si la un sport La scoala nu prea are prieteni si colegi il resping
aurishta
Scris: Wednesday, October 28, 2015 2:47 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
Probabil este prea emotiv! In scris se descurca bine?
Ca un element ajutator in dobandirea increderii in sine, ar fi bine sa practice un sport de echipa sau care presupune un partener...cu timpul se va "dezgheta"!
AdrianaC
Scris: Saturday, October 31, 2015 9:40 AM
Avatar
Nivel: ALBA CA ZAPADA

Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17811
RedRat wrote:
Buna,

As dori parerea dvs referitoare la copilul meu.
El are 5 ani, si merge la clasa pregatitoare pentru scoala (Asta in polonia)
Ma ingrijoreaza doua probleme:
- De fiecare data cand trebuie sa faca ceva nou, un desen, o litera, sa coloreze, plange ca nu stie, si este nevoie de pana la jumate de ceas de discutii si negocieri pana incearca. Daca nu ii reuseste, o luam de la inceput.
- Recent parca a capatat o frica de ramane singur oriunde. Poate exagerez, dar aici sunt cateva exemple: Inainte sa doarma trebuie sa se asigure ca nu plecam nicaieri, eu sau nevasta. Nu vrea sa stea singur nici afara in curte, in sensul in care de ex. eu am de lucru in garaj si el sa bata mingea in zona. Este mult prea atasat de mama lui.
Si o ultima problema ar fi ca din cand in cand uita sa mearga la toaleta si face pe le...

Ce imi puteti recomanda?

Mersi,
Costin.


Copilul a trecut prin niste situatii destul de sensibile la o varsta destul de frageda.
Din ce inteleg eu, mama lui s-a despartit de tatal lui cand avea vreo 3 ani si jumatate (este o varsta la care deja poate sa tina minte cum era sa aiba un tata in preajma si oricum ar fi fost acel tata, bun sau rau, cu siguranta copilul il iubea.

A urmat apoi o noua schimbare, aparitia in viata lui si a mamei lui, dupa ce se obisnuise sa fie doar el cu ea, a ta.
Este posibil ca desi el sa te placa si sa se fi acomodat cu tine, sa aiba totusi o teama ca il vei parasi si tu...

Frica de a ramane singur este justificata in acest caz... este de fapt teama de abandon, pe care deja a simtit-o o data, nu vrea sa o mai simta din nou si ii este teama sa stea departe de voi ca sa nu ramana fara unul dintre voi.

A urmat apoi si aceasta schimbare, cu clasa pregatitoare, unde trebuie sa treaca zi de zi prin teama de abandon, pentru ca voi il duceti la scoala, il lasati acolo si va duceti apoi sa il luati. In tot intervalul de timp pe care il petrece singur la scoala sta probabil cu teama ca poate nu va mai veni nimeni sa il ia.
Nu se poate concentra, pentru ca nu se gandeste la scoala, ci daca veti mai veni sa il luati.

Ii este teama ca nu va reusi sa faca lucruri noi, pentru ca de fapt ii e teama de nou... se simte mai confortabil cu lucruri pe car ele cunoaste deja si care ii ofera o siguranta si o incredere.

Facutul pe el este tot o modalitate de a atrage atentia. Daca pana acum nu a facut pe el si acest incident a aparut recent, este foarte proibabil sa nu fie o cauza fiziologica, ci una psihologica, pentru ca la aceasta varsta orice schimbare majora in viata lui il poate afecta si aceasta poate fi una din manifestari.

Ar fi foarte bine daca ati putea sa mergeti cu el la un psiholog si sa vedeti ce va spune, cum poate sa va ajute.

Trebuie sa stati mai mult de vorba cu el si sa ii oferiti asigurari ca totul este in regula, ca nu il veti parasi, ca merge la scoala ca sa invete si mai multe lucruri noi, sa isi faca prieteni..., ca nu este nicio problema daca nu reuseste din prima pentru ca nimeni nu s-a nascut invatat.

Trebuie sa ii fiti aproape zi de zi si sa il incurajati si sa simta ca il iubiti neconditionat, si cand nu vrea sa scrie, si cand face pe el, si cand plange... etc.

Mult succes va doresc !
shirel
Scris: Saturday, October 31, 2015 8:18 PM
Avatar
Nivel
Nivel: SMARALD

Inregistrat: 7/22/2007
Mesaje: 11812
Adriana sunt de acord cu tot ce ai scris.Acest copil este un copil sensibil care a trecut printr-o trauma in copilaria lui.Majoritatea copiilor reactioneaza mult mai tarziu le tot prin ce trec in copilarie mai ales la o varsta asa de mica.Trebuie apelat la un psiholog ptr copii care au trecut prin asa ceva si de incercat o terapie potrivit varstei si afectiuni.Succes si tine-ne la curent cu ce se intampla.
bulibuli
Scris: Sunday, November 1, 2015 10:46 PM
Avatar
Nivel: Maestru

Inregistrat: 3/17/2008
Mesaje: 9649
Sunt de acord cu tot ce au scris fetele mai sus si cred ca ar fi o idee buna sa vorbiti cu un psiholog. Copilul de obicei spune mai multe psihologului decat parintilor, ei au si anumite tehnici sa-i ajute sa exprime verbal ceea ce simt. Si ii invata sa faca la fel si acasa.
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.