Chiar azi ma gandeam la acelasi lucru, azi eu am ajuns la jumatate, insa tot mi se pare ca mai este o vesnicie, probabil din cauza ca nu am burta mare.
Acum ca spui tu ca a trecut atata timp ma gandesc ca a trecut repejor insa eu nici acum nu realizez ca vom avea un copil, nu pot nici macar sa ma imaginez cu el in brate si tot spun mereu ca mai este, mai este pana atunci insa ai dreptate, nu mai este asa mult :))

Mie mi se pare ca trece timpul greut, poate pt ca sunt nerabdatoare, burta mi se pare destul de mare si nu stiu cat de mult voi creste

Am fost azi in vizita la varul meu, sotia lui trebuie sa nasca peste o luna si mi-a aratat hainute printre care un body marimea 50.. am avut un soc :))) sper cumva ca instinctul matern sa imi dea puteri si indemanare pt a schimba o mogaldeata atat de mica

Oana, Georgiana, probabil conteaza mult perceptia fiecaruia si atitudinea. Eu,de exemplu, am fost super stresata de la inceput si inca sunt, imi vin in cap tot felul de scenarii sumbre si astept cu nerabdare sa treaca fiecare zi, cand ma trezesc verific intai daca se misca bebelina si abia apoi pot respira :)) eu cred ca de asta mi se pare ca trece greu timpul, poate daca as fi ma relaxata si mai optimista ar fi mai frumos si usor insa daca pana acum am fost asa nu vad cum s-ar schimba in bine atitudinea, cert este ca abia astept sa vina momentul in care o sa imi cunosc minunea . Sper doar sa fie bine pana atunci

Chiar azi ma gandeam la acelasi lucru, azi eu am ajuns la jumatate, insa tot mi se pare ca mai este o vesnicie, probabil din cauza ca nu am burta mare.
Acum ca spui tu ca a trecut atata timp ma gandesc ca a trecut repejor insa eu nici acum nu realizez ca vom avea un copil, nu pot nici macar sa ma imaginez cu el in brate si tot spun mereu ca mai este, mai este pana atunci insa ai dreptate, nu mai este asa mult :))