
 Nivel: Avansat
Inregistrat: 3/2/2006 Mesaje: 3065
| Lia ,
am citit si am ramas incremenita !!! Nu imi vine sa cred !! Nici nu imi pot imagina ce este in sufletul acelor parinti ! "sincere condoleante !" ...din pacate NIMENI si NIMIK nu ii mai poate ajuta , sau nu le poate alina suferinta !! Este GROAZNIC !! NICI NU MAI AM CUVINTE ,,,,,, |
|

 Nivel: Senior
Inregistrat: 6/10/2006 Mesaje: 6198
| Doamne fereste...Ce tragedie Sincere condoleante familiei |
|
 Nivel: Senior
Inregistrat: 2/15/2006 Mesaje: 6678
| Nu-mi pot imagina viata altfel decat e acum, langa copilul meu. Nu cred ca exista durere mai mare...fata cuvinte! Condoleante familiei! |
|

 Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/14/2006 Mesaje: 2034
| Lia , nu stiu ce poti face pentru ei.Doar sa te rogi la Dumnezeu sa le dea putere sa treaca mai usor peste asta. Condoleante |
|

 Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/22/2006 Mesaje: 4839
| Ce tragedie...si ce accident stupid.Daca ar avea putere sa merga mai departe si sa acuze soferul de neglijenta ar avea castig de cauza 100%...dar cred ca numai de asta nu le arde acum |
|

 Nivel: SMARALD
Inregistrat: 5/12/2006 Mesaje: 12982
| Am ramas fara cuvinte .....Sincere condoleante familiei |
|

 Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 2/13/2006 Mesaje: 9883
| Doamne fereste ! Condoleate ! |
|

 Nivel: Grupa mijlocie
Inregistrat: 3/6/2006 Mesaje: 309
| Ai dreptate Mihaela. Se pare ca soferul are vina lui, nu trebuia sa plece pana nu se asigura ca nu mai e nimeni in statie, dar stii cum e in Romania, mai ales in Bucuresti, nimeni nu mai respecta regulile. Si acum, chiar nu cred ca se gandesc la asta. Am incercat azi sa vorbesc cu ei la telefon, dar cred ca e prea devreme. Nu au putut sa vorbeasca, au plans incontinuu. Poate peste vreo saptamana-doua se vor mai linisti si o sa pot sa le fac o vizita. Oricum e atat de tragic totul si atat de stupid... |
|

 Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/22/2006 Mesaje: 4839
| Da, lasa sa se calmeze apele si incearca sa ii convingi sa faca dreptate.Era un copil nevinovat, ma trec fiorii.Nu e o scuza ca transportul in comun e la pamant daca se moare din asta cineva trebuie sa strige tare. Eu am stat 4 ani in Iasi si calatoream "agatata" de troleu.Adica daca gaseam un locsor pe scara acolo puneam piciorul si celalalt picior statea atarnat ca nu mai avea loc.Si troleul pleca la drum asa, cu studentii atarnati ca un ciorchine de usa.Nu-mi dadeam seama ce pericol ma paste ,ma bucuram ca am prins "un loc' in troleu.Practica asta trebuie sa inceteze.Soferul raspunde de mine atata timp cat sunt in autobuzul lui si are raspunderea sa ma aduca cu bine la destinatie.M-as bucura daca acel sofer va face vreo 1000 de ani de inchisoare. |
|

 Nivel: SAFIR
Inregistrat: 2/26/2006 Mesaje: 16505
| Un gest facut intr-o secunda fatala...Un accident stupid si doua suflete ramase impietrite, fara alinare... Sa le dea Dumnezeu putere sa treaca peste asta si sa mearga mai departe!Nimic nu va mai fi cum a fost! Condoleante! |
|

 Nivel: TOP TEAM
Inregistrat: 2/14/2006 Mesaje: 36610
| Miha, cum spuneai si tu, soferii de autobuz au degeaba oglinzile alea. Nu le folosesc, nu se uita in ele. Azi un autobuz s-a urcat pe masina lui tata de scoala. Da, s-a urcat, pentru ca autobuzul e mare si Matizul lui tata mic. Scuza soferului: nu v-am vazut, ma uitam in alta parte. Asa ca, no comment.... |
|

 Nivel: Senior
Inregistrat: 2/18/2006 Mesaje: 7688
| NU! Dar e o perioada de jelire ... trebuie sa jeleasca, trebuie sa-si poata plange durerea. Dupa o vreme ar putea apela la serviciile unui terapeut, asta pt ca sa poata trai in continuare si nu doar supravietui. Sincere condoleante, Dumnezeu sa-i odihneasca sufletelul nevinovat si sa-i ajute parintii in aceasta grea incercare. |
|
 Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/12/2006 Mesaje: 1855
| Offf...nici nu-mi pot imagina prin ce trec cei doi parinti...e cumplit ce s-a intamplat! Sa le dea Dumnezeu puterea sa treaca peste asta...poate un alt copil le-ar mai alina suferinta, dar e greu, intotdeauna se vor gandi la "cum ar fi fost"... |
|

 Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/17/2006 Mesaje: 4933
| Vai fetelor, e groaznic !!! Nimic pe lumea asta nu e mai rau si mai greu de suportat ca a-ti muri propriul copil, puiul pe care l-ai purtat in pantece si pe care l-ai nascut si pe care l-ai alaptat....etc. Una din prietenele mele bune are o alta istorie, la fel de cutremuratoare, as zice: a ramas gravida in urma cu mai multi ani, a dus sarcina cu bine la termen si i-a murit puiul la nastere, sub ochii ei. Apoi, peste un an si ceva, cand a reusit sa-si mai revina din soc, a ramas din nou gravida, dar prin luna a sasea i-a murit fatul si a trebuit sa il scoata (nici nu are sens sa va zic cum...). Intr-un final, acum vreo doi ani a ramas din nou gravida si acum are un baietel superb (cu care se joaca Glad uneori). Nici nu vreau sa-mi imaginez ce tarie si ce durere in acelasi timp s-au adunat in sufletul ei Eu plang de fiecare data cand aud de mame ce-si pierd copiii...se spune ca asa e firea lumii ca fii sa-si ingroape mama, nu invers...Si totusi, uneori... |
|

 Nivel: SMARALD
Inregistrat: 8/10/2007 Mesaje: 13449
| Nimic,dar absolut nimic nu te poate consola atunci cand iti moare copilul;nimeni si nimic nu te va putea linistii,...o perioada delirezi,nu mananci,nu te mai intereseaza nimic din ceea ce se petrece in jurul tau,viata nu mai are sens,nu vrei sa mai traiesti nici tu.Cu toate acestea in jurul tau,toti vor sa te ajute cu ceva,dar nimic nu mai conteaza;in jurul tau s-a lasat intunericul rece al mortii si simti cum te cuprinde si pe tine.Gandurile iti navalesc in minte,planurile pe care ti-i le facusei se intorc in mintea ta si nu-ti dau pace,dar tu te incapatanezi sa traiesti,...sa vrei sa mai traiesti,...simti ca odata cu copilul ce ti-a mirit,ti-a murit si sufletul si inima. Mie mi-a murit un copil;era al patrulea copil al meu-era o fetita.O asteptam cu atata nerabdare,caci avea sa avem perechi:2fete,2baieti.Dar Dumnezeu a avut alte planuri cu ea ,...si achemat-o la EL.Niciodata nu o voi uita.Niciodata alt copil nu-i va lua locul in inima mea;fiecare are locul lui special in inima mea,iar dragostea ce i-o voi purta va fi pana in momentul in care ne v-om intalnii.Sub nici o forma durerea unei mame nu va putea fi consolata,...cel putin asa simt eu pt.mine.A trebuit sa-mi revin din soc caci parintii mei si sotul au fost zi si noapte langa mine in acele momente si in plus mai aveam si alti 3 copii mici care aveau nevoie de mine,dar NICIODATA durerea din inima mea nu va disparea si nimic nu ma va putea consola. V-am spus povestea mea ,....din propria mea experienta.Saraci acei parinti care trebuie sa traiasca cu aceasta povara tot restul zilelor.DUMNEZEU SA-I AJUTE PE TOTI. |
|
|