Eu pe la 12-13 ani ii faceam maica-mii cafeaua de la amiaza. Imi placea cum miroase. N-am avut curiozitatea sa o gust, insa. Prin clasa a XI-a am inceput sa beau cafea. Citeam mult, pierdeam noptile citind si ma foloseam de licoarea magica sa rezist. In facultate cred ca beam litri de cafea zilnic: acasa, la bar, la colege... Mirosul de cafea ma innebuneste si acum, imi face pofta de parca as fi gravida 
Ca sa revin la subiect, am citit candva pe net ca in Brazilia beau copiii cafea de la varste foarte fragede, in loc de cacao. Nu stiu daca e sau nu adevarat (n-am ajuns sa verific ). Fiu-meu a gustat din cafeaua mea (fara zahar) pe la 7 ani. Nici acum n-a uitat senzatia  . Daca vede cafea pe ambalajul de la ceva dulce (ciocolata, bomboane etc.) se stramba. Peste cativa ani, daca uita senzatia, o sa-i mai dau sa guste o data .
Cred ca totusi de la 15-16 ani nu le face rau in cantitati rezonabile (1-2 pe zi). Sau, in functie de dezvoltarea copilului, si mai repede putin. O sa revin aici cand va incepe fiu-meu sa bea cafea, daca va bea vreodata. O sa ma plang daca e prea repede sau o sa ma plang daca nu bea deloc. Cine stie 
|
Si noi am fost nevoiti sa-i luam lui Darius telefon. Programul de scoala e putin sucit in anumite zile si n-am avut incotro. Mi se pare destul de repede la nici 9 ani impliniti. Ideea e ca il ia la el doar in zilele cu program greu, adica miercurea si joia. Majoritatea din clasa au telefon asa ca am fost nevoita sa-i instalez si WhatsApp sa trimita teme la colegi. Tot timpul ii controlez telefonul. Facebook nu are, daca are colegi care au facebook n-are decat sa-i introduca in contul meu care poarta si numele lui. I-am explicat ca eu o sa fiu o mama tot mai enervanta pe masura ce creste si va trebui sa ma suporte, ca alta n-are . Nu stiu ce vom face peste cativa ani, cand isi va cere dreptul la intimitate, dar sper sa-l indrumam corect si sa-l facem sa inteleaga pericolele internetului in general.
Si oricum de control nu scapa 
|
Mari draga, am tot cautat butonul de "Like" la fiecare poza, defect de facebook  Frumoase poze
|
Buna fetelor. Nu stiam unde sa va povestesc despre experienta noastra cu psihologul, asa ca redeschid acest topic incercand sa trec peste tentativa de reclama de mai sus care nu-si are locul.
Va povesteam zilele trecute despre fiul meu (la un alt topic) si stresul pe care-l are vis-a-vis de limba romana si despre cum mi s-a sugerat "subtil" sa duc copilul la un psiholog pe motivul ca ar avea "probleme". Copilul daca este serios si cuminte si-si vede de treaba lui trebuie bruscat si scuturat ca sa fie ca ceilalti copii. In fine. Gandindu-ne (sotul si cu mine) care ar fi cea mai buna varianta pentru copil, care deja are o trauma in ceea ce priveste materia asta, nu mai zic de profesoare, am ales sa aducem psihologul acasa. Copilul a ajuns chiar sa creada ca are o problema ("el nu are imaginatie", "nu stie sa vorbeasca", "nu intelege ce i se spune", etc.), iar perceptia unui specialist in cabinet asupra copilului ne-a intarit credinta ca vom transforma in problema ceva ce nu exista. Avem o prietena care este psiholog in Cluj si am profitat de faptul ca a venit acasa asa ca expunandu-i problemele, a decis sa vina si sa faca putina terapie cu copilul acasa, in mediul lui. A fost o idee excelenta. Totul a fost perceput de copil ca o joaca. O poveste interactiva despre un motan care s-a blocat exact ca el la scoala cand a fost scos la tabla l-a ajutat sa inteleaga ce s-a intamplat si cum trebuie sa reactioneze pe viitor. Dupa prima ora de terapie ni s-a spus ca problema este veche, nu de anul acesta, copilul a suferit o trauma peste care n-a reusit sa treaca la materia asta si oricati profesori ar schimba nu va trece peste ea fara incurajari si ajutor din partea noastra. Probabil la un moment dat nu a inteles ceva, i-a fost rusine sa spuna si cand a descoperit profesoara ca: nu si-a facut tema, nu intelege ce tema are etc. a tipat la el, iar el s-a speriat intr-atat de tare ca n-a avut curaj sa ne spuna nimic si de aici a intervenit blocajul. Ne-a explicat si noua cum sa il ajutam sa treaca peste si cam ce avem de facut pe viitor.
Ce n-am stiut eu sa-i explic copilului este despre emotii. Emotiile vin ca un val. Si asa cum sunt valurile marii, vin puternice si se retrag la fel de puternice. Cand se simte coplesit, trebuie doar sa astepte sa treaca valul.
A doua ora de terapie a fost mai placuta pentru el. A descoperit ca are puteri de super-erou si un scut invizibil care-l apara de toate relele ce i se pot intampla.
Vom continua aceste intalniri in fiecare week-end cand doamna este acasa, copilul abia asteptand deja intalnirile cu ea.
|
Mari, eu am intrat in al treilea an de cand am implanturile si pot sa spun ca ma simt foarte bine cu ele. E putin greu la inceput, dar apoi sa vezi ce frumoasa te vei simti. Iti tin pumnii. Sigur o sa fie bine.
|
|
Aici este si "nervul" meu. Imi cunosc copilul. Ii stiu foarte bine toate problemele. Stiu ca nu imi zice tot ce se intampla la scoala si de asta am recurs la chestionarea celorlalti copii. Nu ii iau partea copilului si incerc sa privesc din exterior, DAR... sa dai ore de romana la un copil in clasa a doua mi se pare aberatia suprema. Daca nu m-as ocupa de copil, daca nu as avea timp, daca si daca si daca... Si sotul meu mi-a zis ca merge el sa vorbeasca intr-o zi, dar daca ar fi sa mearga (ca nu-l las) s-ar lasa cu circ. Nu vreau sa interpretez ce a sugerat doamna, poate vorbeste ea fara rost (o mai ia si aratura cateodata) si nu are nici un sens sa judec. Stiu ca nu e cazul sa ii dau ore de limba romana. Daca mi se sugera la limba germana era altceva, dar limba materna, la care eu am fost olimpica si am luat 10 in bac? Pai ma dau cu capul de toate bibliotecile pe care le-am citit. Voi apela la un psiholog in ultima instanta si apoi tragem concluziile...
|
Am vorbit ieri cu profesoara sa vad ce s-a intamplat. L-a intrebat si nu a raspuns "pentru ca nu stia". Am intrebat-o cum e posibil sa nu stie cand am stat 3 zile cu el pe poveste sa ma asigur ca stie. Raspunsul e a fost ca "nu tine minte si nu are imaginatie" Am insistat: "Cum e posibil asa ceva?" atata timp cat la celelalte materii nu sunt probleme, dimpotriva. Mi-a spus ca ea ar fi lucrat cu el o ora-doua in plus dupa program, ca suntem vecini la bloc ( ), "chiar si pe gratis", dar nu are timp. I-am spus ca nu am considerat ca este cazul sa dau ore unui copil de clasa a II-a la limba romana cata vreme eu ma ocup foarte mult de el. Ca l-a intrebat dupa vacanta ce a citit in timpul vacantei si a spus ca nimic. L-am intrebat si eu pe copil, in fata ei, ce i-a adus Mos Craciun ca sa-l ajute la limba romana. O carte de povesti romanesti. Si ce a citit din ea? Ispravile lui Pacala. L-am rugat sa-i spuna doamnei ce carte a citit de cand a inceput scoala si pana la vacanta de iarna si i-a spus" Micul Print". I-am spus din ce ce caiete suplimentare lucram pentru limba romana. Mi-a spus ca e constienta ca lucreaza foarte mult copilul si mi-a sugerat sa cer ajutor de specialitate daca nu fac fata.  Desi stie ca e un copil foarte cuminte, este prea introvertit. I-am spus ca daca nu se rezolva problema, din toamna il voi muta la alta scoala. Am vazut-o ca nu i-a placut si s-a inmuitat putin.Ca v-a incerca sa-l ajute si ea. Ca spera ca nu-i este copilului frica de ea (ba ii este) si ea v-a incerca sa-l ajute mai mult. Am avut in timpul discutie cu ea o atitudine umila si de om care o asculta si-i cere sfatul.
Azi dimineata am facut ancheta intre colegii lui de clasa. Mi-au spus ca l-a ridicat in picioare, l-a intrebat. El n-a stiut sau n-a vrut sa raspunda. Doamna s-a enervat, a chemat-o si pe doamna de germana ca sa vada ce comportament are Darius si apoi a "urlat" la el, l-a tinut in picioare toata ora si apoi i-a dat 4. Si tot eu sunt cea cu probleme 
Ma rog la Dumnezeu sa-i dea copilului putere si mie intelepciune sa trecem poeste asta. Ma gandeam cum ar reactiona alti parinti daca ar fi copii lor intr-o astfel de situatie. Stiu parintele unui alt copil din clasa lui Darus, care a amentintat-o pe educatoarea de la grupa mijlocie ca "o tranteste de toti peretii" daca nu-i schimba poezia de la serbarea de Craciun, pentru ca nu-i place copilului. Ce ar fi facut daca ii umilea copilul in fata clasei si al altor profesori?
Concluzia lui fiu'mio aseara a fost ca el nu are imaginatie. Si uite asa ajung sa repar ce strica scoala. Si dupa 12 ani de scoala te intrebi de ce esti stresat, dupa ce ai trecut si tu la randul tau prin alti 12 ani de scoala ai tai plus restul specializarilor inca 6-7 ani.
Ii explic copilului ca este normal sa fie timid, ca jumatate din populatia globului este timida. Ca nu este singur si nu trece singur prin asta. Ca asemeni lui si alaturi de el sunt inca vreo 3 miliarde de oameni. Ca teama este cel mai bun prieten al unui om care il ajuta sa vada mai departe decat altii si-l determina sa se pregateasca mai mult decat altii. Cred ca voi cere si ajutor de specialitate pentru mine in primul rand, ca poate totusi de la mine porneste problema, pana la urma, si apoi pentru copil.
|
Buna fetelor!
Si noi avem probleme cu stresul asta. La noi se manifesta doar la ora de limba romana. Darius, pentru cele care nu stiu, este in clasa a doua la un liceu de limba germana. Este la aceasta scoala de la gradinita. Nu l-am mai mutat, l-am lasat sa urmeze cursul firesc... Ei bine, dupa clasa I care pe mine m-a termninat psihic, am ajuns in clasa a doua care imi face impresia acum la mijlocul semestrului ca o sa se termine cu un ciocan in cap. In capul meu. Efectiv nu mai stiu cum sa procedez cu el. La testele scrise ia FB, la oral tace ca melcul. Il ridica in picioare profesoara si tace. Mi-e rusine sa merg la scoala sa dau ochii cu ea. Mereu imi spune sa comunic mai mult cu el. Dar copilul vorbeste cu oricine, doar cu doamna de romana nu vrea. Este intr-adevar foarte timid si nu vorbeste cu un om pana nu prinde incredere in el. Dar vorbeste cu toate celelalte profesoare, canta cel mai bine din clasa la fluier, are doar FB la germana si la romana nimic. Acelasi lucru s-a intamplat si anul trecut cand a avut cealalta profesoara de romana. Am crezut ca daca se schimba profesoara se schimba si problema. Dimpotriva! Parca e mai rau. Nu mai stiu ce sa fac efectiv. Lucrez cu el suplimentar acasa. Citim in fiecare seara povesti si il pun sa imi povesteasca ce citeste. Nu inteleg unde gresesc. Ieri l-a tinut profesoara in picioare toata ora sa raspunda si la final s-a lasa cu un I. Nota 4 la limba romana in clasa a II-a cand stii toata materia... Un dialog imaginar intre imparat si fica lui... din Sarea in bucate. Am stat trei zile saptamana trecuta cu el pe povestea asta. A citit-o, am discutat-o, i-a facut rezumatul... Ma bate serios gandul sa-l mut la alta scoala. O scoala vocationala poate. Mi-au zis toti profesorii ca nu ridica mana si nu vorbeste decat daca e intrebat el personal. Asta o stiu de la clasa 0. Dar in afara de cele 2 profesoare de limba romana, toate stiu cum sa-l ia si sa-l faca sa raspunda si sa vorbeasca. Pana la urma cred ca e o problema cu materia. Dar si materia o stie. Nu stiu unde gresesc.
Si la noi nu plange copilul, ca plang eu Cris-DL.  Si ma consum ca nu stiu ce sa mai fac.
|
Buna fetele, vin si eu cu cateva impresii pe subiectul asta. Mi s-au pus si mie 2 implanturi dentare ieri dimineata la ora 10:30. La mine, in partea stanga sus era singura solutie. Am facut in prealabil un tomograf detar pe zona 24-27 si sinusul maxilar stang ca sa vada medicul cum e osul, daca e vreun chist s.a.m.d. Ce sa zic, interventia in sine n-a fost dureroasa deloc. A trebuit sa iau un antibiotic cu o ora inainte de interventie si un ibuprofen imediat dupa. O ora dupa a fost totul ok, pana a trecut efectul anestezicului. Am singerat 2 ore, iar durerea a fost de nesuportat. am luat cateva calmante (cred ca vreo 4  ) si m-am pus in pat cu un prosop mare sub cap. Dupa vreo 3 ore m-am trezit. Prosopul a fost plin de saliva cu sange, insa durerea a mai trecut, iar spre seara aproape ca m-a lasat de tot. Convalescenta e scurta dar terifianta. Acum simt putin discomfort, dar sper sa treaca pana imi scoate atele, peste 7 zile. Continui cu antibiotic la 12 ore si apa de gura langa mine. Mi-a spus doctorul sa clatesc de cateva ori pe zi. Dupa 2 zile pot sa si spal usor cu periuta, dar nu cred ca am curaj sa ating zona respectiva. Nu stiu cum va fi in timp, dar sper sa nu mai fac vreunul prea curand. Succes celor care aleg calea asta si mult curaj!!!
|
Mela, sa va traiasca si sa va aduca multe bucurii cu totii!
Nu stiu ce s-a intamplat, dar raluca ori nu mai are jurnal pe forum ori nu am eu acces la el. Hmmm! 
|
|
