Bereea, una e teoria si alta e practica... una e ceea ce ne dorim noi si alta ce se poate. Sistemul nu se poate schimba - asta e clar - deci fiecare se adapteaza realitatii cu care se confrunta.

Eu sunt de acord cu meditatiile atunci cand e cazul. Nu mi se par un stress pentru copil, dimpotriva. De asemenea, nu le consider o " carja " ci un beneficiu. Ferice de cei care-si permit!!

Ai mei iau, de exemplu, ore de engleza in particular de anul trecut. Se pot considera meditatii, nu?
Ei, aceste meditatii le-au deschis drumul spre o engleza pe care o iubesc si la care lucreaza cu maxima placere, de bunavoie. Aceste ore sunt ca o gura de aer proaspat pentru ei si de-abia le asteapta. O iubesc pe doamna, persevereaza singuri... pentru mine e o adevarata bucurie sa-i vad asa.

Dupa 1 an si putin de cand au inceput studiul mai serios, fac compuneri - ba chiar au si cate o poezie la activ -, citesc povesti in engleza... imi cer filme sau desene nedublate... ideea e ca un profesor potrivit le poate deschide poarta spre o lume fascinanta.

La fel si cu matematica, in cazul Alexiei. Initial o ura si nu-si dadea deloc interesul pentru a progresa. Alexia nici nu are o gandire de matematician - e deosebit de creativa - si, mai ales din cauza ca a perceput-o ca pe ceva incomod, temele le facea fara nicio placere.

Trebuie sa specific... ea e un copil exceptional, deosebit de mucitor si e in top 3 din clasa ( o clasa in care chiar se face performanta )... nu avea probleme de intelegere sau de rezolvare a exercitiilor sau a problemelor... atata doar ca-i provoca repulsie si lucra fortat.
De anul trecut am hotarat sa o ajut cu 1 ora de meditatie/ saptamana, lucru care i-a schimbat total perceptia. Copilul meu parca ar fi altul... a capatat incredere in ea, a inceput sa iubeasca matematica, sa fie deosebit de activa la ore - lucru care se intampla inainte la orice mai putin mate - ... in fine... ideea e ca nu avea nevoie dar ca a ajutat-o in alt mod decat intelegem noi ca ar putea sa o faca niste ore suplimentare.

I-a fost si ei lectie de viata si a invatat ca daca ramai deschis posibilitatilor, nu te inchistezi, nu te grabesti sa pui etichete si perseverezi muncind, chiar si ceva neplacut la prima vedere se poate transforma pana la urma.

Un copil are dreptul sa aiba preferinte si sa fie bun - sau mai putin bun - la unele materii. Nu e posibil sa fii exceptional in toate - bine, sunt cazuri dar sunt foarte rare. Si, da, voi continua sa-i dau meditatii si pe viitor ca sa o mentin alerta si ca sa nu pateasca la fel ca mine - la fel, am urat mate si am regresat pana a fost prea tarziu ca sa mai pot recupera, ajungand la liceu sa fie cosmar pentru mine.

Fiecare face ceea ce crede pentru copilul sau in functie de conditii, posibilitati, preocupari, etc... Sistemul nostru de invatamant e asa cum e... greoi, intortocheat... cu manuale de toata jena... profesorii sunt mai dedicati sau mai putin in functie de pasiunea cu care-si practica profesia. E de datoria noastra ca, pe langa mediul pe care-l asigura scoala, sa ne stresam copiii pe cat de putin posibil asa incat sa mearga cu placere la scoala... si cu incredere in fortele proprii.