Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6852
| Eu una nu ma dau in vant dupa noi prieteni pentru ca m-am ars de multe ori...sotul si parintii imi sunt cei mai buni prieteni, restul sunt prieteni-cunostinte, mai apropiate sau nu...ce experiente placute sau neplacute ati avut cu prietenele/prietenii de familie de-a lungul timpului? |
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/16/2006
Mesaje: 1390
| m-am ars si eu de cateva ori,dar tare urat...fara sa vreau am incredere in oameni si o patesc si nu ma lecuiesc |
|
|
Nivel: TOP TEAM
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 36610
| Pai ce sa zic? Prieteni care au stat la mine si mi-au furat bani din casa, prieteni care ne barfeau, o prietena care in noaptea de rev (acum cativa ani) a profitat ca sotul meu s-a dus sa se culce ca era obosit - eu nu, ca deh! eram gazda - si s-a bagat langa el in pat (de par am scos-o afara - nu s-a intamplat nimic ca il stiu pe barbata-miu - cand e obo poti sa tai lemne pe el si nici nu tresare), prieteni care ne-au invitat la film si cand am ajuns acolo ne-au cerut bani ca sa achite biletele...Sunt multe intamplari, asa ca nu ma pot lauda ca am prieteni adevarati multi. asa, cunostinte, o gramada, dar prieteni in adevaratul sens al cuvantului foarte putini... |
|
|
Nivel: ALBA CA ZAPADA
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17840
| Prietenia e o floare de colt: rara si sensibila.
O gasesti greu si daca nu ai grija de ea o pierzi usor.
Prieteni adevarati nu stiu cati am, si daca am.
Prieteni in general am destui.
Nu stiu cati ar veni la orice ora din zi sau din noapte daca as avea nevoie de ceva sau cati ar sari in ajutorul meu. Pana acum multumesc lui Dumnezeu ca nu am avut nevoie, dar daca voi avea, atunci se vor vedea prietenii adevarati. |
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 13501
| Tatal meu mi-a zis ca daca in viata asta o sa am 5 prieteni, o sa fiu fericita  . Bineinteles ca prieteni adevarati, pe care te poti baza in orice moment al vietii...ei bine, mai am putin si fac 25 de ani si singurul prieten pe care-l am sunt EU, bine si pe sotul meu  .
Cred ca trebuie sa mai astept cativa ani sa-mi fac inca un prieten. Nu ca as vrea sa astept, dar increderea asta imi da batai de cap . Cateodata sunt tare naiva, mereu imi spun ca mi-am invtat lectia, dar ... mereu uit de ea  ...
Un prieten il poti avea si la mii de kg distanta, important este sufletul, el te poate ajuta cu un sfat, cu o vb buna, ceea ce conteaza mult mai mult decat prezenta lui.
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/22/2006
Mesaje: 4839
| Eu sunt norocoasa.Am doua prietene adevarate.Sunt cele doua cumnate ale mele.Nici nu le pot numi cumnate ca suna prea scortos, pur si simplu sunt prietene.Mi-e dor de relatia noastra, aici n-o sa gasesc prietene nici in 20 de ani asa ca incerc sa le pastrez pe ele.Tin minte cand una dintre noi "intra in bani"( lua salariul sau primea stiu eu ce datorie veche) dadea de stire si le imprumuta pe celelalte doua,si tot asa.Cred ca nici surori daca aveam nu mi-erau asa de aproape. |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| Eu am o prietena buna, cea mai buna, suntem prietene de peste 20 de ani, si mereu am putut conta una pe cealalata. AM fost certate in clasa a 6-a vreo cateva luni, pt ca eu eram tocilara si ma enerva ea cu aerlele ei de "cool" (asculta muzica straina, mergea la cofetarie cu colegii aia cu note proaste, care voiau doar sa se distreze) si ma impreitenisem cu o alta tocilara si intr-o zi i-am spus ca eu merg acasa cu Oana (tocilara) ca de la ea am ce invata, "nu ca de la tine". De atunci nu am mai vorbit cateva luni, dar pana la urma ne-am impacat. In clasa a 7-a, baiatul care imi placea mie a invitat-o pe ea in oras si m-am suparat, dar asta nu a stricat prietenia noastra.
Am fost alaturi una de celalata prin tot felul de necazuri si de bucurii. Eu mereu ma certam cu prietenul meu (am avut un prieten magar rau de la 13 la 18 ani), mereu plangeam, eram dispearata. Ea ma asculta, venea la mine, ieseam in parc, niciodata nu mi-a zis ca o plictisesc, cu toate ca in mod sigur asa era, sa auda mereu aceleasi probleme. Am si lucrat impreuna, mereu cand aveam ceva de lucru si era posibil, imparteam (de facut vreo traducere de exemplu). In facultate ea nu avea prieten si era stresata de asta, dar avea notele cele mai bune si mereu avea idei excelente, toti profesorii o stiau si o laudau. Eu eram geloasa pe notele ei, iar ea pe relatia mea (aveam si io in sfarsit un prieten dragut, care se purta frumos cu mine). Amandoua ne-am fi dorit ce avea cealalta, dar niciodata nu ne-am invidiat, eram doar asa putin geloase. La sfarsitul facultatii a avut si ea niste probleme sentimentale sia tunci am putut sa fac si eu pentru ea ce facuse ea pt mine. Am luat-o la mine acasa, ca sa nu stea singura, am ascultat-o ore in sir, am intors lucrurile pe toate partile.
Acum ea locuieste in Romania, are si o relatie super misto si un job foarte foarte bun...dar nu s-a schimbat deloc, este aceeasi fata draguta, saritoare, un pic mai snoaba, dar la urma urmei, daca isi permite, de ce nu? Vorbim mai rar, dar si cand vorbim, nu mai terminam, si dupa cateva minute e parca am fi vorbit in fiecare zi. Nu se simte distanta. Stiu ca daca as avea probleme si ea m-ar putea ajuta (fie cu timpul ei, cu sfaturile, cu bani, cu un loc unde sa stau, cu orice), nu ar pregeta un minut sa o faca. Si eu stiu ca as face la fel pentru ea.
Prietenii adevarati nu stun multi, intr-adevar, dar si cei care sunt, valoreaza cat o comoara. prietenia noastra e testata de 20 si mai bine de ani, asa ca sunt convinsa ca vom fi prietene pana la adanci batranete.
Prieteni de duzina care te inseala si se folosesc de tine, gasesti pe toate drumurile. Eu am avut experiente nasoale cu carul, ca mereu ma atasez de oameni si apoi primesc o palma. Dar acum, de cand am familia mea, nu mai investesc asa mult in ce e in afara ei si e mai bine, Ramanem la nivelul de cunostinte sei asa nu e nimeni prea afectat cand se rupe relatia. |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 3898
| Prieteni am foarte multi dar nu cred ca sunt multi care s-ar trezi la 2 noaptea sa vina la spital sa vada daca mai traiesc.
Cea mai buna prietena a mea este sora mea, Anca.
Apoi vine prietena mea din copilarie care cu toate ca ne-am maturizat complet diferit si avem idei de cele mai multe ori contradictorii tot ne intalnim o data pe saptamana sa gustam o ciocolata calda.
Apoi vin muuulti prieteni care "stau " pe langa noi de dragul banilor. Adica noi suntem cei "norocosi" care avem si nu ducem lipsa si ei sunt oropsitii fara de noroc.
Multi prieteni mi-am facut virtual. Adica pe forumul despre copii. Aici legi prietenii in mod sincer ca pe nimeni nu intereseaza cati bani ai in portofel, cat de cool esti sau in ce vila stai.
Asa ca va pup pe toate! |
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 13501
| g_nicoleta2000 wrote:Prieteni am foarte multi dar nu cred ca sunt multi care s-ar trezi la 2 noaptea sa vina la spital sa vada daca mai traiesc. Cea mai buna prietena a mea este sora mea, Anca. Apoi vine prietena mea din copilarie care cu toate ca ne-am maturizat complet diferit si avem idei de cele mai multe ori contradictorii tot ne intalnim o data pe saptamana sa gustam o ciocolata calda. Apoi vin muuulti prieteni care "stau " pe langa noi de dragul banilor. Adica noi suntem cei "norocosi" care avem si nu ducem lipsa si ei sunt oropsitii fara de noroc. Multi prieteni mi-am facut virtual. Adica pe forumul despre copii. Aici legi prietenii in mod sincer ca pe nimeni nu intereseaza cati bani ai in portofel, cat de cool esti sau in ce vila stai. Asa ca va pup pe toate!
Si eu te pup si tin sa specific ca prin acest forum intr-adevar mi-am facut prieteni si sper ca intr-o zi sa va pot cunoaste personal...de abia astept  |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 3/13/2006
Mesaje: 2691
| Si eu am avut o "prietena" care dupa 20 de ani de prietenie, vecine pe aceeasi strada, m-a tinut la usa cand am nimerit la ea din intamplare in schimb m-a intrebat ce i-am adus cadou, caci doar ce venisem in Romania. Va dati seama ca am ramas fara glas si nici ca am mai tinut legatura cu ea. De atunci m-am lecuit. Pentru mine toti cauta sa-ti fie prieteni din interes, mai mic sau mai mare. Chiar daca leg prietenii fizice incerc sa nu ma leg prea mult la cap daca nu ma doare. |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/15/2006
Mesaje: 6678
| EU am o prietena de suflet, ne stim de cand eram micute, sunt ani de zile! Ne respectam reciproc si ne ajutam la nevoie insa stim cand sa ne retragem astfel incat sa nu ne deranjam...cred ca e foarte important.
Eu si Iuli avem foarte multi prieteni, odata chiar ne spuneam ca avem multe grupuri de prieteni si ca in orice grup, unde exista si mute pareri despre viata in general, am invatat sa fim toleranti. Decat sa ne enervam ca x a zis nu stiu ce la un moment dat, mai bine stam linistiti si nu despicam firul in patru. Stiti cum se spune...rau cu rau dar mai rau fara rau! EI, asta am invata-o in ani...odataw cu maturizarea la care cred ca am ajuns.
E important sa luam cuvintele ca atare, pentru ca si noi in anumite momente spunem ce nu vrem de fapt...
O vorba inteleapta spune ca in viata e bine sa ne facem cate un prieten in fiecare zi. Odata cu forumul, am simtit ca mi-am facut o multime de prieteni...cine stie, poate o sa ne intalnim pe unde ne poarta pasii si taaaaaaaaare mi-as dori ca odata sa-i spun sotului: "Uite, vezi familia aceea?, pe ea o cunosc, cred ca e ..." si aici puteti sa va regasiti toate...
Va pup! |
|
Nivel: Grupa mijlocie
Inregistrat: 2/22/2006
Mesaje: 262
| Intotdeauna m-am inteles mult mai bine cu barbatii decat cu femeile. Bine, dar oricum nu te poti apropia de un barbat sa-i spui tot ce ai pe suflet, ca asta e - nu te-ntelege intotdeauna.
In legatura cu prietenele va spun ca sunt foarte periculoase.
Am avut mai demult o prietena, cand eram cu fostul meu sot. Cand l-a cunoscut pe fostul meu sot, a exclamat: "Vai, draga, da' ce barbat frumos ai!" Eu, proasta,fiind de buna credinta, nu m-am gandit la lucruri rele. A mai trecut ceva timp, ii imprumutasem eu niste carti, niste casete audio (ea locuia mai departe, pe undeva pe la tara). Si iara a trecut timp si prietena mea ioc - se facuse nevazuta din viata mea. Peste vreo 2 ani am aflat eu ca de fapt fosta mea soacra l-a prins pe fostul meu in pat cu buna mea prietena, la mine in casa! Si tin sa va spun ca lucrurile imprumutate nu le-am mai vazut niciodata.
O alta prietena buna am angajat-o ospatarita la mine la bar (pe cand am avut asa ceva). Era cam necajita - divortata si avea si o fetita de 6 anisori. M-am apucat eu sa-i cumpar si haine pentru ea si lenjerie intima moderna, ca deh, mi-era prietena si sa arate si ea bine si sa aiba ce imbraca la serviciu, si pentru fetita ca mi-era mila de ea. Drept rasplata, ea s-a incurcat cu fostul meu sot (tindea femeia spre mai bine!) si chiar la un moment dat se spunea ca e gravida cu el, ba chiar batea cu pumnu-n masa pe la bar ca acolo toti fac ce spune ea, nu ce zice patroana pentru ca ea comanda pe patron (il teleghida cu gaura, scuzati-mi exprimarea ). Bine ca nici fostul meu nu era cine stie ce de capul lui, de proceda asa.
Acum nu prea am prietene. Am totusi niste fete din cercul de prieteni al sotului meu, niste fete deosebite de altfel, dar daca am pe suflet ceva tot sotului meu ii spun.
Si va am pe voi, toate niste femei si mamici dragute si intelegatoare. Chiar mi-ar placea sa cunosc dintre voi pe cele care stau mai aproape.
Multe pupicuri tuturor si ascultati sfatul din batrani, ca e adevarat: "fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc singur!" |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 3898
| Prietene care sa ajunga in patul sotului meu?
Da' sotul cum ajunge in pat cu ele? Vina este de ambele parti.
Sotul trebuie sa fie cel mai bun prieten cu un om pe care sa-l pazesc sa nu se culce cu toate fustele disponibile. |
|
Nivel: Ambasador
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 543
| Eu sunt cam rezervata in a-mi face prieteni pentru ca am patit-o si eu de multe ori. Am avut cateva prietene sau mai bine zis niste persoane pe care eu le-am considerat prietene, dar ele mi-a tradat increderea si m-au dezamagit, mai ale sca investisem atat de multa sinceritate si pusesem atat de mult suflet. Am avut o foarte buna prietena, inca din timpul liceului. Ne intelegem extraordinar de bine, mergeam impreuna la scoala, ne vizitam, iesem la plimbare, ne faceam temele, mai tarziu am inceput sa ne povestim una alteia despre primele noastre relatii, etc. Eram foarte apropiate, exista si un soi de telepatie intre noi: eu simteam de cele mai multe ori schimbarile care se petreceau in viata ei. O perioada de aproape un an nu prea ne-am vazut, timp in care eu eram in ultimul an de facultate cu examene si licenta si ea tocmai se casatorise. A devenit incetul cu incetul alt om (sau poate ca si eu ma schimbasem), dar ea incepuse sa considere ca daca prieten atat de bune asta inseamna ca ea poate sa aiba si drepturi sa se bage in viata mea si sa ma oblige sa fac lucruri cu care nu eram de acord dar care ar fi fost convenabile pentru ea. Si cum prin dialog calm si civilizat nu am ajuns la nicio intelegere, am rupt firul acestei "prietenii", ca numai a prietenie nu mai semana.
Am incercat sa-mi faca alte prietene, insa m-am lovit de multa neseriozitate, adica am fost buna atat timp cat s-a avut nevoie de mine, dupa care am fost data uitarii. Si am ajuns la concluzia ca nu mai are rost sa-mi irosesc politetea si bunul simt pe cine nu merita. Acum sunt foarte reticenta in ceea ce priveste oamenii noi, sunt foarte suspicioasa si imi este si foarte greu sa ma apropii de cineva. Cel mai bun prieten e sotul meu, in el stiu sigur ca pot sa am incredere.
Si mai sunteti si voi, cele cu care m-am imprietenit prin intermediul forumului, ceea ce in viata de zi cu zi nu prea mai reusisem de mult timp.
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/22/2006
Mesaje: 4839
| |
|
|
|
