Misterioase sunt caile Domnului
Subiectul anterior · Subiectul urmator
Lilly of the valley
Scris: Wednesday, July 7, 2010 1:23 PM
Avatar
Nivel
Nivel: SMARALD

Inregistrat: 3/23/2007
Mesaje: 12042
Un tanar preot si sotia lui, trimisi la prima lor parohie, ajung acolo intr-o zi de octombrie si constata ca biserica este intr-o stare deplorabila... Plini de entuziasm, isi propun sa o restaureze pana in Ajunul Craciunului, cand vor sa organizeze prima slujba...

Muncesc din greu, rapara peretii, tamplaria, refac picturile, curata si... termina totul pe 18 decembrie! Pe 19 insa incepe o vijelie cumplita, care desprinde o bucata din acoperis, iar apa scursa le distruge o portiune mare dintr-un perete lateral... Intristat ca trebuie sa amane slujba de inaugurare, preotul pleaca spre casa, dar pe drum se opreste la o licitatie in scopuri caritabile si acolo ii atrage atentia o fata de masa brodata, de o mare finete, care avea in mijloc o cruce; isi da seama ca are exact dimensiunea portiunii de perete avariat, o cumpara si se intoarce la biserica. Intre timp incepuse sa ninga, iar in statie zareste o doamna in varsta care tocmai pierduse autobuzul. O invita sa-l astepte pe urmatorul in biserica, iar el incepe sa fixeze fata de masa pe peretele avariat. Doamna asteapta absenta intr-un colt; deodata isi ridica ochii si, socata, il intreaba pe preot de unde are fata de masa cu initialele ei(EBG)... Ii povesteste apoi ca ea o brodase in Austria in urma cu 35 de ani, in timpul razboiului. La venirea nazistilor e nevoita sa plece in graba si-si lasa in urma sotul, care este arestat si trimis in lagar... e ultima data ca-l mai vede... Impresionat, preotul vrea sa-i returneze fata de masa, dar ea ii spune ca e mai bine sa ramana in biserica... Tot ceea ce poate sa faca este sa o conduca pe doamna intristata acasa...

Slujba de inaugurare a bisericii reuseste de minune, iar la sfarsit preotul isi conduce spre iesire noii enoriasi; cand revine observa pe un scaun un domn in varsta cu ochii pironiti pe fata de masa... Barbatul ii povesteste indurererat ca fata de masa fusese brodata de sotia lui, care disparuse pe timpul ocupatiei naziste si pe care o credea moarta... Preotul il roaga sa-l insoteasca intr-o scurta plimbare cu masina si il duce la domiciliul batranei doamne, unde asista la cea mai impresionanta revedere de Craciun... (Intamplare adevarata povestita de un preot pentru a ilustra "misterioasele cai ale Domnului")
raly
Scris: Wednesday, July 7, 2010 2:11 PM
Avatar
Nivel
Nivel: DIAMANT

Inregistrat: 12/17/2007
Mesaje: 25891
Ce frumoshearts hearts
marivic
Scris: Wednesday, July 7, 2010 2:26 PM
Avatar
Nivel
Nivel: SMARALD

Inregistrat: 8/10/2007
Mesaje: 13449
Vai,mi s-a facut pielea de gaina,...frumos si impresionant!newclap newclap newclap computerlove
miriam
Scris: Wednesday, July 7, 2010 2:27 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 5/17/2009
Mesaje: 4992
frumos, am mai auzit de asemenea reantalniri...
mirela74chris
Scris: Wednesday, July 7, 2010 7:03 PM
Avatar
Nivel: Maestru

Inregistrat: 10/17/2009
Mesaje: 8601
Cat de impresionant!Si daca mai este ceva de zis,mai pun ceva care demonstreaza acelasi lucru!





Daca e menit sa fie, va fi!

Toby Alexander

Intr-o zi friguroasa, pe cand mergeam acasa, m-am impiedicat de un portofel pe care cineva l-a pierdut pe strada. L-am luat si m-am uitat inauntru pentru a gasi o identificare ca sa-l pot suna pe proprietar. Dar portofelul continea doar 3 dolari si o scrisoare mototolita care arata de parca era acolo de ani intregi.

Plicul era uzat si singurul lucru care era citet pe el era adresa expeditorului. Am inceput sa deschid scrisoarea, sperand sa gasesc un indiciu. Apoi am vazut data limita - 1924. Scrisoarea fusese scrisa cu aproape 60 de ani in urma.

Era scrisa intr-un stil frumos feminin pe o hartie presarata cu pudra albastra si avand o mica floare in coltul stang. Era o scrisoare de dragoste care spunea destinatarului, al carui nume parea a fi Michael, ca nu-l mai putea vedea pentru ca mama ei i-a interzis asta. Chiar si asa, ea a scris ca il va iubi intotdeauna. Era semnata Hannah.

Era o scrisoare frumoasa, dar in nici un fel nu putea fi identificat proprietarul ei cu exceptia numelui Michael. Poate ca daca voi suna la informatii, operatorul ar putea gasi un numar de telefon listat pentru adresa de pe plic.

"Operatorule" , incep eu, "aceasta e o cerere neobisnuita. Incerc sa gasesc proprietarul unui portofel pe care l-am gasit. Se poate cumva sa-mi spuneti daca este un nr.de tel.pentru o adresa care era pe un plic din portofel?"

Mi-a sugerat sa vorbesc cu seful ei, care a ezitat un moment apoi a spus: "Ei bine, exista un telefon listat la aceasta adresa, dar nu va pot da nr." A spus, din curtoazie, ca va suna la acel nr., va explica povestea mea lor si ii va intreba daca vor ca ea sa ne puna in legatura. Am asteptat cateva minute si apoi s-a intors pe fir : "Am o persoana care va vorbi cu d-voastra"

Am intrebat femeia de la celalalt capat al firului daca cunoaste pe cineva cu numele Hannah. A suspinat: "Oh! Am cumparat casa asta de la o familie care avea o fiica pe nume Hannah. Dar asta era acum 30 de ani."

"Stiti unde ar putea fi localizata acea familie acum?", am intrebat eu."Imi amintesc ca Hannah a trebuit s-o puna pe mama ei intr-un azil de batrani in urma cu cativa ani" a spus femeia. "Poate ca daca iei legatura cu cei de la azil o sa fie in stare sa o gaseasca pe fiica ei".

Mi-a dat numele azilului de batrani si am sunat la ei. Mi-au spus ca batrana doamna a murit in urma cu cativa ani, dar aveau un nr.de tel.unde credeau ca ar putea locui fiica ei. Le-am multumit si am sunat apoi acolo. Femeia care a raspuns mi-a explicat ca Hannah insasi locuia acum intr-un azil de batrani.

Toata chestia asta era stupida, m-am gandit eu. De ce faceam atata tam-tam in legatura cu gasirea proprietarului unui portofel care avea numai 3 dolari si o scrisoare care era veche de aproape 60 de ani?

Totusi, am sunat la azilul de batrani in care Hannah se presupunea ca traia si omul care a raspuns la tel.mi-a spus: "Da, Hannah sta la noi."

Chiar daca era deja 10 noaptea, am intrebat daca as putea veni s-o vad. "Ei bine," a spus el ezitand, "daca vrei sa-ti incerci norocul, ea ar putea fi acum in camera de zi, uitandu-se la televizor"

I-am multumit si am condus cu masina pana la azilul de batrani. Infirmiera de noapte si un paznic m-au intampinat la usa. Am urcat pana la etajul 3 al unei cladiri mari. In camera de zi, infirmiera mi-a prezentat-o pe Hannah.

Era o batrana draguta cu parul argintiu, cu un zambet calduros pe buze si cu o sclipire vie in ochi. I-am povestit despre gasirea portofelului si i-am aratat scrisoarea. In momentul in care a vazut plicul cu pudra albastra cu acea mica floare in coltul stang, a respirat adanc si a spus: "Tinere, aceasta scrisoare a fost ultimul meu contact pe care l-am mai avut cu Michael."

A privit intr-o parte pentru un moment adancita in ganduri si apoi a spus incet: "L-am iubit foarte mult. Dar aveam numai 16 ani atunci si mama credea ca sunt prea tanara. Oh, era asa de frumos! Semana cu Sean Connery, actorul."

"Da" a continuat ea, "Michael Goldstein era o persoana minunata. Daca il gasesti, spune-i ca ma gandesc la el adesea si," a ezitat un moment, aproape muscandu-si buza, "spune-i ca inca il iubesc. Stii..." a spus zambind in timp ce lacrimi au inceput sa-i apara in ochi, "Nu m-am casatorit niciodata, cred ca nimeni nu se poate compara cu Michael."

I-am multumit lui Hannah si i-am spus "La revedere!". Am luat liftul pana la parter si in timp ce stateam langa usa, gardianul de acolo a intrebat: "A fost in stare batrana doamna sa te ajute?" I-am spus ca mi-a dat un indiciu. "Cel putin am numele intreg al persoanei. Dar cred ca o sa renunt pentru o vreme. Am pierdut aproape toata ziua incercand sa-l gasesc pe proprietarul acestui portofel."

Am scos portofelul, care era un simplu etui maro din piele cu un snur rosu pe margine. Cand l-a vazut paznicul, a spus: "Hei, asteapta un minut! Acesta este portofelul domnului Goldstein. L-as recunoaste oriunde cu acel snur rosu pe dreapta. Mereu isi pierde acel portofel, L-am gasit pe hol cred ca de cel putin trei ori."

"Cine este domnul Goldstein?", am intrebat in timp ce mana a inceput sa-mi tremure. "Este unul din batranii de la etajul 8. Acesta este cu siguranta portofelul lui Mike Goldstein. Trebuie sa-l fi pierdut intr-una din plimbarile sale." I-am multumit paznicului si am alergat repede inapoi la biroul infirmierei. I-am povestit ce a spus paznicul. Ne-am intors la lift si am urcat in el. M-am rugat ca domnul Goldstein sa fie treaz.

La etajul 8, infirmiera de acolo a spus: "Cred ca inca este in camera de zi. Ii place sa citeasca noaptea. E un batran cumsecade." Am mers inspre singura camera care avea lumina aprinsa si acolo era un barbat citind o carte. Infirmiera a mers la el si l-a intrebat daca si-a pierdut portofelul. Domnul Goldstein a privit in sus surprins, si-a pus mana in buzunar si a exclamat: "Oh! Imi lipseste!"

"Acest domn dragut a gasit un portofel si ne intrebam daca ar putea fi al dumneavoastra? " I-am inmanat domnului Goldstein portofelul si in momentul cand l-a vazut, a zambit usurat si a spus: "Da, acesta e! Trebuie sa-mi fi cazut din buzunar in dupa-amiaza asta. Vreau sa-ti dau o recompensa."

"Nu, multumesc!", i-am raspuns. "Dar trebuie sa va spun ceva. Am citit scrisoarea in speranta ca voi afla cui apartine portofelul." Zambetul de pe fata lui a disparut subit. "Ai citit acea scrisoare?"

"Nu numai ca am citit-o, dar si cred ca stiu unde este Hannah." A devenit dintr-o data palid la fata. "Hannah? Stii unde e? Cum este? E la fel de frumoasa cum era? Te rog, te rog, spune-mi!" a implorat el.

"E bine ... la fel de frumoasa ca atunci cand ati cunoscut-o" i-am raspus eu incet. Batranul a zambit cu prevedere si a intrebat: "Poti sa-mi spui unde este? Vreau s-o sun maine ." Mi-a apucat mana si a continuat: "Stii ceva, domnule? Eram atat de indragostit de acea fata ca atunci cand a venit scrisoarea, viata mea practic s-a sfarsit. Nu m-am casatorit niciodata. Cred ca o voi iubi pentru totdeauna."

"Domnule Goldstein" i-am spus, "Veniti cu mine!"
Am coborat cu liftul pana la etajul 3. Coridoarele erau intunecate si numai una sau doua lampi mici de noapte ne luminau calea inspre camera de zi unde Hannah statea singura uitandu-se la televizor. Infirmiera s-a indreptat inspre ea. "Hannah," a vorbit ea usor, aratand catre Michael, "uite cine astepta cu mine in usa. Cunosti acest barbat?"

Si-a aranjat ochelarii, s-a uitat o clipa, dar n-a scos o vorba. Michael a vorbit incet, aproape in soapta, "Hannah, sunt Michael. Iti amintesti de mine?"

A suspinat: "Michael! Nu cred! Michael! Tu esti! Michael al meu!" A mers incet catre ea si s-au imbratisat. Infirmiera si eu am plecat cu lacrimi curgand pe fetele noastre.

"Vedeti", am spus. "Vedeti cum lucreaza bunul Dumnezeu? Daca este menit sa fie, va fi."
Trei saptamani mai tarziu am primit la birou un telefon de la azilul de batrani. "Poti sa pornesti la drum duminica sa participi la o nunta? Michael si Hannah se vor casatori!"

A fost o nunta frumoasa cu toti oamenii de la azilul de batrani imbracati elegant, ca sa ia parte la petrecere. Hannah a purtat o rochie bej deschis si arata minunat. Michael purta un costum albastru inchis si statea drept. M-au facut cavalerul lor de onoare. Spitalul le-a dat propria lor camera si daca vei vrea vreodata sa vezi o mireasa batrana de 76 de ani si un mire batran de 79 de ani comportandu- se ca doi adolescenti, trebuie sa vezi acest cuplu.

Un final perfect pentru o poveste de dragoste care a durat aproape 60 de ani.

****************************


********************************************
REMEMBER:
- Rasul profund aduce lacrimi de fericire!
- Daca eu sunt, TU esti, EL este!
- Noi suntem creatorii propriului nostru UNIVERS!
- OMUL devine ceea ce GANDESTE!!
- Soare in suflet si in zambet!
- Bucura-te de viata ta!
nikmiki
Scris: Thursday, August 5, 2010 6:13 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Ambasador

Inregistrat: 7/18/2010
Mesaje: 881
mirela,ce emotionant plans
praslea_cel_voinic
Scris: Saturday, April 5, 2014 10:26 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 6/19/2009
Mesaje: 2349
Mda, cam asa este...toate se intampla cu un scop in viata....Hilar
raly
Scris: Sunday, April 27, 2014 9:01 PM
Avatar
Nivel
Nivel: DIAMANT

Inregistrat: 12/17/2007
Mesaje: 25891
Ceva frumos ce merita vazut.........daca esti nemultumit de viata ta

dragan mirela
Scris: Friday, August 8, 2014 10:38 AM
Nivel
Nivel: Grupa mica

Inregistrat: 12/20/2012
Mesaje: 131

frumoase pilde,atat de adevarate incat mi au dat lacrimile,multumesc
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.