N-a mai fost nevoie de nici un alt test de confirmare pentru ca am simtit ca bebe e acolo inca dinainte de a face testul. In mare parte sarcina a fost lipsita de probleme dar nici foarte usor nu mi-a fost. In timpul sarcinii mi-am luat permisul de conducere, am pregatit si sustinut lucrarea de licenta iar la 5luni am plecat in Italia cu gandul de a naste acolo. Acolo am aflat ca mingiuta atomica din burtica care nu ma lasa sa dorm e FETITAAAA! Desi eu imi doream baietel, imediat dupa ce am iesit din cabinet am intrat intr-un magazin cu hainute pentru copii si am zis: "parca o si vad pe Daria cu rochitia asta".

Dar nu a fost sa nasc acolo pentru ca lucrurile nu mergeau tocmai bine, asa ca la 7 luni ne-am intors in Ro. In drumul spre aeroport am avut un accident de masina dar din fericire nu am patit nimic(m-am lovit eu la cap dar burtica nu avea nimic). La una din ecografiile din luna a 8a ne-a zis dr ca e posibil ca bebelusul sa aiba o malformatie cardica(un orificiu in inima). A fost cea mai socanta veste pe care am primit-o vreodata. Pana a 2a zi dimineata cand am fost programata la un Dopler am plans aproape incontinuu. Ma simteam neputincioasa. As fi vrut sa-i dau inima mea si sa fie ea bine. A doua ecografie mai amanuntita a aratat de fapt ca este bine si ca acel atriu se ve inchide dupa nastere.
Cu bune si rele, mai greu sau mai usor am ajuns la 39 de saptamani. Desi Dpn-ul era pe 8 decembrie eu simteam ca voi naste mai devreme.

De fapt spuneam tuturor ca voi naste de ziua sotului: 15 aprilie. Dar fetita tot cand a vrut s-a nascut! Pe 15, de ziua sotului, am fost la cumparaturi si apoi am chemat niste prieteni la noi. Cu toate ca incepusem sa nu imi mai gasesc o pozitie convenabila in care sa stau mai gand de 5 minute...nici prin gand nu-mi trecea ca se apropia momentul. Linistita, dar un pic dezamagita ca nu a fost sa se nasca in aceeasi zi cu tatal sau, m-am culcat. Dimineata la 6 ma trezesc sa merg la baie cand realizez ca pantalonii erau uzi . Facusem in somn pe mine?! Merg la baie, ma schimb si ma asez in pat. Dupa alte 5 minute observ iar hainele ude. Imi trezesc sotul si-i zic: "Azi cred ca ajung pe la maternitate!" Vadit incurcat, s-a grabit sa imi pregateasca ceva sa pap si apoi a sunat la salvare. La 8 jumatate eram la maternitate. Inainte de internare mi s-a facut consult si aveam dilatatie 3. Dupa toaleta de rigoare impusa de spital am ajuns in sala de nasteri. La jumatate de ora vine si doctorul meu, pe care il anuntasem intre timp, ma consulta si-i spune asistente sa-mi faca un calciu ca nu arat prea bine si sa-mi monteze o perfuzie cu oxitocina. Incep contractiile, nu foarte dureroase si nici regulate. Asistenta imi spune ca in doua ore sunt gata. Pana pe la 12 -1 trebuia sa scap, deci. Durerile incep sa fie din ce in in mai dese si mai puternice.Desi ma gandeam ca nu o sa ma manifest prin tipete si urlete n-a fost sa fie asa. Pe la 12 deja nu imi mai puteam infrana pornirile si dadeam vadite semne de nervozitate(din cauza durerilor). O strangeam pe asistenta de mina si printre lacrimi o intrebam daca mai dureaza mult. Imediat scapi, incerca ea sa ma calmeze. Pentru ca dr meu era intr-o alta interventie m-a consultat un alt dr si i-a spus asitentei ca pot naste in orice moment. Daca incepea sa iasa capul copilului si nu aprea dr meu trebuia sa-l cheme urgent. Imi venea sa imping si dr nu mai venea. "Cu sau fara doctor eu nasc! Nu mai pot sa astept!" In 2 minute a venit dr, m-a urcat pe masa, mi-a facut epiziotomie si dupa trei impingeri am simtim o usurare...In fata ochilor mi- a aparut un ghemotoc cu par. Fara sa-i taie cordonul , dr mi l-a asezat pe piept. Un fior straniu mi-a cuprins tot corpul. Staim ca mogaldeata aceea mica( si cu plete) era fetita mea, particica din mine...Au luat-o sa o spele, cantareasca, etc.Imi venea sa plang pentru ca nu o apucasem sa o vad bine de tot, nu apucasem sa vb foarte multe cu ea. De ce sa mi-o ia asa repede? Era copilul meu. De ce sa mi-l ia altcineva? Dca nu mi-l aducea inapoi? Pana seara, la 20,cand mi-au adus-o in rezerva ma simteam ca un leu in cusca. Am stat mai bine de jumatate de noapte si am privit-o caci nu ma mai saturam.
De doua luni, de cand a aparut in viata noastra suntem cei mai fericiti. Nu pot concepe viata fara ea si zau ca orice durere si tristete imi trece cand ma uit la ea si ea imi zambestem-am indragostit!