Nebanuite sunt caile vietii(cum se pot transforma oamenii)

Cocalarul si vinul sfintit
de Bruno Stefan
13/04/2010 (Actualizat 17:13)

Madalin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de Bucuresti: un ins certat cu scoala si cu bunul simt, care tragea la fiare în salile de sport pentru a-si umfla muschii, cu o ceafa groasa pe care straturile de grasime se revarsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete si lanturi de aur la gât, îndragostit nebuneste de manele. Când facea gratarele pe balcon scotea casetofonul pe geam si-i dadea pe Adi Minune si Vali Vijelie la maximum, înnebunnidu-i pe vecini cu muzica de mahala si cu mirosul de mici.

Când m-am mutat în cartierul Militari, apartamentul mi-a fost spart de trei ori în jumatate de an, iar o vecina mi-a soptit ca banda lui Madalin a fost implicata în cele trei spargeri. Cei mai multi vecini se temeau de el, caci pe unii i-a batut si i-a taiat cu cutitul. În ciuda sesizarilor la politie el era de neatins, iar reclamantii se trezeau imediat cu masinile sau apartamentele sparte, cu copiii maltratati ori nevestele hartuite. Am înteles ca politia era neputincioasa în fata lui abia la a treia sesizare, când politistul de proximitate m-a luat de-o parte si mi-a spus sa o las mai moale cu nemultumirile daca vreau sa nu o patesc mai rau. Madalin era stapânul zonei, pestele celor mai multe prostituate din cartier si organizatorul celor mai multe activitati comune: el repartiza locurile de parcare, el stabilea cine si când are dreptul sa joace fotbal pe terenul scolii de vis-a-vis, el stabilea care este temperatura optima în apartamente si toate reparatiile si actiunile de modernizare a blocurilor din jur depindeau în totalitate de vointa lui.

Dupa ce mi-a spart a treia oara apartamentul a trebuit în mod firesc sa-mi cumpar alta mobila. Întâmplarea a facut ca în momentul descarcarii camionului cu mobila sa dau de Madalin si de oamenii din banda lui chiar în fata blocului. Facându-ma ca nu stiu ca ei mi-au spart apartamentul si ca ei stiu de sesizarile mele la politie împotriva lor, i-am rugat sa ma ajute sa urc mobila pe scari pâna la etajul 6, promitându-le ca-i cinstesc pe masura. Pe cei din banda lui i-a pufnit imediat râsul si ma asteptam sa reverse asupra mea o serie de înjuraturi, daca nu si o ploaie de pumni si lovituri. Dar Madalin le-a spus serios, în mod neasteptat:
Haideti baieti sa-l ajutam pe dom' profesor.

Odata aranjata mobila în casa, am scos o damigeana de vin de la tara si nu m-am lasat pâna nu i-am îmbatat. Dupa ce vinul si-a facut efectul si limbile s-au dezlegat, au recunoscut ca mi-au spart apartamentul, dar mi-au promis ca nu vor mai face acest lucru cu mine si chiar mi-au spus ca îmi vor da înapoi o serie din lucrurile mele pe care n-au putut sa le vânda la talcioc. Tot bând si povestind vrute si nevrute, râzând cu ei si aratându-mi simpatia fata de stilul lor de viata, am ajuns dupa câteva ore sa devenim apropiati. Abia tinându-se pe picioare, Madalin s-a ridicat solemn si a decretat: Dom' profesor e de-acum fratele meu si treba sa spuneti tuturor baietilor ca cine nu-l trateaza ca pe fratele meu va avea de-a face cu pumnul lui Madalin.

Simpatia lor fata de mine nu a disparut nici dupa ce aburii alcoolului s-au evaporat. Zilele urmatoare mi-au oferit cel mai bun loc de parcare din spatele blocului, lucru care m-a îndatorat si m-a facut sa-i mai invit o data la un pahar de vin. Promisiunea lor a ramas batuta în cuie si desi multe apartamente au mai spart în zona si chiar în blocul nostru, de apartamentul meu nu s-au mai atins niciodata si chiar mi-au adus înapoi un costum, câteva carti si doua lenjerii furate în spargerile anterioare. Ma salutau zgomotos cum ma vedeau si le raspundeam la fel, desi mi-era jena de vecinii care se uitau la mine cu severitate, banuind ca m-am bagat în banda lor.

De mai multe ori veneau la usa mea si-mi cereau ba o bormasina, ba cricul de la autoturism, ba sa vorbesc la câte-o scoala cu directorul sa nu-l exmatriculeze pe câte-un golan minor din gasca lor. Madalin a devenit celebru pe plan international, aparându-i poza în cea mai cunoscuta revista americana de turism, pentru ca s-a nimerit sa bata la usa mea tocmai când aveam invitat acasa pe directorul acelei reviste americane; povestindu-i cum l-am cunoscut si cum m-am împrietenit cu hotii, jurnalistul a fost impresionat de amestecul neobisnuit dintre "cei buni" si "cei rai", dintre interlopi si universitari, facând din relatia noastra subiectul unui interesant articol.

Cu vremea întâlnirile noastre s-au rarit, iar eu am început sa lucrez mai intens la teza de doctorat despre puscarii. Într-una din vizitele mele de documentare la penitenciarul Rahova am dat nas în nas cu Madalin. Fusese arestat pentru ca sparsese casa liderului Partidului Social-Democrat din sectorul 6. Era deja smecher - cel mai înalt grad în ierarhia informala a detinutilor si unul din cei mai influenti puscariasi. Discutiile cu el m-au lamurit asupra multor fenomene sociale care se petrec în închisori si gratie lui detinutii si gardienii au vorbit liberi despre o serie de subiecte tabu si mi-au povestit numeroase cazuri neobisnuite, pe care le-am prezentat în câteva povestiri, articole si studii de caz. Am reusit sa obtin de la conducerea administratiei centrale a puscariilor autorizatia sa-l angajez în proiectele mele de cercetare, iar munca sa-i fie recunoscuta oficial si scazuta din pedeapsa. Cu aceasta autorizatie am mers cu el ca asistent de cercetare în multe din închisorile patriei, iar ajutorul lui a fost atât de important încât teza mea de doctorat a fost una din cele mai bune lucrari sustinute în ultimii ani la Universitate, iar cartea mi-a fost tradusa imediat în SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vânduta carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare conditionata, el reusind sa iasa din puscarie cu 2 ani înainte de termen.

Eliberarea lui a fost un eveniment pe care gasca trebuia sa-l serbeze cu fast, spre timorarea vecinilor. În spatele blocului s-au întins mesele pline cu bucate, iar gratarele sfârâiau continuu pentru a asigura fripturile si micii pentru toti cocalarii zonei. însusi Adi Minune si Vali Vijelie au venit si au cântat la aceasta petrecere, iar versuri precum: "puscarie, puscarie / urâta mi-ai fost tu mie" ori "n-ai venit la vorbitor / curvo vezi ca te omor" au rasunat pâna târziu în noapte. Madalin m-a pus în capul mesei alaturi de el si le-a cerut manelistilor sa compuna pe loc o serie de cântece pentru mine. "Dom' profesor esti destept / i-ai tras pe gabori în piept" a fost refrenul cel mai cântat în acea seara ca omagiu adus mie - eliberatorul lui Madalin.

În a doua seara m-am trezit cu el la usa apartamentului meu. Venise sa-mi vorbeasca despre planurile lui, despre loviturile pe care voia sa le dea si despre modurile în care vedea reorganizarea bandei lui de tâlhari. Era plin de optimism si avea chef de bautura. Am scos din camara un vin mânastiresc adus de la Muntele Athos de un prieten. A baut bidonul de 2 litri pe nerasuflate, mi-a multumit pentru ajutor si a plecat sa se culce. De-atunci nu l-am mai vazut. Fratele lui mi-a spus ca a doua zi s-a dus la biserica - lucru neobisnuit pentru el. S-a spovedit si apoi a plecat la mânastirea Neamt sa se calugareasca.

Banda lui si-a continuat activitatea la fel cum si-o continuase si în timpul detentiei lui, dar mai putin agresiva, mai putin zgomotoasa. O parte din membrii ei au plecat dupa integrarea României în Uniunea Europeana în diverse tari la furat. Cei ramasi s-au bagat în politica si i-am vazut în campaniile electorale alaturi de Traian Basescu - idolul absolut al lui Madalin si al întregii bande. Între timp eu m-am mutat din acel bloc din cartierul Militari, iar amintirea lui Madalin s-a sters tot mai mult din memoria mea, lasând locul altor evenimente si personaje mai actuale.

În saptamâna patimilor din acest an am fost la Muntele Athos împreuna cu câtiva prieteni. La izvorul tamaduirii am întâlnit un pustnic român care vorbea câtorva pelerini cu înflacarare despre Fecioara Maria. M-am apropiat sa-l ascult si eu. Calugarul care ma însotea mi-a soptit ca cel care vorbeste este pustnicul Varsanufie, un cucernic capabil sa vada în oameni trecutul, bolile sau dorintele lor. Varsanufie a fost cel care l-a gonit pe Traian Basescu afara din Muntele Athos anul trecut. Când a aterizat pe helioportul de la mânastirea Marea Lavra, cei mai multi calugari români s-au apropiat sa-l vada, sa-l auda si sa dea mâna cu presedintele României, mai ales ca venise cu o donatie importanta pentru cele mai multe schituri si chilii românesti. Dar Varsanufie i-a strigat sa plece, caci a facut un legamânt cu necuratul si are întotdeauna doi draci în spatele lui. Tosi calugarii au facut atunci câtiva pasi înapoi, iar staretul Marii Lavre i-a spus lui Traian Basescu ca nu îl poate gazdui peste noapte daca pustnicul a vazut asa ceva în jurul lui.

L-am privit cu atentie - era un om foarte slab, cu parul lung prins într-o coada, cu o barba pe care si-o mângâia cu niste degete foarte lungi si subtiri. Se diferentia de ceilalti calugari si preoti întâniti pe Muntele Sfânt prin corpul extrem de slab si ochii foarte patrunzatori. S-a întors spre grupul nostru sa ne cuprinda si pe noi cu privirea. Se uita pe rând la fiecare dintre noi si ne spunea câteva vorbe care ne amuteau prin exactitatea lor: unuia i-a spus ca degeaba a încearcat sa aiba copii în ultimii 10 ani, caci dorinta i se va împlini abia peste alti 3 ani ("ce e scris sa apara peste 13 ani, atunci va apare si orice-ai face nu vei reusi sa scurtezi termenul"). Altuia i-a spus ca va continua sa-si însele nevasta cu secretara lui înca un an, dupa care se va potoli. Unui prieten i-a descris cu exactitate accidentul de masina pe care l-a avut în urma cu un an si jumatate.

Când a ajuns în dreptul meu m-am aplecat cu smerenie sa sarut mâna acelui sfânt, asa cum facusera si cei dinaintea mea, dar el nu m-a lasat. M-a privit în ochi si m-a întrebat: Dom' profesor, nu ma recunosti?

Abia dupa accentul cu care mi-a vorbit (diferit de cel cu care a vorbit celorlalti pelerini) mi-am dat seama ca Varsanufie este aceiasi persoana cu Madalin. Ceafa groasa si tunsa scurt era acum înlocuita cu o ceafa subtire acoperita de un par lung, degetele butucanoase pline de inele si ghiuluri erau acum subtiri si golase, lanturile de aur de la gât erau înlocuite de un snur de care avea agatata o icoana despre care calugarul însotitor mi-a spus ca e o icoana a Fecioarei Maria venita pe mare direct lânga chilia lui, facatoare de minuni, de care nu se dezlipeste de câtiva ani.
Madalin? - l-am întrebat nesigur. Varsanufie acum, mi-a raspuns.

M-a rugat sa astept sa dea binecuvântarea tuturor pelerinilor. L-am urmarit cu o curiozitate sporita, nevenindu-mi sa cred în transformarea unui cocalar în sfânt. Dupa ce prietenii mei si ceilalti pelerini din grup s-au departat, am pornit sa ne plimbam amândoi pe munte, bucuros de revederea neasteptata.
?tiam ca ai sa vii, mi-a spus el. Te-am chemat în toate rugaciunile mele sa-ti multumesc ca mi-ai deschis ochii.
Despre ce vorbesti? - l-am întrebat. Despre experienta noastra prin puscarii?

Nu dom' profesor, ci despre schimbarea pe care ai facut-o în mine dupa eliberare. ?ii minte ca mi-ai dat sa beau atunci o sticla de vin mânastiresc? N-am putut sa dorm toata noaptea. Maica Domnului mi-a aparut în fata ochilor si mi-a spus sa renunt la stilul meu de viata si sa merg în calea Fiului Ei. M-a cutremurat atât de mult încât a doua zi m-am dus sa ma spovedesc pentru prima oara în viata. Preotul mi-a spus ca ma astepta, ca si lui i-a aparut Fecioara Maria care i-a spus sa-mi îndrepte pasii spre mânastire. Am fost întâi la Neamt, iar dupa ce am primit numele Varsanufie am venit pustnic aici. M-am mutat în chilia pustnicului Visarion, care murise recent - o pestera sapata în stânca lânga mare. într-o noapte marea a devenit dintr-o data agitata, iar o lumina puternica iesea din ea pâna la cer. Am fugit la tarm si am vazut ca lumina însotea o icoana care se îndrepta spre mine. Am înnotat pâna la ea fara sa ma tem de marea agitata si am adus-o în chilia mea. A doua zi am pus-o în schitul Prodromu dar când am ajuns la mine în chilie ea era agatata de-asupra patului. De-atunci o port mereu cu mine si ea m-ajuta sa vad în oameni bolile si nefericirile lor, minciunile si greselile vietii lor.

Am stat ore întregi ascultându-l. Analfabetul de alta data devenise acum un cucernic studios. Vorbea despre scrierile Sfintilor Parinti cu o siguranta pe care n-am întâlnit-o nici la cei mai docti profesori. Limbajul elevat, cuvintele alese cu grija, smerenia si bunatatea luase locul argoului de cartier, arogantei si violentei din trecut. O schimbare atât de profunda nu am întâlnit pâna acum la nici un alt om.

La despartire m-a rugat sa duc ceva acasa. Mi-a dat 7 sticle de vin si mi-a spus sa dau câte una fiecarui membru al bandei lui: lui Jean Haiosu, lui Nelutu Schiopu, lui Fane de la etajul 4, lui Sile ?menaru, lui Vasea de la parter, lui Gigi Bale Lungi si lui Gelu Frumuselu.

Ajuns în Bucuresti am mers direct în vechiul meu cartier la cocalarii din fosta lui banda, lasându-le câte o sticla de vin cu rugamintea sa o bea în prima zi de Pasti. M-au primit cu bucurie si mi-au cerut mai multe informatii despre vechiul lor camarad. Le-am povestit despre întâlnirea cu el si despre schimbarea constatata, dupa care ne-am despartit.

Ieri însa sora lui Sile ?menaru m-a sunat sa-mi spuna ca toti 7 au plecat spre Athos. Daca si ei se vor calugari ma gândesc foarte serios sa aduc câteva tone de vin de pe Muntele Sfânt si sa dau câte o sticla fiecarui cocalar din România. As face tara mai frumoasa, infractionalitatea s-ar reduce, iar manelele ar disparea. I-am expus acest plan unui important lider politic, apropiat al Presedintelui Traian Basescu.
Esti nebun? - m-a întrebat el. Tu vrei sa ramânem fara electorat? Scoate-ti ideea asta din cap.