|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| Josefina wrote:
Trantitul cu fundul de pamant l-am evitat aratandu-le toti banii din casa si tot ce faceam cu ei.Poate vi se pare ciudat,dar asa aveau grija sa luam din magazin ce ne trebuia musai si mai apoi moftulete.
Faceai asta cu copii de 1-2 ani????? |
Nivel: Grupa mica
Inregistrat: 2/12/2015
Mesaje: 144
| Toti copiii de 1-2 ani sau mai mult se dau cu fundul de pamant in magazine? Nu?
Nu mai puneti,va rog,starea de normalitate sub semnul intrebarii.Sa fim multumite cand avem copii cuminti si daca nu ii avem,sa ni-i dorim,ca asa e normal si nu sa intram in razboi educativ cu ei,cu pedepse sau atitudini de inchis gura,ca aceasta ar insemna alienare.
Dar,dupa cum spuneam,vorbiti voi,eu o sa revin cand oi fi bunica! 
|
|
|
Nivel: Membru
Inregistrat: 3/10/2013
Mesaje: 15
| Buna fetelor ...si mamicilor de pitici!Nu-mi vine sa cred cum refuzati sa acceptati o experienta reala si foarte asemanatoare cazurilor voastre doar pentru ca s-a intamplat acum mai mult timp in urma .Permiteti-mi sa va reamintesc ca nimeni nu s-a nascut invatat si nici nu exista mama perfecta,incercam sa le oferim picilor iubire ,intelegere si din pacate educatie.Spun din pacate pentru ca copilasii au prostul obicei sa se educe singuri si sa reproduca in mare parte comportamentul parintilor,atitudinea lor in anumite momente,din pacate sau fericire noi suntem modelul primordial in viata lor.De noi depinde sa-l putem lasa sa-si exprime frustarea si oboseala si toate momentele speciale ,de care o sa radeti ...impreuna peste cativa ani.NU EXISTA MODEL NICI UN STANDARD ANUME PENTRU NIMIC.Doar sfaturi si bunavointa prietenelor de pe forum,si bineinteles carti de psihologie stufoase .Dar in schimb exista mamici RABDATOARE care stiu sa numere pana la zece inainte sa reacctioneze in vreun FEL.
VA UREZ SANATATE SI RABDARE!!! |
|
|
Nivel: Membru
Inregistrat: 3/10/2013
Mesaje: 15
| Normal in zilele noastre e supraestimat! |
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| presley wrote:...Nu-mi vine sa cred cum refuzati sa acceptati o experienta reala si foarte asemanatoare cazurilor voastre doar pentru ca s-a intamplat acum mai mult timp in urma ....  Nu e nici o cearta aici, doar o dezbatere! |
|
|
Nivel: Grupa mica
Inregistrat: 2/12/2015
Mesaje: 144
| A refuza sa accepti ceva nu e cearta,presley nu a folosit asa cuvant,nici nu a sugerat!  |
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 12/3/2008
Mesaje: 2197
| Precizez din start ca nu am inca copii, un eveniment nefericit m-a privat de acest statut, dar din decembrie am verde la copii, si poate dupa aceea sa vb din experienta de mama, in schimb pot sa spuun cate ceva din experienta de cadru didactic, nu e usor nici pentru noi sa lucram cu copiii din ziua de azi. Noi incercam sa ne adaptam din mers la nevoile si cerintele piticilor, fiecare generatie are personalitatea ei, si cu cat li se acorda mai multa libertate cu atat ei vor iesi din "normalitate"....
Am observat ca sunt parinti care refuza sa implice copiii la activitatile casnice, la stimularea in diferite actiuni de socializare si de respectare a unor reguli, de aici apar si micile incidente, care din nefericire sunt copiate si de alti copii, care poate se bucura mai mult de atentia parintilor...Tehnica moderna, prezenta TV-ului in locul jocurilor in familie, din fata blocului cum era odinioara, ii fac pe copiii mai stingheri si mai impulsivi uneori, faptul ca provin din familii cu un singur copil, dubleaza problemele vis a vis de persoalitatea acestuia...Se considera printi, printese si deci li se cuvine totul, acestia ajung la locul de joaca, la gradinita, la scoala...si se impun in randul celorlalti, si astfel copiii nostri care nu beneficiaza de aceleasi conditii de viata ca si ceilalti, isi pun ideile in aplicare, si incearca. Psihologic vorbind, copilul este atasat de mama, cu cat mama va ceda mai des la revoltele lor, la starile lor de agitatie, cu atat copilul o va santaja emotional, lucru care devine neplacut la un moment dat, pentru ne pot pune in situatii stanjenitoare.
Nu se pune problema de pedeapsa corporala, dar la reducerea accesului la diferite obiecte preferate, la prajitura preferata, recompensarea imediata atunci cand face ceva bun, discutia cu copilul atunci cand e agitat, poate parea inutila, dar poate dezamorsa starea lui, si redirectionarea spre alta activitate poate sa-l faca sa uite cauza pt care se da de pamant. Renuntarea la a-l mai lua la plimbare, renuntarea la a-i mai satisface diverse dorinte, cu explicarea din ce cauza s-a recurs la aceasta actiune, poate in timp sa-i formeze acel instinct, de a renunta sa mai tipe, sa mai planga daca acel NU e bine explicat. Copiii oricat de mici ar fi, inteleg mult mai bine ceea ce li spune, daca se vorbeste cu el din primele zile cand ajunge acasa, orice explicatie data pentru fiecare actiune facuta impreuna, poate fi un prim pas spre comunicarea ulterioara copil-adult. E foarte greu, dar pas cu pas se poate reusi..
Daca un parinte vine la scoala si spune, nu am ce sa-i mai fac, vrea si fata mea ce a vazut la nu stiu ce colega, ca nu o respecta pe mama, ca tipa si spune cuvinte urate la adresa parintilor, noi, ca si profesori ce sa facem cand ni se spun nu vreau sa fac asta, ca eu vreau sa fac altceva...Nu ne ramane decat sa chemam parintele si sa stam de vb, si sa gasim o solutie viabila pentru rezolvarea situatiei in ambele directii.
Am scris cam mult, dar tot n-am reusit sa spun cam ce as fi avut de spus, ma bucur ca in 15 de invatamant, si datorita pregatirii mele reususesc sa ies si din situatii din astea mai putin placute, din pacate nu toti colegii sunt ca mine.... |
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
|  |
|
|
Nivel: Grupa mica
Inregistrat: 2/12/2015
Mesaje: 144
| Ei,bravo,Carmenalina! |
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| O problema asa cum este tantrumul are doua aspecte spre rezolvare: unul imediat si unul pe termen lung.
Mereu m-au innebunit cartile de educatie care spuneau chestii generale...eu aveam nevoie de rezolvari la cazuri concrete cum ar fi : "Ce sa fac cand copilul se tranteste pe jos in intersectie?". "Dar daca refuza sa ma asculte, distruge lucruri in casa, ma scuipa si se da cu capul de perete?" Poate ca suna hazliu, dar sunt multi parinti care se confrunta cu astfel de reactii!
Deseori ei primesc acest raspuns: "fii rabdator, explica-i bland, pune-l la colt daca nu vrea etc"! Este, insa , functional? Cum opresti u copil din criza de isterie atunci, pe moment? Asta este o intrebare buna!
Personal, cred ca educatia nu se face cu tipete, cu nervi, cu batai, cu cicaleli sau amenintari!Baza educatiei copilului mic este antrenamentul si acesta nu se face in public!Fiecare aspect negativ al comportamnetului lui trebuie tratat cu atentie si perseverenta, pana la rezolvare. Pentru asta sunt diferite metode, dar instruirea si antrenamentul fac cea mai mare parte. Daca acestea sunt facute cu consistenta, necesitatea pedepsei se rareste foarte mult si chiar, in cele mai multe cazuri, dispare complet!Acesta din urma este idealul, un ideal perfect posibil! |
|
|
Nivel: Membru
Inregistrat: 3/10/2013
Mesaje: 15
| Cand copilul meu s-a trantit cu fundul de pamant in mijlocul magazinului,m-am intors cu spatele la el ,desi nu mi-a fost usor si ulterior cand am iesit din magazin am 'uitat"sa-i spun ca trebuie sa plecam,ca am terminat de cumparat.A doua oara cand am mers la cumparaturi i-am explicat piciului ca n-avem prea multi bani si ca ne permitem doar mica punga de pufuleti.L-am intrebat ce parere are si a fost de acord, nu tocmai incantat.Dar a continuat sa faca isprava cu soacra mea care nu ii refuza nimic.Mai tarziu am invatat ca nu trebuie sa fim prietena lui ci mama!E o mare diferenta !!!Credeti-ma!Mama nu educa ci pune limite de care piciul are nevoie ca sa fie fericit!Faci patul si la micul dejun ai cerealele preferate,mananci bine si mergem la prietenul tau la joaca etc.Din pacate nu vedem cand copilul nostru sa poarta bine si nu-l laudam pentru asta,dar cand printul se poarta urat urlam ca disperatele ,o stiu,am facut-o si eu.Inutil si contraproductiv.Pe langa ca ti se ridica tensiunea arteriala si te ia durerea de cap ,se mai uita si lumea :habar n-are sa-l tina in frau.Bunicile atoatestiutoare in special!In situatia de fata ma intorc calm si cu cata demnitate mi-a mai ramas si fac pasi marunti dar hotarati in orice alta directie,chestie care m-a costat enorm,acel sentiment de vinovatie de impotenta de mama rea ce sunt...Cand plange isteric ii oferi un pahar de apa(nu poate sa planga si sa bea apa in acelasi timp).Daca refuza si continua sa planga lasa-l sa-si verse frustarea chiar daca vecinii se iuta urat la tine etc.Stiti vorba aia :nu exista copil cuminte si baba frumoasa.Salutari si bafta multa! |
|
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
| Voi sunteti constiente ca noi discutam discutii. Cazurile - fiecare in parte - sunt atat de diferite, familiile la fel... modul de gandire, principiile de baza, toleranta, mecanismul in care functionam... toate acestea sunt unice incat e imposibil sa nu scapam din vedere amanunte importante asa incat sa nu ne putem face pe deplin intelesi atunci cand dam un sfat legat de comportamentul fata de copii. Ori poate nu intelegem situatia in toata complexitatea ei...
Ideea de baza, insa, e asta: incercand inveti cum sa te comporti. Iar ideea secundara e ca nu exista aia educatie ideala sau atitudine perfecta, ca fiecare facem greseli sau trecem prin perioade in care suntem stresati, ocupati, obositi - prin urmare mai delasatori.
... Iar de cele mai multe ori ne constientizam greselile abia atunci cand ele deja produc efecte si ne e mai greu sa le indreptam. In cazul copiilor mai mari, spun... ca cu cei mici e usor.
Presupunand ca toti de aici, prezenti, avem discernamant, dorim sa educam frumos si sa obtinem rezultate cat mai rapid, numai cine nu doreste sa-si puna mintea la contributie poate afirma ca nu stie ce sa faca in cazul unor copii de 1 - 2 ani. Pai... le iei la rand si vezi ce iese. Ca de aia esti adult, ai autoritate, ai diplomatie si toti neuronii pe baricade.
Aaaa... ok, e o problema speciala sau, cum e intre noi, ne mai place sa ne mai plangem - ca ne face bine... - mai stam la povesti ca ne stim copiii de cand erau de-o schioapa e alta situatie. Asa... vine userul nou, arunca pastila si ne lasa sa ne sfatuim intre noi pana ne ies ochii. Eu am zis: nici ca-mi mai dau cu parerea pana nu cunosc pe cineva ca vorba aia: time is money. Desi tocmai am facut-o... |
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| kali wrote:...
Presupunand ca toti de aici, prezenti, avem discernamant, dorim sa educam frumos si sa obtinem rezultate cat mai rapid, numai cine nu doreste sa-si puna mintea la contributie poate afirma ca nu stie ce sa faca in cazul unor copii de 1 - 2 ani. Pai... le iei la rand si vezi ce iese. Ca de aia esti adult, ai autoritate, ai diplomatie si toti neuronii pe baricade.
....   |
|
|
Nivel: Grupa mica
Inregistrat: 2/12/2015
Mesaje: 144
| aurishta wrote: Mereu m-au innebunit cartile de educatie care spuneau chestii generale...eu aveam nevoie de rezolvari la cazuri concrete cum ar fi :
Dar e bine sa citesti chestii generale ca te face sa ai o privire de ansamblu asupra situatiilor.
Si ar fi un aspect de luat in seama:de ce sunt copiii asa de nervosi si neascultatori?!? Pentru ca si adultii le tolereaza atitudini gresite asupra vietii,ca de exemplu:"cum sa nu vrea,cand vede atatea?!".In magazin zic. Pai si noi vedem si nu le cumparam pe toate,ca ne-am transforma casa in depozit,dar copilului ii toleram ca e...copil.Daca vede o atitudine sanatoasa la adulti,face si el la fel.
In situatia asta albastra,risti daca ii spui unui copil ca pleci fara el,sa nu il mai gasesti,ca i se nazare sa plece te miri unde.
Pardon,dar astia sint dracusori,nu copii.
In primul rand trebuie sa stii ce copil vrei sa ai si ce atitudini justifici si pe care nu.
Zic si eu ca user nou ce sint(care ba sa taca,ba de ce nu vorbeste),cu toate ca metoda e veche,ma mir cum de-ati uitat-o,ca doar cu ea au crescut multe dintre voi.
Chestie doar daca vrei sa admiti ca ce au facut parintii cu tine a fost bine.Asta e alta poveste. 
|
|
|
Nivel: Membru
Inregistrat: 12/14/2015
Mesaje: 2
| Buna,
Am o fetita de 5 ani care imi da mari batai de cap la doi ani jumate stia sa numere pana la 10,sa spuna cateva poezioare scurte..facea lucruri specifice varstei).
Acum la varsta de 5 ani nu mai vrea sa numere, spune ca nu stie,se enerveaza,imi numara in toate modurile posibile.
Saptamana asta am invatat o poezie pe care cateodata o spune perfect iar de cele mai multe ori o spune pe sarite.Nu vrea sa invete nimic nou, nu vrea sa mearga la gradinita si spune "nu vreau sa ma fac mare".
Exemplu:Imi spune nu vreau sa fac lucrul acesta.Daca ii raspund bine nu il faci se enerveaza si tipa spunandu-mi "nici un bine" daca ii spun trebuie sa il faci la fel se enerveaza si spune "nu fac".Deci oricum o luam nu reusim sa ajungem la un numitor comun.
Va rog sa ma ajutati cu un sfat! |
|
|
|
|
