Nu sunt de acord cu intoarcerea obrazului, poate are un sens metaforic sau un talc pe care eu nu-l inteleg dar la propriu ma las calcata in picioare asa de dragul dragostei fata de oameni nu vad rostul.Inteleg sa renunti la razbunare fata de cel care te-a lovit, sa uit si sa iert poate as fi in stare (dar rar de obicei te cam tin minte ) insa pe post de momaie nu o sa stau in veci.Chiar mi-e imposibil sa inteleg treaba asta cu obrazul,ce am de castigat daca stau ca prostul sa primesc atacuri si sa spun si saru'mana pentru ele

ia uitati ce tocmai am primit pe mail.....

Neiertarea = cancerul sufletului Iertarea nu are nimic de a face cu meritul cuiva de a fi iertat – este un act de dragoste, nu de dreptate.

Daca alegem sa nu-i iertam pe cei ce ne-au ranit, ne punem sub controlul lor. Iertarea celorlalti reprezinta primul pas urias, ducând la eliberarea noastra completa din lanturile care înconjoara o inima îndurerata. Daca reactionam cu amaraciune în inima fata de cei ce ni se opun si chiar ne fac rau, am fi sclavii acelor oameni pentru tot restul vietii iar reactia noastra fata de ceea ce ne-au facut altii ar putea sa dauneze la fel de mult ca si ofensa initiala.

Indiferent daca ceea ce ni s-a facut reprezinta ceva foarte grav sau mai putin grav, rezultatul final al neiertarii este acelasi. Când alegem sa nu iertam pe cineva, amaraciunea, resentimentul si mânia se aduna si apoi prind radacini în interiorul nostru. Actioneaza ca si cancerul asupra emotiilor noastre si ajungem sa fim plini de noduli în interior – indiferent cât de îndreptatiti am crede ca suntem si indiferent cât ar fi gresit persoana în cauza.

Ne putem compara cu ei, ne putem înalta pe noi însine într-o pozitie superioara si ne putem justifica lipsa de iertare fata de ceilalti pe motivul ca suntem mult mai buni decât ei dar, în realitate, aceasta nu ne ajuta deloc.

S-ar putea sa fie adevarat ca cei ce ne-au ranit au gresit împotriva noastra la un nivel mult mai profund decât am fi putut noi gresi fata de ei. Dar aceasta nu diminueaza efectul pe care neiertarea îl are asupra noastra în interior.

Ofensa pe care deja am suferit-o se multiplica, zi dupa zi, ca rezultat al propriei noastre neiertari. În cele din urma, devine epuizanta, iar propria noastra persoana ajunge sa se piarda într-o mare de resentimente, care pot duce la ani de probleme emotionale, psihologice si chiar fizice.

Iertarea este o optiune. Este o alegere. Este o decizie pe care o iei în mod volitiv, cu vointa ta, pentru ca asa vrei tu. Nu are legatura cu emotiile, dar beneficiile ei nu întârzie sa apara la nivelul emotiilor tale. Si trebuie sa faci asta în fiecare zi, în fiecare situatie, oricât ar fi ea de dramatica. De câte ori trebuie sa ierti? De fiecare data.

Peter Horrobin, „Cea mai puternica rugaciune de pe pamânt”

Sursa: Apostolat în Tara Fagarasului nr. 55 – august 2011