A venit momentul sa va povestim si experienta noastra.
Martea trecuta, in jurul orei 19 m-am dus la baie sa fac nr. 2. Dupa ce am terminat, am simtit ca incepe sa curga ceva lichid care nu era pipi. Am anuntat destul de neincrezatoare ca s-au rupt membranele. Cand m-am ridicat m-am convins, mergeam si picura in urma mea.
Florin era la mama soacra. L-am sunat si venit intr-o disperare.
Eu eram zen si super bucuroasa ca imi voi vedea fata in curand.
La spital am ajuns cu apa taras. M-am prezentat la camera de garda. Acolo, ma controleaza si-mi spune: col lung si inchis. Va mai dura pana nasteti. Se poate ajunge si la cezariana. Mie, sa-mi cada fata. Ies de la camera de garda si incerc sa-I conving pe ai mei ca nu are rost sa ramana sa faca noapte alba aiurea. Pana la urma ii conving sa plece.
Ma baga in camera de travaliu, imi dau niste formulare de completat. Era cam ora 9. Ma pune la monitorizare. Aveam ceva contractii, insa nimic deosebit. Pana la urma ma lasa sa cobor din pat, sa ma fatai prin camera. Imi luasem castile sa ascult muzica la telefon. Pun muzica si incep sa ma batai, in ideea de a grabi travaliul. Incep contractile mai puternice, cred ca era ora 10. Deja ma tineam de pat la contractii, muzica nu o mai ascultam asa ca mi-am smuls si aruncat castile. Vine la control: dilatatie cat un deget. Cuuuuum, zic eu? La durerile astea??? Moasa ma incurajeaza si-mi spune ca e bine, ca merge repede. Nu am vrut sa inteb ce inseamna repede, ma gandeam ca-mi spune 10 ore, asa ca nu am zis nimic. Nu mai puteam cobori din pat de durere.
Urmatorul control: dilatatie 3 cm. Intreb cand vine dr. meu. Vine, e pe drum imi spune moasa. Contractiile se succedau intre 3-4 min. Erau foarte intense, greu de suportat. Cer anestezia inhalatorie, insa vin in schimb sa-mi faca un no-spa infectabil. Apoi un Moldamin (parca). Cica Moldaminul imi va distanta contractile la 10 min. Pe drak, nu-mi distanteaza nimic si sunt la fel de dureroase.
Vine si dr. meu. Ma controleaza: dilatatie 6. Implor pentru anestezia inhalatorie. Imi spune ca nu e tarziu nici pentru epidurala. Refuz. Imi explica cum sa folosesc aparatul. Incep sa trag disperata din mustuc. Intreb daca contractile vor devin mai dureroase: imi spune ca nu cu mult ?))))))))))))) Imi spune ca daca-mi vine sa imping sa nu o fac. La dilatatie insuficienta se rupe colul.
Raman singura cu aparatul. Contractiile erau atat de dureroase incat uitam efectiv sa “trag“ anestezia. Ideea este ca nu a ajutat cu nimic aceasta anestezie, am simtit tot. Imi tremurau picioarele incontrolabil. Nu ma puteam concentra pe respiratie, nu puteam sa nu ma vaiet, sa tip. Era ceva incontrolabil.
Vine sa ma rada iar eu nu puteam sa tin picioarele desfacute. La ultimul control nu-mi mai puteam controla picioarele, mi le-a pus moasa si doctorul pe capra. Controalele trebuiau facute pe contractii. Durerea se inmiia atunci, era groaznic.
Verdict: dilatatie 8-9 iar eu eram in chinuri groaznice.Din nou imi spune sa nu imping daca pot. Cum iese din sala de travaliu incepe o noua contractie si efectiv o simteam cum coboara in vagin. Am inceput sa strig: iese! Se intoarce medicul, vin si moasa. Eu eram cu ochii inchisi, nu mai suportam nici lumina de durere. Urma sa nasc pe dilatatie incompleta. Fiecare contrctie era insotia de un fel de convulsii.
Moasa imi explica cum sa respire, ce sa fac, totul imi parea imposibil, ma ales sa nu tip. Trebuia sa imping de 3 ori pe contractie. M-a apasat pe burta, insa nu m-a deranjat, voiam sa faca orice numai sa se termine. Nu-mi dau seama cat a durat, probabil ca nu mai mult de 10 min si capul ii era afara. Inainte de asta dr. mi-a spus ca ar fi nevoie de epiziotomie si daca sunt de accord. Am fost de acord. Dupa o alte cateva impingeri i-a iesit si corpul. Era ora 3.10, 21 decembrie, fix la 40 de saptamani.
Concluzia? Travaliul a fost oribil, expulzia a fost mai mult o presiune, insa nu pot spune ca efectiv a fost durere, sau nu s-a simtit asa in comparative cu travaliul.
A clampat cordonul dupa ce acesta nu a mai pulsat.
Mi-a arata un pic fata, era gri ?))) Le-am spus sa nu o spele si sa nu o hraneasca cu lp. Ulterior am acceptat spalarea, am inteles ca era plina de sange.
Am asteptat apoi expulzia placentei care a durat aproape o ora. Am fost foarte aproape de curatare manuala, insa prin dferite apasari pe burta care au fost la fel de dureroase precum cele din travaliu, a iesit singura.
A urmat coaserea care a durat mult si a fost enervanta si dureroasa . L-am intrebat pe dr. daca ma poate face virgina din nou sau daca-mi poate pune un fermoar. A spus ca ma face ca inainte. Hmmm, pacat, zic eu. Scapasem, redevenisem eu, cu glumele mele.
M-au lasat acolo 2 ore sa-mi revin cica. Am pierdut f mult sange. Pe parcursul travaliului am baut 2 l de apa. Aveam nevoie disperata de a merge la baie, insa nu era nimeni. Am coborat din pat si era sa ma prabusesc. Am inceput sa sangerez pe picioare si pe jos, asa ca m-am urcat inapoi in pat.
A venit o infirmiera si mi-a adus o plosca. A fost minunata senzatia de eliberare.
Imi spun apoi ca nu exista camera libere, ca s-au nascut 18 copii doar in acea noapte si saloanele sunt pline. Eram disperata sa-mi vad copilul si sa-l alaptez. Mi-au spus ca nu mi-l pot aduce, ca trebuie sa fiu pe salon ca sa pot avea bele, dar nu sunt saloane. Sa astept sa se faca externari. Dupa ceva timp imi dau seama ca externarile se fac dupa-amiaza. Solicit rezerva desi costa 400 lei/noapte.
Intr-un final sunt dusa in rezerva. Imi spun ca-mi vor aduce copilul, astept insa copilul meu nu vine. Sun si cer copilul. Intr-un final primesc fata. Mi-o lasa si pleaca. Ma ridic cu greu, alba la fata, ma tarasc spre patutul ei si imi privesc mirata copilul cu ochii mari care priveste catre mine. Atunci ma topesc si inteleg ce este iubirea.
Astazi, dupa 8 zile de viata, hranita cu lapte matern exclusiv, la inceput fara colostru, muls la mana ca disperata ca sa-l determin “sa vina”, numarat scutece udate si murdarite, insistenta asistentelor de a “ma ajuta” cu lapte praf, imi dau seama cat este totul de greu si de minunat totul.
Imi pare rau ca sarcina s-a terminat, a fost unul din cele mai frumoase lucruri din viata mea. Cel mai probabil ca nu voi mai trece prin aceasta experienta, asa ca vreau sa ma bucur de fiecare secunda alaturi de ea.
Cam atat ?

La multi ani mamici si burtici !!!!

Ingrig acum ti am vazut burticuta iuui ce faina e....Ahhh ce mi e dor!!! Dar si cand ma uit langa mine si vad iubiriciu meu ma topesc
Anastasia ce galuscuta frumoasa foarte frumos si numele! Eu credeam ca pe tine te cheama Anastasia. Sa fie sanatoasa si crestere usoara!!!
Steluta e normal sa nu ai anumite simptome. Eu am avut o sarcina de vis.... Greturi ff usoare, nu am varsat niciodata, nu am avut retentie de apa, fara constipatie cum se plang unele mamici...Ce sa mai zic, a fost superb asa ca bucura te maxim de minunea din burticuta

Sunt bine stau mai tot timpul la pat, bebe e si el bine este foarte activ nu prea ma lasa sa dorm noaptea dar nu ma deranjeaza cand stiu cat de mult l-am dorit, asa ca voi suporta tot pana la capat. Este baietel am ales si numele ERIK CONSTANTIN la ultimul control la 27 de sapt cantarea 947,5 gr.