Jurnalul unui pitic - Jurnal de sarcina

Salut! Sunt o noua mamica, neexperimentata si zburlita. ras

Fac si rime. sic

Dar sincer sunt la prima sarcina si sunt cam speriata. Am vrut sa deschid jurnalul de ieri dar m-au tinut niste crampe departe de calculator. Va spun eu de la ce am avut crampele mai incolo.

Deci sa incepem cu inceputul. Sunt nascuta in Romania si mutata cu sotul in Australia. El traieste in Australia de cand avea 5 ani asa ca nu mai conteaza ca s-a nascut in Elvetia e mai mult australian decat elvetian. sic

De la inceput am muncit din greu si nu am iesit pe nicaieri si prin urmare nu am socializat cu nimeni, ca sa strangem bani sa ne cumparam o casa. Australia pentru mine e ca si cum as fi in gazda la cineva. Oricat de frumos si de civilizat e totul pentru mine casa mea e in Romania si visul meu e sa ma intorc acasa. Doar ca deocamdata acasa nu e prea bine asa ca mai stam pe aici.

Dar cu toate emotiile mele si nelinistile ca sunt asa departe, ca nu sunt implinita, ca imi lipsesc prietenii, intr-o zi am pus piciorul in prag si i-am zis sotului meu ca m-am saturat sa traiesc intr-o continua asteptare si am renuntat la pastile. Asta nu a fost primul pas, caci initial i-am cerut sa ne cumparam casa pana de Craciun si cand am vazut ca el tot trage de timp am zis bine, daca asta nu vrei eu nu o sa mai astept. Eu sunt genul care sunt dispusa sa imi asum anumite riscuri, el e genul care ar discoase problema pe 1000 de locuri. Iar eu nu am rabdare sa il astept pe el sa vada ce vrea sa faca cu viata. Poate sunt prea categorica tinand cont ca pana la urma suntem un cuplu dar daca as avea doua vieti as sta si eu si as astepta intr-una.

Si asa pe la sfarsitul lunii August am renuntat la pastile. In luna Septembrie am fost dezamagita tare caci imi venise ciclul si eu imi pusesem mari sperante dar am zis nu-i nimic, mergem mai incolo, incercam in continuare. Si asa s-a intamplat ca trebuia sa imi vina pe la jumatatea lunii Octombrie si acum eram spre sfarsit si nimic. Si intr-o noapte cand nu puteam eu dormi m-am dus la baie si mi-am facut un test. Acum poate testele de aici sunt diferite fata de cele din romania. Eu avand un avort la activ am mai facut teste in Ro dar nu mai tineam minte prea bine ce trebuie sa arate testul si recunosc ca nici nu am citit la inceput instructiunile prea bine. Asa ca la test mi-am iesit o liniuta accentuata si una fada. Si am zis ca aia fada o fi pentru ca au trecut cateva minute si poate s-a atins...ma rog, jumatate din mine tot tresarise de bucurie ras

Dimineata i-am zis sotului meu si el imi zice sa mai asteptam vreo 2 saptamani si apoi facem testul din nou. Eu ii zic ce sa mai asteptam, a trecut luna Octombrie de tot si nu mi-a venit. Dar am asteptat. Am intrat in concediu pentru doua saptamani. Prima saptamana nimic special decat ca ma simteam aiurea intr-un fel dar nu putea pune degetul sa spun ce. Incepusem apoi sa am gaze, arsuri spre gat si un gust ciudat in gura. Mancam numai ingetata si fructe. Am incercat sa mananc si normal si nu aveam greturi inca dar nu reuseam sa bag doua inghitituri. Si mai mergeam si non stop la baie si aveam asa o stare de oboseala. Spre a doua saptamana de concediu pe luni asa....adica lunea asta care tocmai a trecut, deja ma luasera greturile si simteam o nevoie nebuna sa vars. Si am incercat sa o fac spre seara dar nu am reusit. Si marti am fost la doctor si am aflat minunea cea mare. Sunt insarcinata. Sincer nu ma asteptam pe de o parte sa se intample atat de repede caci stiu femei care au luat anticonceptionale multi ani si apoi le-a trebuit un an sau doi si eu care am luat pastile vreo 7-8 ani sa raman asa usor?

In ziua aceea m-au coplesit toti cu atentii, ma simteam de acum sufocata. Nu prea stiu cum sa explic dar eu nu sunt genul cu pupaturi si imbratisari cu prietenele si nici cu rudele de altfel, dar soacra-mea ma umpluse cu din astea si am rezistat cu stoicism. Ce am zis? Ca doar nu in fiecare zi devii bunica!

Maica-mea ma iubarea ea asa cand eram mica, dar chestia asta s-a stins intre timp. Nu suntem o familie care sa ne luam in brate tot timpul si sa ne pupacim si cand o facem uneori de dragul unei poze se vede ca e fortat. Asa am fost din totdeauna si e greu dupa 30 de ani sa fii altfel. Nici romantica nu prea sunt, desi imi place daca sotul imi aduce un buchet de flori sau imi face o surpriza. Dar daca ar face-o in fiecare zi m-as plictisi, asa ca nu ii fac pretentii de genul.

Ieri am fost iar la doctor sa imi iau analizele la sange si am aflat ca nu sunt imunizata la Rubella (nu stiu cum se traduce in ro dar cica e german measles- asa se scrie?) si mai mult am RH negativ. M-am urat atat de mult cand am aflat caci ii spusesem sotului meu de atatea ori ca trebuie sa facem analizele astea si tot nu le-am facut. Dar sper sa se rezolve.

Si acum sa ajung la crampele mele. Eu nu prea am asa greturi foarte mari deocamdata, nu atat cat ma asteptam la cum am avut inainte de avort. Dar oricum am descoperit, daca vreau sa scap de gustul rau din gura sa mananc fructe. Si ieri am inceput asa: cu o nectarina, apoi struguri, apoi capsuni, mai tarziu porumb, vreo doi stiuleti, apoi spre seara am mancat pilaf cu carne si apoi struguri si peste toate astea am turnat apa.....

Deci pe la 8 seara aveam niste dureri de burta ingrozitoare. Ma dusesem deja la baie de vreo 5 ori, de fiecare data stand vreo jumatate de ora. Prin casa nu aveam decat ceai de musetel care nu imi facea tocmai bine si dai si dai cu dureri si pana nu am varsat nu mi-am revenit. Si asa am spart eu gheata varsaturilor. Acum mananc morcov fiert fara sare si ma duc sa-mi iau ceai de menta ca trece cu asta. Acum ma simt sensibila cu stomacul dar va veni un moment la care voi incepe sa mananc din nou fructe si nu stiu cu ce sa contrabalansez ca sa nu mai trec prin asta inca o data. A fost groaznic!!!