multumesc ,Mihaela,..stiu pt.ca multi mi-au spus acest lucru si s-au intrebat cum am rezistat si cum am ramas.Am avut ,,prieteni''buni,care dupa ce au venit la noi si au vazut cum locuim,a doua oara nu au mai venit.Au zis ca suntem saraci,....sarmanii,....erau ei saraci cu duhul,...noi aveam ajutorul lui Dumnezeu.Cand mi-era mai greu,Dumnezeu imi dadea un semn,....si ma facea sa inteleg ca aici era locul meu,soarta si viata mea.Eu si acum visez la o casa in inima padurii sau la poale de padure,fara vecini prin preajma,doar vietatile padurii.Doamne ce mult mi-ar place!