Plansul bebelusului - Mod de manifestare
Subiectul anterior · Subiectul urmator
sousourel
Scris: Tuesday, March 14, 2006 8:48 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/18/2006
Mesaje: 7688
Ma inscriu si eu in clubul asta. Cand incepe Victor programul (care e zilnic, in cazul nostru), se aude pana peste drum. Stand cu el in aceeasi incapere, dupa vreo 10 min incepe sa ma doara capul si imi creste tensiunea. Daca sotiorul greseste ceva tocmai atunci .... e jale
. Intr-adevar, conform studiilor, se pare ca plansul unui copil echivaleaza cu succes galagia produsa de un pickhammer, in nr de decibeli, nu mai stiu despre cati era vorba. Si se pare ca e cel mai stresant lucru, perturba majoritatea proceselor nervoase, atentie, gandire, chiar memorie. Poate v-ati regasit facand lucruri bizare in aceste situatii (porti lucruri dintr-un loc in altul in mod inutil si nu-ti mai aduce aminte unde le-ai pus )ras.
miraa
Scris: Tuesday, March 14, 2006 8:55 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/16/2006
Mesaje: 1390
eu am inceput sa devin imuna cand plange milanras acum vrea numai in brate...si a inceput sa uite de patut,carucior si celelalte...nu pot sa-l las sa planga ca plange sa-l auda tot iasiul si pe deasupra cu niste lacrimeleplans da ne impacam pana la urma
sousourel
Scris: Tuesday, March 14, 2006 9:16 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/18/2006
Mesaje: 7688
Cunosc sentimentul... nici eu nu-i rezist, ne impacam, iarasi mai plangem, asta e...
codruta
Scris: Tuesday, March 14, 2006 10:21 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 2034
bucurati-va cele cu copii plangareti
eu am citit recent ca plansul copilului stimuleaza lactatia mamei, datorita nu-stiu-caror hormonei care danseaza pe muzicuta lui bebe si pornesc lapticul
stele_pe_cer
Scris: Tuesday, March 14, 2006 11:21 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
Matei in primele 3 luni plangea de puteai jura ca are 8 pereki de plamanras .Vecinii nostri de la et.5 il auzeau...ca ne mai informau cand si cand "cat de mult ne plange odorul:81pukel:, de parca noi nu stiam...

Apoi, Matei isi crease intre 2 si 3 luni un obicei de a plange o ora inainte de culcare.Nu de colici,nu de murdar, ci pur si simplu de neidentificat de ce...am pus pe seama acumularii de prea multe impresii uff ...

Apoi, a urmat o perioada cand numai in ziua de luni plangea, si am pus pe seama faptului ca ziua de duminica, cand mergeam la biserica sa fi fost prea obositoare pentru el (orga, corul, multa lume...).Dar numai o singura data pe saptamana, in ziua de luni, parca era programat sa planga 3 ore, nu una...intre 1.30 si 3 ore ras ...eram cam fleasca, nu mai stiam ce sa ii fac...i-am pus aspiratorul, l-am dus la bucatarie sa vedem cum curge apa (cica zgomotele astea il linistesc, da' de unde).

L-am luat in btare, nimic, aveam senzatia ca parca mai tare plange.Singura solutie a fost sa il las pur si simplu sa-si faca "progarmul", avand grija sa il mangai din cand in cand, sa il sterg de lacrimi si transpiratie, sa ii mai dau putin baby gripe pe la mijlocul "programului"...ma rog...cand intuiam eu ca a plans prea mult...oricum era prea mult si dupa 5 minute de plans.5minute pot parea o vesnicie.

Acum, il mai apuca cand si cand crizele de personalitate cand vine tati acasa si ne asezam la masa (adica vrea pe covor sa se joace cu noi), mai plange cate un strop cand pleaca buni de la noi, dar de acum plansetele sunt rare si putin durabile.Acum predomina cand si cand maraielile de la dintisori, in rest, numai ras si voie buna, si, cateodata, capricii cat cuprinde.Noroc ca tec repede cu o jucarie sau cu un alint mic sic
AdrianaC
Scris: Wednesday, March 15, 2006 5:39 AM
Avatar
Nivel: ALBA CA ZAPADA

Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17850
Eu deocamdata ma consider fericita ca nu plange fara motiv. E un zambaret, de cand se scoala si pana se culca zambeste si rade intruna.

Ce ma face insa cea mai fericita este ca doarme super bine noaptea, chiar daca ma scol de 2 ori (pe la 1 si pe la 5) sa ii dau sa pape, dar macar nu urla.

Alice urla de simteam ca innebunesc.
La mine cand incepe sa urle fara motiv se rupe filmul. Ma apuca toti nervii pamantului si simt ca innebunesc.
Andi&Mariuca
Scris: Wednesday, March 15, 2006 9:41 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 5089
As vrea sa scriu mai multe... ca raspunsuri la toate posturile voastre dar nu mai am energie... stau ca un zombie in fata monitorului dupa o noapte si o dimineata epuizante... ma regasesc cate putin sau mai mult in fiecare dintre povestile voastre... nu ma gandeam ca va fi asa o provocare imensa cresterea unui copil.... nu imi imaginam ca sta ca o papusa intr-un loc si mananca si apoi adoarme la comanda... insa cresterea unui copilas care urla din te miri ce este epuizanta, o provocare demna de un record olimpic...
copilul meu s-a invatat sa adoarma tinut in brate... foarte rar mai vrea sa doarma daca,dupa ce a mancat, este pus direct jos... sta cateva secunde sau minute si apoi incepe ... cel mai rau este insa ca doarme bine numai in brate... va dati seama ce situatie! nu mai pot face nimic in casa, nu ma pot duce nici la toaleta...
am ajuns cu nervii la pamant si nu mai stiu incotro s-o apuc... m-am socat pe mine cu felul in care am ajuns sa ma comport... parca sunt o isterica de la nebuni care face crize... cu sotul meu cred ca am ajuns la limita unui divort.. fara gluma! el nu intelege de ce ma comport asa, eu nu ma mai pot stapani!
la mine nu a venit nimeni sa doarma macar o noapte cu copilul si sa zica:"uite, dormi si tu in alta camera si te chem la alaptat!"... macar orele alea nenorocite (2 cate sunt intre alaptari) sa le fi dormit si eu bine...
nu vreau sa va zic cum arat... parca sunt muma padurii... am reusit sa ajung la coafor sa ma tund si sa ma vopsesc dupa mai bine de o luna... si cam atat! dus fac pe apucate, mananc pe apucate... pe forumul asta intru din greseala, cand mai sta cate cineva cu el cateva minute...
ma intreb unde oare voi ajunge in ritmul asta pt ca din cate am inteles de la unele dintre voi... situatia asta poate dura in cel mai buna caz inca cateva luni daca nu chiar pana spre un an sau dupa...
nu imi place sa ma lamentez dar cred ca o sa o iau razna cat de curand...
Elia
Scris: Wednesday, March 15, 2006 10:16 AM
Nivel: Guest

Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
Bai Ancuta, trebuie sa te calmezi, pentru ca e intr-adevar foarte greu la inceput. Ai putea sa o rogi pe mama sau pe soacra ta sa vina sa stea o noapte sau doua la tine, sa doarma cu bebe ca sa te poti si tu odihni. In timpul zilei, pune-l in port bebe si umbla asa cu el prin casa. Am citit ca asta face ca un copil sa planga mult mai putin, faptul ca e tinut in brate si se simte aproape de corpul mamei. Cu el in port bebe poti sa faci orice, poati sa faci treaba, sa iti faci unghiile, sa te machezi, sa te piepteni...fa chestii care te relaxeaza. Pune copilul in port bebe si mergi la coafor de exemplu, sau la cumparaturi (in timpul zilei nu e aglomerat si e placut). CAnd bebe plange prea mult si nu mai poti, da-l sotului si iesi din casa, fa o tura de bloc, nu e nici o problema daca lipsesti 10 minute, ca bebe e cu tati. Iar cand bebe nu plange si doarme, dormi si tu cu el, daca nu poti sa dormi, macar inchide ochii si asculta o muzica relaxanta. Trebuie sa ai grija si de tine, doar asa vei putea trece mai usor peste perioada asta.
stele_pe_cer
Scris: Wednesday, March 15, 2006 10:29 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
Fara intentia de a contrazice pe nimeni, vreau sa spun ca folosirea portbebe-ului nu este o solutie deloc buna.Il porti in port-bebe cat?2-3 luni...dar incet-incet se va ingreuna si nu vei mai putea folosi port-bebe-ul decat la plimabri.

Daca il obisnuiesti in port-bebe, il vei dezobisnui greu de dezlipirea de corpul tau.Nu-ti afce iluzii ca vei putea mergi la coafor cu copilul in pot-bebe...ce vei afce cu parul tot ce va cadea pe copil?Il va inhala .....Unghiile nu prea ai cum sa ti le faci cand copilul iti ia toata privelistea.

Asa ziceam si eu inainte de a anste, ca voi purta copilul in port-bebe ca ii va fi mai bine.Nu ramane decat cele care aveti bebei mici sa incercati varianta.Eu am descoperit mai multe dezavantaje decat avantaje...

O solutie bunutza ar fi ca, intr-adevar, cineva sa stea cand si cand cu bebe.Poate chiar tati, ca doar si el a contribuit la conceperea lui.Daca nu are si nu are cine sa te inlocuiasca, il poti lasa 5 minute sa planga, cat mergi la baie, cat ii faci mai tarziu de papita.Asta e unul din riscurile luatului in brate tot impul, dar, cu cat se va mari, cu atat va intelege mai multe.Si iti va fi si tine mai usor.
Kiki
Scris: Wednesday, March 15, 2006 10:31 AM
Avatar
Nivel
Nivel: TOP TEAM

Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 36610
Ancuta mama, te inteleg...Are dreptate Delia, cand doarme el, culca-te si tu langa el sau du-te fa-ti o baie relaxanta, cu spuma cu tot ce trebuie...Pune-ti un sandvis pe farfurie si papa-l cand ii dai lui san...trebuie sa ai grija de tine, nu numai de bebe. te pup. pupici
misha
Scris: Wednesday, March 15, 2006 11:04 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 3/12/2006
Mesaje: 3527
Ancuta,caci asa am inteles ca te numesti, sa stii ca te inteleg perfect caci si eu sunt in aprox aceeasi situatie.vrea mai tot timpul in brate, sa-i cant, sa o legan, sa-i vorbesc si cand doarme cam aceeasi poveste. Acum sigur asa e cu copil mic,dar ca sa putem trece peste ac perioada am nev de putin ajutor.Stii cum fac eu? o pun in port bebe si plec la plimbare sau in vizita la mama, prietene.Chit ca ma doare spatele dar macar mai vad si eu lumea si am noroc ca doarme afara.imi pare rau ca e urat afara.cat au fost zilele alea cu caldura am iesit in fiecare zi la plimbare.te pup si muuuultaaaa rabdare!
In plus esti inca in per de lauzie si vezi sa nu faci vreo depresie caci eu am patit-o si plangeam mai mereu.asta afecteaza si copilul.Priveste in oglinda,zambeste si gandeste-te ce fericita esti ca ai un puiut atat de scump
Elia
Scris: Wednesday, March 15, 2006 11:06 AM
Nivel: Guest

Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
Eu am avut copil mic si port bebeul a functionat de minune. La coafor poti sa il iei, nu sa te tunzi, ci sa te coafezi, sa te relaxezi un pic, si il acoperi cu o patura. Eu am vazut cu ochii mei mame la mall in America facand asa ceva si mi se pare o treaba foarte desteapta. Cu tinutul in port bebe nu iti face griji, nu va vrea acolo pana se insoara, nu da crezare babelor si gurilor rele care zic ca nu trebuie tinut copilul in brate ca se invata. John a fost tinut in brate la primul scancet si acum, la doi ani, e independent, se joaca singur, nu e plangacios, fricos sau alte aberatii care se zic ca se trag de pe urma tinutului in brate. Eu una unghiile mi le pot face si daca sta mama la mine in brate, asta e chestie incercata de mine, cu copilul in port bebe, mai ales cand e mic. Incearca ce am scris si vezi, daca nu merge, nu-i bai, nu mai faci.

Trista viata tre sa aiba unii de stau sa-i pandeasca pe altii sa-i contrazica. E usor sa dai in cap, dar la gasit solutii dupa ce le-am desfiintat pe ale altora insa, mai incetisor.
stele_pe_cer
Scris: Wednesday, March 15, 2006 1:19 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
Eu inca am copil mic, si stiu cum se preteaza un pot-bebe si cand poti si cand nu sa-l folosesti, pentru simplul motiv ca noi inca mai folosim cand si cand port-bebe-ul cand avem ceva iesiri neprevazute si unde copilul nu poate sta in carut.

Oricum, lipsa de bun-simt este evidenta la unii, dar uneori trebuie facut abstractie de acest lucru, daca nu se gaseste cu cale altceva.

Nu cred ca problema fetei era ca nu se poate coafa sau tunde, ci faptul ca trece ptin momente dificile, pe care, sincer, le inteleg, pentru ca si eu am tecut prin momente dificile, in ciuda informatiilor dobandite.Este greu sa iti vezi copilul plangand, este greu sa te descoperi intr-o postura deloc placuta, mai ales cand iti dai seama ca iti versi naduful asupra unui om care nu are nici o vina (copilul sau tatal copilului), dar meseria de mamica presupune multa munca de instruire in primul rand cu noi insine.

Este o periaoda tranzitorie, in care si tu, si sotul, trebuie sa fiti mai uniti ca niciodata.Poate ca daca intr-o seara, cand bebe doarme, ti-ai descarca sufletul in fata lui, spunandu-i ca ai ajuns la capatul puterilor, ca simti ca nu mai poti controla nimci, ca iti dai seama ca ai comportament care nu te caracterizeaza dar totusi nu ai puterea de a skimba nimic deocamdata, il vor face pe proaspatul tatic sa te ajute intr-un fel sau altul.

Degeaba ti-as spune ca poate vedea de bebe altcineva, cand eu insami, lasand copilul cu tati, plecam sa ma "relaxez" juma de ora, si ma intorceam in 10 minute ingrijorata toata.Fara motiv, fireste, dar instinctul de mamica imi dicta ca trebuie sa fiu acolo, moarta-coapta, cu cearcane si in pijamale, sa simt ca nu mai pot, ca imi bazaie in ureki plansul neconsolat al copilului pe care atat de mult ni l-am dorit amandoi.

De-a lungul lunilor care au trecut, am realizat ca daca nu sunt langa copil, sunt terminat de griji.Nu pot explica de ce.Am nevoie sa simt, sa stiu ca este cu mine bebe,sa stiu ca pot controla tot ceea ce are nevoie el.Pentru asta iti tebuie suport din partea sotului, intelegere, dar din cand in cand si putina preocupare ca tati sa intre din cand in cand la bebe sa il ia in brate, sa il legene, eventual, daca este obisnut asa....in timp ce tu stai linistita la bucatarie sau in alta camera macar 5 minute.

Vei reusi sa treci peste toate astea, numai cu putin timp de somnic.Nici pe mine nu m-a skimbat nimeni, desi parintii mei stau langa mine, dar la mine a fost alta situatie: eu nu am permis nimanui sa isi vare nasul.



Anaida
Scris: Wednesday, March 15, 2006 1:45 PM
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 1855
Ancuta, suntem toate alaturi de tine si-ti inteleg nelinistile...si mie-mi vine sa-mi iau campii cand o aud pe Alex plangand, iar daca se mai pune si Razvan pe urlat chiar ma iau cu mainile de par...am noroc ca sunt destul de rare cazurile...culmea este ca, daca e sotul acasa si pe el il enerveaza plansetele copiilor, eu sunt cea calma, incerc sa-l linistesc si pe el, si pe copii.
Cere-i ajutorul sotului, in primul rand, explica-i prin ce treci...este primul care te poate ajuta....daca nici el n-o poate face, cere ajutorul medicului(medicul de familie te poate sfatui el insusi sau poate sa-ti recomande un medic de specialitate), nu sta asa pt ca poti ajunge la depresii grave cu repercusiuni de lunga durata!

Iti urez multa liniste!
Andi&Mariuca
Scris: Thursday, March 16, 2006 10:37 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 5089
stele_pe_cer wrote:
[color=red]Eu inca
Este o periaoda tranzitorie, in care si tu, si sotul, trebuie sa fiti mai uniti ca niciodata.Poate ca daca intr-o seara, cand bebe doarme, ti-ai descarca sufletul in fata lui, spunandu-i ca ai ajuns la capatul puterilor, ca simti ca nu mai poti controla nimci, ca iti dai seama ca ai comportament care nu te caracterizeaza dar totusi nu ai puterea de a skimba nimic deocamdata, il vor face pe proaspatul tatic sa te ajute intr-un fel sau altul.


Fetelor, va multumesc tuturor din suflet pentru grija, sfaturi si consolare! ce bine e sa ai pe cineva care sa iti fie alaturi chiar daca numai cu gandul sau cu vorba! flower pupici
ma simt mai bine citind despre experientele voastre si realizez ca sunt un copil prost ... ma gandeam ca sunt singura in situatia asta!oare plans ce proasta pot fi uneori!
Stele de pe cer, chiar aseara am facut ce zici tu: am stat de vorba, mi-a m deschis larg de tot sufletul si i-am explicat ca si alte femei (in speta voi!sic ) trec prin asta, adica si alte cupluri si ca trebuie sa ne ajutam reciproc... pare ca a inteles... sper sa nu fie doar de suprafata, desi nu este un tip superficial de felul lui. insa, am constatat ca barbatilor le este foarte greu sa inteleaga si, mai ales, sa proceseze anumite informatii iar apoi sa se comporte ca atare!

Imi pare tare rau ca subiectul pe care l-am propus spre dezbatere a declansat o disputa intre tine si Freedelia! haideti mai fetelor, nu va jigniti reciproc, va rog frumos! ma simt eu ca naiba ca din cauza mea ati facut asta! nu cred ca trebuie sa ne contrazicem! eu va multumesc amandoura de sfaturi si, fiti sigure, voi incerca tot ce se poate!
aici ne sfatuim , nici una nu are reteta perfecta!

copilului meu, de exemplu, ii place la nebunie plimbarea in port-bebe... cand simte ca il imbrac mai gros si deschid putin geamul, stie ca mergem la plimbare si... ia un somn de nu il mai poti trezi! si afara doarme dus cu orele! asa ca eu il duc la plimbare zilnic in port-bebe. prin casa l-am tinut il el dar e cam agitat si mi-e greu sa stau jos cu el... oricum, eu il iau pe copil cand ies din casa in port-bebe...

copilul meu s-a invatat sa doarma in brate, cum va spuneam! asta este! am de ales intre a-l rasfata si a trage mai tarziu cu el pt ca stiu ca va fi greu sa il dezvat (am exemple vii in jurul meu de la prietene cu astfel de copilasi) si a-l lasa sa urle si sa ma innebuneasca de ajung sa fac unele lucruri de ma sperii si eu de mine!plans concluzia: il adoarme mami in brate si apoi, cand doarme bustean, il pun jos. citisem in "mama si copilul" ca nu este rasfat in primele luni de viata sa il strangi la piept si sa il tii brate pt ca el nu este inca complet obisnuit cu viata din afara uterului si simte nevoia de a fi aproape de caldura mamei, mai mult ca un copil mai mare.
ce sa zic si eu... la stadiul meu de "experienta", incerc tot ce se poate.
va pup pe toate!flower
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.