kali wrote:Liliana, e un topic privat. I-am trimis pm Adrianei pt. a-ti da acces, insa cred ca nu l-a vazut, inca. Multumesc Kali. Nu e nicio graba.
|
Multumesc Mari, am intrat in Club Femina, dar nu-l gasesc, adica nu-mi apare. Probabil mai e nevoie de ceva pentru a avea acces.
|
Monica si noi suntem bine, eu nu ma stresez pentru mine in privinta izolarii, locuim intro zona unde e un parc imens, pot sa ies sa ma plimb pana ametesc. Insa vorbesc cu fetele acasa si simt ca sunt la capatul rabdarii, cu copii mici in casa de mai bine de o luna, cu toate activitatile care indulcesc cat de cat rutina zilnica, gen sala, masaj sau o iesire cu prietenele, toate acestea intrerupte. Asta ma necajeste si faptul ca nu pot sa fac nimic ca sa le ajut. Si cred ca nici daca eram acasa nu puteam face mare lucru. Sanatate multa fetelor! Aaaa...apropo unde e topicul ala cu veteranele, l-am cautat acum ceva timp, dar n-am dat de el asa ca m-am lasat pagubasa.
|
Kali nu mai am cuvinte. Nu va mai puteti baza pe nimic. Singura solutie e sa va protejati voi, sa nu iesiti deloc dar sunt convinsa ca deja ai luat cele mai bune masuri pentru familia ta. In acelasi timp conteaza foarte mult si moralul, nu te lasa doborata, ai fost mereu curajoasa si sunt convinsa ca pana la urma o sa trecem cu bine si prin asta.
|
Marivic si eu zic sa stati unde sunteti macar pana cand se mai linistesc lucrurile. Nu are rost sa plecati acum la drum, va expuneti inutil. Si sotul meu se gandea sa plecam acasa si sa ne intoarcem dupa ce se termina totul, macar sa fim acasa...na...de la o anumita varsta te gandesti la toate posibilitatile. Dar nu e chiar asa, noi aici suntem asigurati, daca e sa se intample ceva, aici sa fim tratati. Plus ca eu inca lucrez, intradevar la program redus. Cu fetele tin legatura zilnic pe net, dar no...ele sunt la casa lor acum si sunt f responsabile, nu-mi fac griji in privinta lor. Cred ca si ai tai sunt pe picioarele lor, doar Victor e mai mic. Pastreaza-ti calmul! Te imbratisez cu drag. Kalichiar acum aud la tv ca li s-a cerut celor din spital sa nu mai faca declaratii publice. Infiorator ce se intampla acolo. Sa speram ca se schimba ceva, poate impreuna reusiti sa puneti presiune pe ei. Va imbratisez si eu cu drag. Bereea ma bucur ca se indreapta situatia la voi, sa dea Dumnezeu sa fie bine. Am si eu veri in Italia, la vreo 30 km de zona rosie, cand am vb cu ei ziceau ca e jale acolo. Eu sunt bine, la noi nu se simte chiar asa tare, desi si aici sunt f multi infectati, decesele nu sunt asa multe. Eu stau chiar langa un parc, oamenii au voie sa iese sa se plimbe, sa faca miscare, dar singuri sau cel mult 2 din familie. Deci nu se simte asa tare panica. Speram sa fie bine. Te imbratisez cu drag si pe tine.
|
Va salut si eu dupa o lunga perioada de timp. Nu am mai intrat pe forum de f mult timp, dar in situatia actuala, m-am gandit la voi, am vrut sa ma asigur ca sunteti bine. Am auzit de situatia din Suceava si m-am gandit la Kali, am vazut situatia din Italia si m-am gândit la Bereea, ma bucur fetelor ca sunteti bine. Marivic m-am bucurat sa aflu si despre tine, nu stiam ca esti in Franta. Schirel, tu esti tot optimista cum te stiam, sunt convinsa ca nu îndrazneste virusul asta sa se puna cu tine. Eu sunt tot in Germania, nici aici situatia nu e roz, dar nici disperata. Eu inca lucrez dar la program redus, in rest stam acasa. Ma bucur ca sunteti bine, va îmbratisez si va doresc sa ramâneti sanatoase.
|
La multi ani doamne deosebite si femei minunate, sa aveti o zi plina de clipe fericite, sa fiti rasfatate, iubite si apreciate, pentru ca o meritati cu prisosinta.
|
Parerea mea e ca astfel de caini trebuie eutanasiati. As vrea sa vad eu pe cineva care adopta un astfel de caine cu apucaturi criminale. Noi am avut un caine la tara, o corcitura de ciobanesc. Mama avea grija de el, ii dadea mancare, dar el era la noi in curte pe lant si cateodata liber. Nu stiu din ce motive, prinsese curaj si se dadea la mama, de vreo doua ori chiar a muscat-o, dar nu foarte tare. Pana anul trecut, cand intro zi i-a sfasiat mana, in timp ce incerca sa-i puna zgarda. Nu era primadata cand il lega, dar pur si simplu asa i s-a nazarit lui atunci. Stiti ce-am facut ? Am chemat pe cineva cu o pusca si l-am inpuscat, fara cel mai mic regret. Desi l-am crescut de mic, am considerat ca nu pot sa mai tin in curte un caine cu astfel de devieri de comportament si nici sa o mai supun pe mama la vreun risc, mai ales ca noi urma sa ne intoarcem din concediu si tot pe ea ar fi picat responsabilitatea ingrijirii lui. Asa ca acesti caini vagabonzi, care traiesc in haite, cu un dezvoltat instict ucigas, nu vad sa fie adoptati si nici protejarea lor in adaposturi nu e o solutie. Stiu ca suna drastic ce spun, dar nu vad alta rezolvare.
|
it- iterare
|
next-podgorie
|