Georgy cat de bine te inteleg daca ai sti tu.Uite exact cu aceasta frica m-am confruntat si eu toata sarcina.Aveam tot felul de ganduri si mi le formam in creier ca asa o sa fie sigur si mi-am facut mult rau M-am agatat de un tipar si exact cum spuneam eu ca nu vreau sa fie asa a si fost gen ca nu vreau sa nasc in week,vreau sa fie medicul meu de garda,nu vreau travaliu lung,vreau sa mi se rupa apa de acasa,nu vreau multe cusaturi,nu vreau aia,nu vreau cealalta si uite asa toate au fost exact cum spuneam ca nu vreau sa fie,tot tacamul.Teama aceea ca nu am fost niciodata internata si gandurile ca oare cum o sa suport durerile si nasterea m-au terminat psihic.Si intradevar mie una mi-a fost ft.greu si nu doresc nimanui.In detalii nu intru sa te speriu degeaba pt.ca nu la toate femeile este la fel dar ca si un sfat iti spun daca poti sa incerci sa gandesti pozitiv si sa iti impui tu ca esti puternica si o sa poti trece peste pt.al cunoaste pe bebe indiferent prin ce ai trece.Nu e usor cand iti pui niste standarde si e fix opusul..majoritatea femeilor intra in depresie dupa din cauza asta.Eu sunt bine.Ma ajuta mult sotul meu si bebe pt.ca tare mult mi l-am dorit.Fi tare si lasa sa vina totul de la sine ca nu ai de unde sa sti cum o sa fie

Fetelor, pe mine ma incearca un sentiment de groaza cand vine vorba de nastere...de orice fel ar fi, sunt extrem de speriata :(( am impresia ca experianta la maternitate va fi groaznica si nu pot sa imi scot asts din cap..incerc sa fiu pozitiva, dar mai pic si in astfel de ganduri. Stiu ca mai e pana ajung acolo, dar inevitabil, cu trecerea timpului, ma gandesc tot mai des.
Imi cer scuze ca ma plang la voi, dar nu vreau sa il capiez pe sot...

Ma bucur ca totul e bine dupa injec?ii
Doamne ajuta sa fie totul bine pana la sfarsitul sarcinii
Si eu merg luni la control,abia astept sa imi vad iar puiul

Draga de tine, este normal sa iti fie teama, nu cred ca a fost gravida fara frica. Eu am avut experiente de cosmar la maternitate, dar ca nastere si ca durere, nu pot sa spun decat ca si acum as vrea tot natural daca se poate. Imi tot repetam in minte, ca mai e putin si cu fiecare durere bebe e mai aproape. La mine s-a si potrivit expresia ca dupa ce il vezi/auzi, uiti durerea. Trebuie sa ai incredere in tine si sa iti dai curaj.
Eu am stat cu frica pana acum, ca poate se repeta istoria si nu ajung sa trec de 30s, sincer si la baie de cate ori ma ridicam, aveam impresia ca acum e gata, iese... Dar uite ca fetita mea e cumintica si sper sa mai stea in burtica pana cand v-a fi suficient de puternica sa ramana alaturi de noi. Nu pot sa spun ca sunt relaxata, dar zi de zi, dimineata imi repet ca v-a fi bine si ii multumesc lui Dumnezeu pentru inca o zi.

Andra, esti o femeie extrem de puternica si curajoasa, ai luat-o de la capat din nou si din nou...Toata admiratia pentru tine! De data asta cu siguranta va fi bine!

Adina, asa eram si eu ca tine, setata pe anumite asteptari, si toate au fost pe dos, cum spui tu, pe deasupra cand nu mai suportam durerile si bebe tot nu vroia nicicum sa iasa, mi-au facut si cezariana...cu greu am acceptat ideea...mi-au trebuit ani de zile pana m-am impacat cu adevarat cu cezariana. Acum ma uit cu mandrie la cicatricile mele, pentru ca fiecare din ele m-a lasat cu un copilas sanatos in brate. Si asta e tot ce conteaza...
Bine ca tu ai reusit pana la urma natural
S-a dus doctora pentru tine la spital sau era de garda?
Cum va descurcati? Doarme bebe? Reusesti sa-l alaptezi?
Te pup si va doresc crestere frumoasa si nopti linistite!

Exact asa sunt, Adina. Ma gandesc la cate am auzit sau la ce am citit/ vazut pe youtube si ma ia groaza. Ieri de exemplu am vazut un filmulet dintr-o sala de nasteri din bucuresti si mi s-a parut dezolant..gandul ca toti te vad mai ceva ca un animal si nimeni nu incearca sa te consoleze sau sa te linisteasca mi se pare un cosmar..sper sa nu fie cum imi imaginez eu si sa se termine cu bine..chiar ma gandeam ca, desi imi doresc doi copii, nu as mai face inca unul doar de frica experientei nasterii. Asa e, mi-l doresc atat de mult si il astept cu atata emotie, dar na, creierul nostru functioneaza atat de ciudat..sotul saracul ma sustine si ma ajuta, sper sa reusesc sa ma motivez singura si sa fiu mai optimista pana la final. Deocamdata ma motivez cand il simt cum misca si nu mai pot de dragul lui cand simt cate un piciorus pe langa coaste.