Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| Mami lui Erik, este foarte greu s convingi pe cineva care vine dintr-o cultura atat de diferita sa accepte ceva ce noua ni se pare firesc. Eu cu sotul meu ducem lupte "seculare" ca el nu e de acord si il enerveaza pana si ideea de a sta cu parintii mei. Chiar fara a ne certa, fara a fi tensiuni sau discutii, lui nu ii convine ca nu are intimitate completa in casa lui. Cand discutam, imi spune ca intelege la nivel rational ca avem nevoie de ajutorul lor, dar ca nu poate sa schimbe ceea ce simte. Asa ca noi dupa vacanta vom adopta o alta solutie: vom inchiria un apartament foarte mic, daca gasim doar o camera cu o baie si o chicineta, foarte aproape de noi, astfel incat dupa ce vine Coleman de la serviciu, mancam cu totii si apoi ai mei pleaca la casa lor. Astfel e bine pt toata lumea. Avem si intimitate si libertatea de miscare ca daca vrem sa plecam undeva sau sa dormim mai tarziu, ai mei sunt disponibili, asa ca e bine. Succes la convigerea sotului. |
|
|
Nivel: ALBA CA ZAPADA
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17854
| Asta ar fi intradevar o solutie, sa inchiriati un apartament pentru mama ta, Mammatilerik, unde sa se duca sa stea dupa ce sosesti tu acasa. Acum depinde si de posibilitati si de ce zice mama ta.
E foarte rau sa stai cu altcineva in casa. Eu am incercat sa stau cu bunica, Dumnezeu sa o odihneasca, atunci cand eram in 7 luni cu Alice, si am crezut ca mor, ma apucasera niste nervi, si acum nici nu stiu de ce, dar parca orice zicea, orice facea, nu imi convenea.
Am stat si 1 saptamana la socrii, acum de curand, ca sa stau cu copiii la aer, dar am sfarsit prin a ma certa cu soacra.
Asta e ! Sa stii ca are dreptate ! S-ar putea sa creezi mai multe tensiuni aducand-o pe mama ta. Trebuie sa te gandesti bine si in plus, gandeste-te ca nu toti copiii au sansa de a sta cu bunicii lor. Ar fi ideal, dar nu peste tot se poate. Si atunci exista varianta cresa / gradinita / bona, etc.
La mine acum vine mama peste zi sa ma mai ajute si pleaca pe la 18 acasa, cam cand ar veni Tzepii, dar vreau sa iti spun ca deja ma enerveaza la culme si parca tot ce face ma deranjeaza.
Gandeste-te bine inainte sa iei o decizie ! |
|
|
Nivel: Grupa mijlocie
Inregistrat: 2/25/2006
Mesaje: 258
| Da.Trebuie gandita cu grija toata chestia ca nu cumva sa se intoarca impotriva mea.
Ce sa zic....deocamdata nu avem posibilitatea sa inchiriam un ap. pentru ea doar.
Miercuri eu si Erik mergem din nou in vacanta la mare....din nou ACASA........:801:
De abia astept.
Voi deschide discutia cu mama si voi incerca sa ii explic cam cum stau lucrurile, sa vad ea ce zice.
Pupici...nu stiu daca mai am timp sa intru pe forum...pana nu ajungem in Cta. |
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6852
| Fetelor de pe meleaguri straine, cum mai va este viata printre straini? Ce va place la viata de care-o aveti acum si ce nu va place? Cand va uitati in urma, cum vi se pare ca v-ati adaptat la viata, obiceiurile, mancarurile, oamenii de acolo? Sunteti multumite de ce-ati realizat pana acum? |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| Chiar ma gindeam vazind topicul asta, ca eu nu ma simt deloc printre straini aici!
Peste citeva zile se implinesc 17 ani de cind am venit definitiv in Italia si sint aproape 15 ani de cind nu am vazut Romania.
M-am acomodat foarte bine, sint perfect integrata in societate, in mentalitate, traditii si obiceiuri.
Ma simt numai cu origini romane, in rest italiana.
Au fost multi factori care au participat la "dezradacinarea" mea de Romania.
Faptul ca am o familie aici, ca mama mea e cu noi, ca am plecat imediat dupa revolutie si am lasat in urma numai amintiri oribile despre viata in Ro, mizerie si lipsuri...
Cred ca a avut o anumita importanta si lipsa unei familii mari si unite.
Aveam in Ro numai neamuri care nici nu ne considerau ( pentru ca nu eram bogate ca ele, pentru ca mama era divortata...etc) si cind am ajuns in It, nu stiau cum sa ne linguseasca si sa ne ceara incontinuu
pachete, bani, invitatii, barbatii, servici...etc, asa ca am preferit sa "tai " orice legatura cu Ro si cu asa neamuri!!
Aici nu am prieteni sau cunostinte romani, nu ascult muzica ro, nu mi-e dor niciodata sa mai vin in Ro,
dor mi-a fost in primi ani, pina s-au nascut baietii si a venit mama aici.
Imi place mult in Italia, nu m-am realizat profesional, dar sint pe deplin fericita in familie, cu Sauro dupa atitia ani ne iubim si mai mult iar baietii sint viata noastra!
Chiar daca nu am avut parte de o familie in Ro, am gasit aici in familia lui Sauro, familia care nu am avut-o, m-au primit cu bratele deschise.
Sint implinita si ma simt acasa aici. Cei 22 de ani pe care i-am trait in Romania, apartin trecutului si atit.
Numai voi sinteti unica legatura pe care o am cu Romania si e bine asa!
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/22/2006
Mesaje: 4839
| radacinile mele sunt acasa in Ro. cand o blestem cand tanjesc dupa ea...asa-mi duc traiul incercand sa ma adaptez dar nu mai reusesc.Parca nimic nu-mi convine, trotuarele sunt prea inguste, masini prea multe, mall-uri prea imense ,lumea prea-si vede doar de ale ei si dupa mine potopul...nici eu nu stiu ce vreau ca in Ro nu vreau sa mai traiesc dar nici aici nu prea-mi surade.Mai vedem peste 10 ani poate ma adaptez si eu pana la urma |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 1/8/2007
Mesaje: 6843
| delfinasa wrote: Fetelor de pe meleaguri straine, cum mai va este viata printre straini? Ce va place la viata de care-o aveti acum si ce nu va place? Cand va uitati in urma, cum vi se pare ca v-ati adaptat la viata, obiceiurile, mancarurile, oamenii de acolo? Sunteti multumite de ce-ati realizat pana acum?
Viata in straini nu este usoara, eu cred - si sunt bucuroasa pentru tine Ema esti cu sigguranta un caz fericit. 
Sunt de 11 ani in Israel, si daca la inceput eram in al 9-lea cer de bucurie si de fericita ca scapasem de Romania, incetul cu incetul euforia sa sters si depresii groaznice si-au facut loc.
Limba grea - vorbesc excelent ebraica, scriu si citest bine dar nici dupa 11 nu stiu limba la perfectie... am uitat si romaneste, nu am cu cine vorbi, nici engelza mea nu este perfecta, asa ca pot sa ma consider o persoana care nu stie o limba la perfectie, oricare ar fii ea.
Clima ingrozitoare, caldurile de pe aici te tampesc rau de tot...vara temperaturile ajung 37-39C dar este o umezeala de curg apele pe noi, eu cel putin am devenit independeneta de aer conditionat si in plus de asta urasc soarele, tot de cand sunt in Israel m-am ales cu pete pe fata si pe corp de la soare
Mentalitatea israelienilor este foarte grea, galagiosi, impulsivi si impertinenti ( daca nu te comporti ca ei, te iau de fraier ) de multe ori sunt tratata ca o intrusa sau nepotrivita pentru situatie.... "ei tu nu intelegi ce vorbin noi"... "lasa ca oricum nu intelegi"..."glume ca intre israeli"
Situatia de aici, cu razboiaele si actele de terorism mi-au facut o trauma de neconceput, nu pot sa ma urc in autobuz fara sa tremur de frica iar de fiecare data cand aud sirena ( oricare ar fii - salvare,polite etc) intru in panica si imi dau lacrimile ....
Sunt singura in tara asta, nu am prieteni, toata familia mea si ce-i mai dragi sunt in Romania.
Ne-am gandit poate sa mergem in alta tara, de ex Canada, dar eu un nu mai vreau schimbari acum, imi este de ajuns prin ce-am trecut.
Din punct de vedere profesional , pot sa spun ca m-am aranjat, doar ca trebuit sa astept 10 ani sa ma pot inscrie la o facultate....pe care o fac acum la 33 de ani...
In ziua de fata lucrez la companie mare cu profil de informatica, sunt destul de multumita.
Sper ca viata sa-mi fie mai usoara de acum inainte si mai sper sa reusesc sa ma mobilizes si sa trec aceste momente grele.
Ma bucur mult pentru fetele care au reusit sa se acomodeze usor printre strainii, care in unele cazuri, nu ne prea vor in preajma....si ne considera intruse....
|
|
Nivel: Maestru
Inregistrat: 11/22/2006
Mesaje: 9778
| viata in spania....pana acum 2 luni cand am venit pt prima data dupa 2 ani jumate in tara mi s-a parut f aiurea.imi era dor de romania,de prietenii de aici,de familie,de tot ce cuprinde romania.am venit acasa si am vazut ca tara noastra nu mai este asa cum am lasat-o.prietenii s-au mai indepartat,familia ce a mai ramas.spitalele....din nefericire am ajuns si pe acolo,pana s-au obisnuit copii cu clima de aici...sunt dezastru,fata de cele de acolo.
acum mie dor sa merg inapoi,ca stiu ca acolo e casa mea,dar nu sunt f convinsa ca vreau sa raman acolo pt totdeauna |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| Mihaela tu ai inca in Romania o bucata de inima, dupa ce o sa ai amindoua fetele cu tine, cred ca o sa reusesti sa te simti acasa in Canada.
Iti doresc sa-ti implinesti visul cit mai curind si sa intregesti familia
Crysti , Butterfly
Fetelor va doresc sa fiti senine, fericite si implinite, asa cum ma simt eu linga familia mea, in tara pe care destinul a ales-o pentru mine
|
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 13501
| Offf, sa mai scriu si eu aici?
Imi place Jp, o ador...dar nu si oamenii. Din cauza lor am inceput sa urasc tot ce tine de aceasta tara.
va dau doar un exemplu: Ma duc cu Sasha in parc, aproape zilnic. Ea vrea sa se joace cu alti copii, trage de mine sa mergem mai aproape de ei...dar cu cat de apropiem de ei, cu atat ei fug de noi. De fapt, copiii nu fug, din contra ar vrea sa se joace cu Sasha, dar parintii le iau de manuta si le trag mai incolo. Oare de ce??? Noi nu suntem onameni, nu avem dreptul sa comunicam, sa ne facem noi prieteni...Mi se rupe sufletul cand vad ca Sasha de aproape 2 luni de zile nu poate sa intre in contact cu alti copii. Eu rezist si trec peste orice, dar nu vreau ca fetita mea sa se izoleze si sa nu stie ce inseamna sa imparti o jucarie, o vorba sau niste sentimente cu alti copii.
Este trist cand noi, strainii, suntem priviti cu alti ochi...chiar si de familia de aici. Au pretentii sa ne schimbam, sa devenim ca ei, dar ei, in schimb nu dau nimic...nici macar nu se sinchisesc sa ne retina numele intreg.  
Gata, ca nu vreau sa-mi stric buna dispozitie!
Felicitari celor care au reusit sa se acomodeze intr-o tara straina si sa traiasca dupa cultura si regulile de acolo. |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 11/2/2007
Mesaje: 2320
| ok continui eu... viata in Romania...
in caz k cineva nu stia, va zic, ca Romania nu este tara mea de origine...
prin urmare - ma potrivesc topiului printre straini...
eu am venit in Romania in clasa a 11-a, am terminat liceul, apoi facultatea... cert e ca nici nu-mi vine sa cred k stau aici deja de 9 ani...
nu va povestesc despre viata in Ro - caci majoritea sunteti si in momentul de fata in RO si stiti exact cum sta treaba aici...
despre cum mi-a fost mie? mda, mi-a fost destul de greu la inceput, caci nu cunoasteam limba deloc, nu-mi placeau oamenii de aici (pentru ca nevorbind - evident nu puteam sa-i inteleg)....
apoi putin cate putin m-am acomodat.... am multe cunostinte insa foarte putini prieteni, din pacate acum cativa ani a trebuit sa renunt la toate cunostintele si toti prietenii pentru ca m-am despartit de cineva cu care efectiv imparteam nu numai apartamentul, ci si prietenii, viata, etc...
de suparare si de nervi, am plecat in Franta, unde adunat, am stat vre-o 2 ani si ceva... mi-a placut foarte mult, si cred k in proportie de 90% as fi ramas acolo de tot daca nu ramaneam gravida...
si acu stau si ma gadesc... unde e "acasa"....
clar - in Franta nu e, cu toate k am foarte multi prieteni acolo
acasa la ai mei - nu, caci est exact cum am scris acolo e "acasa la ai mei"
in Romania... nu stiu, posibil... nu am acest sentiment de "acasa" ai mei zic k nu e bine, eu cred k e oki, caci nu vreau sa ma atasez de un loc aparte... viata se schimba, si niciodata nu stii ce iti va aduce ziua de maine... in general ma adaptez usor schimbarilor asa ca.. mai stii unde o sa fiu peste 5 ani?
deocamdata imi place in RO, am un iubit, am prieteni, am prieteni foarte buni... practic ce sa-ti mai doresti.. sunt si persoane care mi-au facut mult rau dar, asta e peste tot, plus ca, avem noi o vorba in familie: "nu scuipa in fantana s-ar putea sa-ti fie sete mai incolo...
asa ca, GO ROMANIA... o sa fie si aici bine intr-o zi....
iar pt. acei care cred k acea zi e prea indepartata, va zic o alta vorba: "bine e acolo unde noi nu suntem"...
asa ca, bucurati-va de tara in care traiti, indiferent care este aceia, caci pana la urma ea va ofera conditii de trai necesare... iar restul - sa fie dorinta si atunci orice se poate realiza si la 2 pasi de tine... parerea mea |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 1/8/2007
Mesaje: 6843
| taki wrote:Offf, sa mai scriu si eu aici? Este trist cand noi, strainii, suntem priviti cu alti ochi...chiar si de familia de aici. Au pretentii sa ne schimbam, sa devenim ca ei, dar ei, in schimb nu dau nimic...nici macar nu se sinchisesc sa ne retina numele intreg. Gata, ca nu vreau sa-mi stric buna dispozitie!
Ce sa spun.... chiar mi-au dat lacrimile.... mi-ai adus aminte cum, ca sa-mi vad visul de a fii mireasa si mama implinit, a trebuit sa trec la religia evreiasca ( judaism) ...
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 11/18/2006
Mesaje: 3674
| Taki, nu vreau sa rasucesc cutitul in rana, dar nu pricep. Va ocolesc pt ca nu suneti japoneze? Inseamna ca eu aveam o impresie complet gresita despre politetea japoneza. Sau o fi doar asa, de paravan? Adevarul este ca nu cunosc cultura japoneza, decat foarte putin din carti, dar si cartile sunt subiective pana la urma. |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 11/2/2007
Mesaje: 2320
| taki wrote:Este trist cand noi, strainii, suntem priviti cu alti ochi...chiar si de familia de aici. Au pretentii sa ne schimbam, sa devenim ca ei, dar ei, in schimb nu dau nimic...nici macar nu se sinchisesc sa ne retina numele intreg.
adica acesti emancipati ai tehnologiei nu reusesc sa tina minte k pe tine te cheama Alina? ce ******  ar trebui sa inventeze un dispozitiv pt. asta  |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| Taki, imi pare rau ca trebuie sa treceti tu cu Sasha momente asa neplacute..e adevarat ca au o cultura complet diversa si nu-s usor de inteles...
pupici la sasha |
|
|
|
