Poveste de Craciun!

Adevaratul spirit al Craciunului
(autor Sharon Palmer)

Eram in Ajunul Craciunului, la ultimele cumparaturi, ce-i drept, cam intarziate! Si ajunsesem in cele din urma si la raionul de papusi, unde tare-as fi vrut sa gasesc ceva potrivit pentru nepotelele mele. Si aveam de unde alege: o multime de papusi Barbie iti atrageau privirile si parca se cereau luate in brate, pieptanate, imbracate si alintate! Alaturi de mine, o fetita imbracata ea insasi ca o papusa si tinand strans in manuta un teanc de bancnote, alegea si ea din priviri o Barbie. Cand dadea peste una care ii placea, se intorcea catre taticul ei, intrebandu-l: Am destui bani pentru asta?
De obicei, el dadea afirmativ din cap, dar fetita cauta mai departe, verificand mereu daca are incuviintarea tatalui.
In timp ce ea isi alegea papusa, de standul cu jucarii si jocuri video s-a apropiat un baietel. Era ingrijit imbracat, insa iti puteai usor da seama ca hainutele lui erau cumparate la mana a doua, iar jacheta era probabil cu 1-2 numere mai mici. Si el avea bani in mana, dar pareau sa nu fie mai mult de cinci dolari. Si el era insotit de taticul lui. Si el cerea aprobarea la fiecare joc video pe care ar fi vrut sa si-l cumpere, dar taticul lui de fiecare data isi clatina capul de la stanga la dreapta, privindu-l cu tristete.
Se parea ca fetita isi descoperise papusica preferata: o minunatie de Barbie, pentru care ar fi fost invidiata de orice fetita. Cu toate acestea, se oprise o clipa in loc, urmarind ce se petrecea intre baietel si taticul lui. Destul de mahnit, dar fara a fi revoltat, baietelul a renuntat in cele din urma la ideea de a-si cumpara un joc video, alegand in schimb o carticica. Taticul lui il lua de mana si amandoi se indreptara spre un alt raion al magazinului. Fetita aseza inapoi pe raft papusica aleasa si alerga spre standul cu jocuri video. Cu emotie vizibila lua jocul video ce parea sa fi fost mutat de la locul lui si dupa ce discuta cateva clipe cu tatal ei, amandoi se indreptara spre iesire.
Mi-am luat si eu cosul si m-am asezat in rand dupa ei. Apoi, spre satisfactia vizibila a fetitei, in spatele meu se asezara baietelul cu taticul lui. Dupa ce tatal fetitei plati jocul video, iar casierul i-l intinse fetitei, aceasta se apleca spre casier, soptindu-i ceva la ureche. Casierul zambi si puse jocul video sub pult. Mi-am platit si eu cumparaturile, iar in timp ce le aranjam in plasa, a venit randul baietelului. Casierul il incasa, dupa care i se adresa cu fata toata un zambet:
- Felicitari! Esti al 100-lea cumparator pe ziua de astazi! Ai castigat o mica surpriza!... Dupa care ii inmana jocul video achitat de fetita. Baietelul inlemni de uimire. Era, reusi el sa murmure, era tocmai jocul video pe care si-l dorise!
Fetita si taticul ei urmareau totul de la distanta, iar eu am vazut atunci cel mai larg, cel mai dragalas zambet stirb pe care l-am vazut vreodata! Dupa care au iesit din magazin. I-am urmat indeaproape. L-am auzit pe tatal fetitei intreband-o de ce facuse aceasta alegere. Nu voi uita niciodata raspunsul micutei:
- Taticule, n-au spus Nana si Deda sa-mi cumpar ceva de care sa ma bucur cu adevarat, care sa ma faca fericita?-
- Chiar asa au zis, dragoste mica, i-a raspunsul tatal.
- Pai vezi, taticule, tocmai asta am facut! i-a raspuns ea cu ochii stralucind de bucurie si strecurandu-si manuta in mana lui mare.
Chicotind fericita, topaia alaturi de el spre masina lor. Gasise cel mai bun raspuns la intrebarea ei: Am destui bani pentru asta??
M-am simtit privilegiata! Adevaratul spirit al Craciunului mi se dezvaluise in magazinul de jucarii sub infatisarea unei fetite, care intelesese mai bine ca multi adulti pe care ii cunosteam semnificatia profund a Sarbatorii. Si m-am rugat atunci ca Dumnezeu sa-i binecuvanteze inimioara si parintii, la fel cum ea ma binecuvantase pe mine si il binecuvantase pe acel baietel in Ajun de Craciun!