Iesitul afara - singuri sau numai insotiti?
Subiectul anterior · Subiectul urmator
delfinasa
Scris: Sunday, November 12, 2006 1:41 AM
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6852
Cand eram noi copii, ieseam afara singuri, dar in zilele de acum iti este si frica sa lasi copilul sa iasa singur la joaca in jurul blocului sau casei...De ce? De frica sa nu pateasca ceva, sa nu il fure cineva, sa nu fie accidentat de vreo masina, sa nu fie batut, sa nu se rataceasca, sa nu, sa nu etc...aveti curajul sa va lasati copiii la joaca afara singuri, cu alti copii, sau iesiti si voi sau altcineva cu ei si-i paziti cat se joaca? Eu una nu am curajul sa-mi las copiii afara singuri, cel putin pana fac 12-13 ani si sa stiu unde se duc, cu cine si cat stau, altfel nu pleaca nicaieri singuri, mai ales ca suntem printre straini si auzim ca se intampla o gramada de nenorociri.
mihaela75
Scris: Sunday, November 12, 2006 5:39 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/22/2006
Mesaje: 4839
N-o sa le las o clipa singure.Se fura copii ,toata lumea stie si nu riscuff uff
Kiki
Scris: Sunday, November 12, 2006 8:58 AM
Avatar
Nivel
Nivel: TOP TEAM

Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 36610
Singur, cu lumea asta in care traim, cred ca o sa il las la 18 ani uff si atunci tot cu inima indoita banghead
Alina
Scris: Sunday, November 12, 2006 9:49 AM
Nivel
Nivel: SAFIR

Inregistrat: 3/27/2006
Mesaje: 18834
E o decizie extrem de dificila. Parerea mea e undeva pe la mijloc, sau cel putin asa ar trebui sa fie. trebuie sa existe un moment cand sa mearga si singuri, pentru ca o dadaceala dusa la extrem nu va face altceva decat sa transforme copilul intr-iun neadaptatsi un fricos. totul trebuie sa fie echilibrat, mai intai cu noi, parintii, apoi supravegheati in de aproape de noi si apoi ei sa creada ca sunt singuri, dar noi sa fim in umbra lor.
Kiki
Scris: Sunday, November 12, 2006 9:53 AM
Avatar
Nivel
Nivel: TOP TEAM

Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 36610
Alina, tu ai dreptate. dar ce facem cu frica asta de lumea in care traim. Mie una imi este foarte frica. Si cand o sa mearga la scoala, ca se stie cum a ajuns scoala, de drumul spre scoala...de drumul pana la magazin sa ia paine...
AdrianaC
Scris: Sunday, November 12, 2006 9:56 AM
Avatar
Nivel: ALBA CA ZAPADA

Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17811
Eu una nu o sa ii las singuri, chiar cu riscul de a deveni fricosi sau neadaptati.

Nu stiu daca ati auzit la stiri, destul de recent, dar in Romania in prezent sunt cca 350 de copii disparuti, unii chiar de foarte mult timp, despre care nu se mai stie nimic.

Unii au disparut din parc, altii din fata blocului, altii chiar din magazine intr-o clipa de neatentie a parintilor.


Asa ca... decat sa ii vad la stiri, mai bine sa fie fricosi si neadaptati.

Cu siguranta nu ii voi lasa singuri.


Ce va fi insa in realitate, voi vedea abia peste cativa ani sic . Oricum, cel putin pana la 14 ani nu vor sta nesupravegheati.
Kiki
Scris: Sunday, November 12, 2006 9:59 AM
Avatar
Nivel
Nivel: TOP TEAM

Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 36610
Da, am auzit si eu de statistica asta ingrijoratoare...
TatyKS
Scris: Sunday, November 12, 2006 10:26 AM
Avatar
Nivel
Nivel: MEMBRU FONDATOR

Inregistrat: 3/1/2006
Mesaje: 7513
Sunt de acord cu Adriana, si mai ales ca am fetita..si am vazut ca in ultimul timp au disparut numai fetite. E groaznic ce se intampla, nici nu vreau sa ma gandesc ce patesc acele copile nevinovatecry
Noi pe Kari o s-o ducem si o sa o luam de la gradi, de la scoala...si daca e nevoie si de la facultatesic . Nu am inceredere in lumea care ne inconjoara, nimeni nu se baga daca ceva se intampla, se uita ca prostii si nu intervin cu nimic.
Alina
Scris: Sunday, November 12, 2006 11:29 AM
Nivel
Nivel: SAFIR

Inregistrat: 3/27/2006
Mesaje: 18834
Kiki wrote:
Alina, tu ai dreptate. dar ce facem cu frica asta de lumea in care traim. Mie una imi este foarte frica. Si cand o sa mearga la scoala, ca se stie cum a ajuns scoala, de drumul spre scoala...de drumul pana la magazin sa ia paine...


Frica aceasta o perpetuam si noi insine pana la urma. Intr-adevar se intampla lucruri groaznice in ziua de azi, dar eu tot imi sustin ideea de a fi moderat si precaut in acelasi timp.
sousourel
Scris: Sunday, November 12, 2006 1:37 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/18/2006
Mesaje: 7688
delfinasa wrote:
Cand eram noi copii, ieseam afara singuri, dar in zilele de acum iti este si frica sa lasi copilul sa iasa singur la joaca in jurul blocului sau casei...De ce? De frica sa nu pateasca ceva, sa nu il fure cineva, sa nu fie accidentat de vreo masina, sa nu fie batut, sa nu se rataceasca, sa nu, sa nu etc...aveti curajul sa va lasati copiii la joaca afara singuri, cu alti copii, sau iesiti si voi sau altcineva cu ei si-i paziti cat se joaca? Eu una nu am curajul sa-mi las copiii afara singuri, cel putin pana fac 12-13 ani si sa stiu unde se duc, cu cine si cat stau, altfel nu pleaca nicaieri singuri, mai ales ca suntem printre straini si auzim ca se intampla o gramada de nenorociri.


Eu nu sunt de parere ca eram lasati chiar de baii nostri, nici atunci... cel putin ai mei erau mereu cu ochii pe noi, de pe geam... sau cand nu erau acasa rugau pe niste vecini sa se mai uite dupa noi. Imi aduc aminte, foarte micuta fiind, ca un barbat a incercat sa ne atraga cu nu stiu ce... mama de pe geam a inceput sa faca tamabalau si in cateva minute era si tata jos, gata sa-l ia la intrebari pe omul cu pricina ... si mai am multe amintiri de genul asta. in plus aveam indicatii unde puteam merge si mai ales pana la ce ora, eram cautate daca tecea ora aceea... eram instruita cu cine aveam voie sa vorbim, cu cine nu, cui sa deschidem usa si cui nu. Stiam ca nu aveam voie sa acceptam bomboane sau orice altceva de la straini si la cine sa apelam in caz de necaz uff Una peste alta sunt de acord cu cele scrise de Alina... supravegheati, da! cu discretie, lasandu-i sa creada ca sunt pe cont propriu, dar in acelasi timp intervenind atunci cand e cazul. De fapt e ceea ce facem si acum, ii lasam sa exploreze, dar atunci cand sunt cat pe ce sa pateasca cate ceva, suntem acolo sa prevenim si sa-i explicam ceea ce s-ar fi putut intampla.
stele_pe_cer
Scris: Sunday, November 12, 2006 1:46 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
Eu sincera sa fiu nu stiu cum voi proceda peste cativa ani buni. Intr-adevar, mi-ar fi teama sa nu i se intample nimic rau, dar pe de alta parte mi-as dori sa fie independent. Avand in vedere ca noi ne-am propus sa il dam la arte martiale inca de la 3 ani, e posibil, in functie de temperamentul copilului, sa fie nevoie de mai multa independenta din parte noastra sau...in functie de perioada respectiva, de un supraveghetor (gen bunici, cand il iau de la scoala), dar asta pana la o anumita varsta. Deja cand mai cresc, le e rusine cu mami si cu tati de manasic ...

Iar in privinta iesitului afara, la joaca, nu stiu...cred ca vor fi dati in care vom iesi numai in familie, in concedii, parcuri, teatre de copii, adica sa simta mai bine afectiunea familiei kiar si la locul de joaca.

Vor fi dati cand vom iesi organizat cateva familii cu copii, dar si dati in care imi voi lasa copilul la joaca intr-un cadru organizat, dar fara parinti (la un cerc de desen, la un sport, dar supravegheat).

Nu stiu daca lasatul "in spatele blocului"este in avantajul copilului. Nu invata decat prostii de la copiii fara nici un rost, invata sa bata mingea pe maidan aiurea si sa injure cand inca nici nu stie ce cuvinte pronunta. Cred ca jucatul "la liber" este pt.cei fara de capatai. Un copil cu un rost, cu niste parinti care se preocupa de soarta lui, il integreaza in comunitati unde copilul este suparvegheat mai mult sau mai putin indeaproape.

In biserica unde mergem noi se fac cercuri speciale, pe grupe de varste (Matei participa de la 9 luni, la grupa cea mai mica). Apoi, plimabrile, taberele, excursiile sunt organizate si suparvegheate, astfel incat copiii kiar si adolescentii, sunt sub "tutela" cuiva, fie a parintelui, fie a pastorului, fie a unui lider crestin care stie de el, de copil, si nu il scapa din frau.
Ema
Scris: Sunday, November 12, 2006 2:38 PM
Nivel: Guest

Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 12
Copiii mei, chiar daca sint mari, Edo 14 ani jumatate, iar Stefano aproape 12, rar merg singuri.
De obicei ii acompaniez eu la scoala (3 km de acasa) si ii iau, in piscina la fel, la prieteni, activitati sportive, etc....
Daca merg cu bicicleta sau pe jos, au intodeuna cu ei telefoanele mobile si sint atenti.
Cind se intorc de la scoala, ii las la mama sa manince la prinz la ea si apoi daca e soare vin pe jos acasa, 2 km, dar stiu aproximativ cind pleaca de la ea si cit timp fac pina acasa.

Iar in vacanta de vara se mai duc in parc sau sa se plimbe cu prietenii, dar aceeasi poveste, nu pleaca fara telefon.
Eu nu prea eram de acord sa le cumpar la amindoi telefoane, de acum 2 ani, dar e foarte util din punctul asta de vedere.thumright
mihaela75
Scris: Sunday, November 12, 2006 7:08 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/22/2006
Mesaje: 4839
In scurt timp o sa se ajunga si in Ro. ca termenul "iesit afara la joaca" sa nu mai existe.Deocamdata,poate in orasele mici si la tara iti mai permiti sa dai copilului un dram de independenta dar si acolo e destul de riscant.Si copiii nu vor creste frustrati si neadaptati pt ca supravegherea va fi ceva obisnuit pt fiecare.Poate va fi invers, nesupravegheati vor fi frustrati ,vor simti ca nu sunt ca ceilalti copii.Aici nu vezi copii singuri niciunde.Pana si copiii de liceu sunt asteptati de parinti in curte si totul este normal ,firesc.Altii iau mijloacele de transport dar , cum zice si Ema ,cu siguranta sunt " monitorizati " de acasa.Toti au telefoane mobile unde pot fi gasiti.O clipa de independenta te poate costa prea scump ca sa-ti permiti sa o daruiesti copilului tau.Asa ca stai pe-aproape cyclops cyclops
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.