Nivel: TOP TEAM
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 36610
| Este miezul noptii si toata lumea doarme. Deodata strigatul de groaza al copilului te face sa sari din pat. In timp ce te indrepti spre camera lui ca sa il linistesti, te gandesti ca probabil a fost un nou cosmar.
Cosmarul este un tip de parasomnie. Parasomniile includ de asemenea somnambulismul, teroarea nocturna, enurezisul (mictiunea nocturna, udatul patului) si narcolepsia. Toate acestea pot distruge linistea in casa si unele pot fi vatamatoare pentru copil. Citeste in continuare despre cele trei tipuri de parasomnii (ritmice, paroxistice si statice) si afla cum poti sa iti ajuti copilul.
Parasomniile ritmice
Tulburarile ritmice ale somnului - lovitul capului, leganatul capului sau al corpului - implica miscari care pot fi foarte slabe pana la miscari violente, asemanatoare crizelor. Alte tulburari ritmice ale somnului pot fi miscarile de suveica (leganatul inainte si inapoi pe maini si genunchi) sau miscarile de indoire (ridicarea pietului si a genunchilor simultan).
In timpul miscarilor ritmice, copilul poate geme sau fredona. Aceste miscari par sa aiba loc in momentul tranzitiei de la starea de veghe la starea de somn sau a trecereii de la o etapa a somnului la alta.
Nu se cunoaste nici o cauza a acestor tulburari, insa foarte rar au putut fi asociate cu probleme medicale sau psihologice. Copiii cu tulburari ritmice ale somnului pot avea dureri matinale de cap, probleme nazale si infectii ale urechii.
Un alt tip de parasomnie ritmica este sindromul picioarelor nelinistite (RLS - restless legs syndrome [engl.]), o deformatie senzoriala si motorica ce pare a avea cauze genetice.In cazul RLS picioarele copilului se misca in mod repetat si ritmic. Multi oameni ce prezinta LRS au de asemenea si sindromul miscarilor periodice ale picioarelor - care apare atunci cand, in timpul somnului, picioarele se misca in mod involuntar.
Tratamentul pentru LRS poate include:
- terapia prin muzica (sunete ritmate - ticaitul unui metronom, de exemplu - pot ajuta la inducerea si regularizarea somnului);
- psihoterapie;
- hipnotism;
- tratament medicamentos contra raului de miscare;
- tranchilizante;
- stimulante.
Parasomniile paroxistice
Tulburarile paroxistice ale somnului apar sau se repeta brusc. Acestea includ teroarea nocturna, cosmarul, somnambulismul si enurezisul.
Teroarea nocturna
Teroarea nocturna (Pavor Nocturnus) este caracterizata printr-o trezire brusca din somn insotita de tipete sau urlete. Pe parcursul episodului, pulsul si ritmul respirator cresc iar ochii copilului pot fi deschisi. Mai mult ca sigur ca el nu isi va aminti ce s-a intamplat in afara de faptul ca s-a trezit si s-a simtit speriat.
Teroarea nocturna apare in prima treime a ciclului de somn, atunci cand copilul este in starea de somn profund. In loc sa se trezeasca sau sa treaca intr-o noua etapa a somnului, copilul ramane "intepenit" intre etape. Aceasta se intampla la aproximativ 15% dintre copiii mici si poate fi cauzata de o stare avansata de oboseala sau de o intrerupere a ciclului de somn.
In sine, terorile nocturne nu sunt periculoase, dar ceea ce se intampla in timpul lor poate fi. Copilul poate sari din pat sau poate face ceva ce nu ar face in mod obisnuit.
Nu exista vreo cauza cunoscuta a terorilor nocturne, cu toate ca exista pareri ca ar fi provocate de cauze fizice. In timpul terorilor nocturne poate fi prezenta si apnea.
In urma evaluarii pentru a elimina orice cauza fizica (cum ar fi starea neurologica), se pot folosi medicamente ca si tratament.
Cosmarurile
Cosmarurile difera de teroarea nocturna prin aceea ca au de obicei o cauza psihologica, copilul isi aduce aminte mult mai des despre cosmaruri si de obicei nu sunt periculoase.
Cosmarurile apar numai in timpul somnului REM (miscari rapide ale ochiului - rapid eye movement [engl.]). Somnul REM este caracterizat prin miscari rapide ale ochilor, puls si ritm respirator neregulat, si vise (sau cosmaruri). Somnul care nu este REM este mai adanc.
Somnambulismul
Somnambulismul, de obicei intr-o forma blanda, poate fi riscant daca este frecvent sau intens.
Deoarece copilul nu este treaz in timpul episoadelor de somnambulism, din camera unde doarme trebuie eliminate obiectele periculoase si ferestrele trebuie inchise.
In urma unei evaluari medicale, somnambulismul poate fi eliminat sau redus prin: - medicatie; - un ciclu de somn consistent.
Enurezisul
Mictiunea nocturna, enurezisul, este o problema ce poate afecta atat respectul de sine al copilului cat si somnul lui. Deoarece enurezisul are loc noaptea si asftel afecteaza somnul, el este clasificat ca si parasomnie.
Apare de obicei la copiii cu varsta intre 3 si 8 ani. Enurezisul se opreste de obicei de la sine, insa uneori se poate prelungi pana la adolescenta. Un copil care are mictiuni nocturne regulate trebuie consultat de doctor pentru eliminarea oricaror cauze fizice.
Parasomnii statice
Tulburarile statice ale somnului, care nu sunt daunatoare, includ dormitul cu ochii deschisi (frecvent la bebelusi si la copiii mici) sau in pozitii ciudate (cu capul in jos, arcuit etc.).
Desi tulburarile statice nu sunt periculoase, copiii care dorm in pozitii ciudate sau cu ochii deschisi ar trebui examinati de catre un doctor, mai ales daca acest comportament se prelungeste sau este insotit de alte simptome neobisnuite.
Cum sa ajutam copilul
Daca este ingrijorat despre modul in care doarme copilul tau, consulta medicul pediatru. El te va indruma catre un specialist in probleme legate de somn sau te va incuraja intru stabilirea unei bune igiene a somnului, care poate cuprinde:
* stabilirea unui orar fix de somn (inclusiv pentru somnul de dupa-amiaza);
* orar consistent de joaca si de hranire;
* evitarea stimulantelor (cafeina, de exemplu) inante de culcare;
* un dormitor linistit, confortabil, care sa induca somnul;
* folosirea patului exclusiv pentru somn - nu pentru facutul temelor, joaca sau uitatul la televizor;
* limitarea mancarii si bauturilor inante de culcare in cazul unor probleme de reflux gastro-esofagian sau in cazul enurezisului.
Ar putea ajuta si tinerea unui jurnal al ritualului de culcare al copilului. In acest jurnal noteaza ce a facut inainte de culcare, cand a mers la baie, ce a mancat si ce a baut. Alte informatii, cum ar fi de pilda conditiile meteorologice, pot ajuta medicul pediatru in stabilirea unui tramanent eficace.
Sursa: The Nemours Foundation
desprecopii.com |
Nivel: TOP TEAM
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 36610
| Tulburari de somn
Care sunt si cum se manifesta principalele tulburari de somn la copii. Cum putem sa ii ajutam?
Un nou nascut doarme in medie 16-17 ore pe zi in transe de cate 3 ore. La 3 luni, somnul sau este de 15 ore dar poate dormi neintrerupt 7 ore (in timpul noptii). In jurul varstei de 1 an, copilul doarme noaptea 9-10 ore si dupa masa de pranz 2-3 ore. Cantitatea totala de somn se diminueaza, spre 4-5 ani unii copii ajungand sa nu mai doarma dupa-amiaza.
Somnul ideal al copilului este singur in pat, in camera lui, cu adormire linistita atunci cand ii este somn si trezire spontana dimineata. Fiecare om are ritmul sau propriu de somn si durata proprie in care reuseste sa se odihneasca in functie de efortul depus si de caracteristicile personale. Cunoasterea cat mai buna a acestui ritm al copilului scuteste parintii de multe eforturi de a-l culca atunci cand lui nu-i este somn sau a-l scula cand mai vrea sa doarma. Diferentele dintre un starea unui copil odihnit si cea a unui copil obosit sunt foarte mari si se manifesta in toate tipurile de activitati. Ceea ce este foarte important este ca fiecare copil are propriile lui nevoi si este bine ca ele sa fie respectate: unii sunt mai somnorosi, altii se trezesc foarte devreme, unii dorm dupa-amiaza, altii se odihnesc mai bine intr-un somn mai lung noaptea. Problemele de somn pot antrena dupa ele deficit de atentie, iritabilitae, tulburari de memorie, lipsa apetitului etc.
Principalele probleme sunt:
Insomnia din primul an este o tulburare foarte frecventa, cu semnificatii diferite in functie de gravitate dar care reflecta intotdeauna o dificultate de relationare intre bebelus si anturajul sau. In insomnia comuna este vorba adesea de conditii nepotrivite (rigiditate a orelor de masa, excese alimentare, zgomot, atmosfera tensionata etc). Insomnia cedeaza o data cu ameliorarea acestor conditii. Calmul mamei si al celorlalti membrii ai familiei are cea mai mare importanta.
In insomnia severa se distinge o insomnie agitata, in care bebelusul nu inceteaza sa tipe, sa planga, sa se agite si o insomnie calma, in care bebelusul sta in patut, cu ochii deschisi, tacut ore intregi; pare ca nu are nevoie de nimic. Aceste insomnii severe sunt rare si sunt prezente in antecedentele copiilor autisti sau cu psihoza precoce.
Dificultatile de adormire sunt mult mai banale, aparand cel putin cateva luni in dezvoltarea oricarui copil intre 2 si 6 ani. In aceasta perioada, copilul aflat in plina explorare a lumii si descoperire de noi obiecte si activitati, accepta cu dificultate mersul la culcare in detrimentul jocului. Dupa 2 ani apar primele cosmaruri sau vise de angoasa in care copilul se sperie si care pot duce pana la o fobie de somn. In aceste conditii sunt necesare amenajari speciale ale "culcatului" implicand citirea povestilor, lumina aprinsa, ritualuri, obiect tranzitional, prezenta unei persoane langa copil.
Opozitia fata de culcare - copilul plange, se agita, se dezveleste cand este culcat, adesea dupa adevarate lupte epuizante reusind sa adoarma.
Ritualurile de culcare - frecvente intre 3-6 ani. Copilul cere si nu poate adormi fara un obiect, pahar cu apa, bomboana, repetarea aceluiasi cantec etc.
Fobia de culcare - se poate reduce adesea la o cerere contrafobica: lumina aprinsa, usa deschisa dar uneori poate atinge o mare intensitate astfel incat copilul este cuprins de panica imediat ce simte ca adoarme. De obicei evita patul lui si este consecutiv unor vise de angoasa.
Insomnia autentica - se observa la copilul mare sau la adolescent si nu este o reducere a cantitatii de somn ci o o deplasare a somnului la alta ora, adomind la 11-12 noaptea. Reducerea reala a timpului de somn este rara si survine intr-un context de criza de angoasa, necesitand ingrijire si tratatment specializat.
Angoasele nocturne cuprind "teroarea nocturna" sau pavor nocturn, visele de angoasa si trezirile anxioase. Ele apar adesea sub denumirea de cosmaruri fara o diferentiere precisa.
Teroarea nocturna - copilul incepe sa tipe in pat, buimac si cu o figura inspaimantata, nu recunoaste persoanele din jur si pare total absent din situatie, nereactionand la vorbe sau gesturi. Criza dureaza de obicei cateva minute, apoi copilul adoarme. La trezire copilul nu-si aminteste nimic din cele intamplate in cursul noptii.
Visul de angoasa apare cu o mare frecventa, 30% dintre copii relateaza un astfel de episod survenit recent. Poate fi observat incepand de la varsta de 2 ani. Copilul geme, tipa, plange, striga dupa ajutor. Uneori se trezeste dar cel mai adesea abia a doua zi dimineata povesteste "visul urat".
Trezirea anxioasa este intermediara intre teroarea nocturna si visul de angoasa. Copilul se trezeste nelinistit si adesea se duce in patul parintilor.
Somnambulismul apare intre 7 si 12 ani, in special la copiii la care exista antecedente familiale de somnambulism. In cursul primei jumatati a noptii, copilul se ridica si merge, uneori prezinta o activitate complicata dar intotdeauna identica. Dupa cateva minute (10-30) se culca la loc sau se lasa dus in pat. A doua zi nu-si aminteste de nimic. Somnambulismul evolueaza adesea favorabil, disparand in mod spontan. Atunci cand este insotit de alte simptome, in special de manifestari anxioase devine necesar un ajutor terapeutic.
Automatisme motorii - sunt bruxismul sau scrasnirea dintilor, somnilocvia in care copilul vorbeste in somn si ritmiile din timpul somnului in care copilul intoarce capul stanga-dreapa, indoaie genunchii etc.
Dupa ce au fost observate, parintii e bine sa le observe si sa noteze durata, tipul manifestarii, reactiile copilului, frecventa etc. In cazul celor care denota o anxietate, pot avea legatura cu evenimente din viata reala sau deranjeaza copilul e necesar sa se vorbeasca cu el despre aceste lucruri, sa i se povesteasca daca intreaba si in nici un caz sa nu fie pedepsit sau luat in ras. Copiii se tem ca ceea ce i-a speriat in somn sa nu se intample cu adevarat, manifesta anxietate sau vinovatie chiar si cand povestesc cosmarul pe care l-au avut. Singura metoda la dispozitia familiei este de a consola copilul si a nu incerca sa evite problema lui ci sa-l asigure de toata intelegerea si sprijinul.
Ce avem de facut?
* Masa de seara trebuie luata intr-o atmosfera calma, fara certuri, tipete, reprosuri, amenintari;
* E de dorit ca ora de culcare sa nu varieze prea mult;
* Daca plange noapte, nu trebuie sa alergam la el dar nici sa-l lasam prea mult sa planga. 5-10 minute sunt suficiente pentru a vedea daca se poate linisti de la sine. Cateva cuvinte linistitoare, prezenta unuia dintre parinti la patul lui, putin apa sau suc sunt de cele mai multe ori binevenite. Daca il lasam sa planga, riscam sa se trezeasca de tot si sa nu ma poata adormi o lunga perioada;
* In cazul terorii nocturne, in care copilul se trezeste tipand, calmul si intelegerea parintilor, linistirile sunt esentiale. Sa nu uitam ca doar un om linistit poate linisti un copil. Daca ne enervam, tipam la el, incercam sa-l ignoram sau sa radem de el, agravam problema in loc sa o rezolvam!
* Daca un copil adoarme in alt loc decat in patul lui, e preferabil sa nu-l mutati in primele 20 minute de somn;
* Evitati sa-i dati siropuri sau medicamente sedative intrucat ele nu rezolva problema decat pe moment.
* Nu este suficient sa va ocupati doar de adormire. Trezirea este si ea la fel de importanta si copilul nu trebuie sa o perceapa ca pe un chin. De aceea e bine sa treziti copilul din timp pentru a-l imbraca si aseza la micul dejau; el va fi mai bine dispus decat cu o jumatate de ora in plus!
* Este inutil sa amenintati copilul: "Daca nu dormi, nu-ti voi cumpara..." etc. Somnul e o necesitate si copilul nu trebuie sa se gandeasca la el ca la o pedeapsa sau un chin.
* Nu trebuie sa uitam ca pentru un copil perioada dintre culcare si adormire este mai dificila decat pentru adult si ca nevoia de a sta cu cineva, a asculta o povese sau a avea o jucarie in pat nu sunt "mofturi" si nu trebuie eliminate. Ele vor dispare cu varsta;
* Mutarile dintr-o camera in alta, schimbarea decorului, a obiceiurilor de culcare sunt adesea la originea tulburarilor de somn. Asadar evitati-le pe cat posibil!
* Cand copilul poate povesti sau intelege ce vorbiti cu el, nu ezitati sa-i cereti parerea, sa-l intrebati cum ii este mai bine, ce ar dori inainte de culcare sau in timpul noptii.
* Inainte de schimbari importante, plecari in concediu, mutari, absenta parintilor in timpul noptii, vorbiti cu el despre ele.
|
Nivel: TOP TEAM
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 36610
| Ce sa zic, Miri? Va doresc sa rezolvati problema cat mai repede posibil!  |
