Fetelor, eu ramasesem datoare sa va povestesc cum a decurs nasterea, au trecut deja mai bine de 2 saptamani si nu imi vine sa cred...
Daca va mai amintiti, in urma cu 2 saptamani, intr-o marti, va scrisesem ca incepusem sa pierd din dopul gelatinos si ca la controlul pe care il avusesem la pranz in acea zi s-a vazut ca aveam un col destul de lungut 2.7cm si ca fata mea era pozitionata inca destul de sus. Doctorita mi-a zis atunci ca se pregateste corpul meu de nastere dar nu se gandea nici ea ca urma sa nasc chiar in noaptea aceea. De altfel chiar radeam cu sotul dupa control, i-am zis ca poate sa mearga linistit la fotbal ca nu o sa nasc in seara aceea.
In ziua aceea mi s-a intarit mai des burtica, si din cand in cand simteam si o durere usoara ori la spate, ori jos la burtica si parca incepusem sa simt si ceva presiune in bazin. Spre seara incepusem sa simt durere usoara de fiecare data cand se intarea burtica, era ceva usor si aparea la intervale lungi de timp si neregulate.
Apoi treptat au inceput sa apara tot mai des asa ca m-am apucat sa cronometrez, pe la ora 10 seara aveam acele contracti la intervale de 7 - 10 minute, deci nu erau chiar regulate. Am luat un no-spa sa vad daca dispar, stiam ca in felul asta pot sa detectez un travaliu fals, nu a avut insa nici un efect, imi era destul de clar ca se pornise travaliul insa in acelasi timp eram derutata de faptul ca nu erau chiar regulate contractiile. Imi propusesem sa nu ma grabesc sa ajung la spital, voiam sa stau acasa cat timp simteam ca sunt tolerabile contractiile.
Intre timp a ajuns si sotul acasa, i-am zis ca am contractii dar ca nu stiu daca e inca cazul de mers la spital ca nu sunt chiar regulate. L-am convins sa mai stam linistiti si sa ne pregatim de somn.
Pe la 11:30 - 12 noaptea contractiile erau ceva mai intense si apareau la intervale ce oscilau intre 4 si 7 minute, am facut un dus si m-am intins si eu in pat. Nu am apucat sa stau prea mult pentru ca pe la 12:45 la o contractie am simtit cum mi s-a rupt apa, asa ca am sarit rapid din pat.Sotul, care atipise, intr-o fractiune de secunda a sarit si el in picioare si m-a intrebat buimac ce s-a intamplat??? ... iar eu in timp ce intram in baie i-am raspuns... Mi s-a rupt apa! ( :))))) a fost foarte amuzant momentul ala). Pana am iesit eu de la baie el era deja schimbat, m-a ajutat si pe mine sa ma imbrac, a luat bagajul si am pornit spre spital.
Drumul pana la spital a durat cam 15 min, cam 3-4 contractii si o gramada de ganduri si emotii...venise momentul nostru.. La 1:20 am ajuns, aveam deja dilatatie 4cm si contractiile erau ceva mai intense (pe TNS se vedeau ca niste contractii cu intensitate maxima), reuseam insa sa le tolerez asa ca am refuzat epidurala, am zis ca mai vad eu mai tarziu.
Peste inca o ora si ceva aveam dilatatie 6cm si incepusem sa tolerez mai greu contractiile. Nu luasem in calcul ca va interveni si oboseala de la travaliu si de la lipsa de somn. Au urmat momente in care mi-as fi dorit sa fi facut epidurala, le-am zis medicilor insa au zis ca nu prea mai are sens sa ma mai intepe in coloana pentru ca am fi folosit-o foarte putin, ei administreaza anestezic doar pana se ajunge la 8 cm pentru ca pe masura ce se apropie momentul expulziei gravida sa poata capata control sa impinga, iar corpul meu isi facea treaba bine si ma dilatam destul de repede.
Asa ca nu mi-a ramas decat sa ma concentrez si sa suport mai departe contractiile, nu cred ca devenisera mai dureroase ci pur si simplu incepusem eu sa obosesc si mi-as fi dorit o pauza.
Pe fiecare contractie respiram profund si ma gandeam la ceva pozitiv iar intre contractii ma relaxam cat de mult puteam.
Sotul a fost permanent cu mine, m-a sustinut discret atat cat aveam nevoie, m-a tinut de mana, m-a mangaiat pe cap, mi-a masat spatele... a contat enorm sa il stiu acolo.
Medicii au avut dreptate, m-am dilatat destul de repede, nici nu mi-am dat seama cand a trecut timpul si am fost gata de urcat pe masa de nasteri...urma etapa expulziei
La 5:22 (la 4 ore de cand am ajuns la spital), tot efortul meu era rasplatit, se nastea minunea noastra, am primit-o direct in brate, am ramas blocata, fara cuvinte, o priveam si nu imi venea sa cred ca era acolo
...Am tinut-o un pic, apoi a luat-o medicul neonatolog, a verificat-o rapid si mi-au dat-o iar in brate, se linistise pitica mea si pentru prima data avea ochisorii deschisi si indreptati catre parintii ei, se ghida dupa vocile noastre.
Am mai ramas cam 2 ore in sala de nasteri sub observatie, apoi am mers in salon unde ne-am reintalnit cu micuta noastra si am putut sa o dezmierdam si sa o studiem in tihna.
'Minusul' nasterii mele este faptul ca am avut nevoie de epiziotomie, pentru asta imi facuse o anestezie locala, nu am simtit nimic cand a facut-o insa am simtit ceva disconfort la cusut si sincer nu prea mai aveam energie si pt asta. De altfel, epiziotomia este singurul lucru care m-a deranjat dupa nastere, prima saptamana simteam disconfort acolo si simteam cum ma tin cusaturile, medicul meu insa obisnuieste ca la o saptamana dupa nastere sa scoata firele de la suprafata, dupa aceea s-a imbunatatit considerabil situatia. Cu toate acestea, imediat dupa nastere puteam sa fac orice singura inclusiv sa stau in sezut (cu toate ca medicul a recomandat sa menajez zona o perioada).
Deci as zice ca recuperarea dupa o nastere naturala este usoara, daca nu ar fi fost epiziotomia efectiv nu aveam nimic, doar oboseala acumulata dupa o noapte alba si dupa travaliu.
Oricum, cu toata oboseala nu am dormit deloc pana noaptea urmatoare, eram mult prea entuziasmata de micuta mea si de nastere.
Nasterea pentru mine a fost o experienta intensa si foarte speciala cu toate ca a avut momente in care am simtit ca imi e greu (poate ar fi fost mai simpla ultima parte de travaliu daca aveam si epidurala, nu stiu..). Nu regret deloc ca am ales sa nasc natural, sunt recunoscatoare ca am putut, ca am avut norocul sa am un travaliu scurt, ca la final si eu si fetita mea scumpa am fost bine.
Sunt recunoscatoare sotului meu ca si-a dorit si ca a fost alaturi de mine in fiecare moment desi eu nu i-am cerut asta, a contat enorm pentru amandoi. Intreaga experienta ramane o amintire foarte draga in sufletul nostru.
Tin sa mentionez ca la inceput de sarcina nu eram convinsa ca vreau nastere naturala, nici macar nu ma simteam confortabil sa ma gandesc la nastere de nici un fel. Treptat am inceput sa inclin catre nastere naturala, insa imi era frica, erau multe aspecte care ma ingrozeau.
In trim 3 de sarcina am inceput sa ma documentez din mai multe surse, sa discut cu persoane apropiate care au nascut natural si pe care mi-am permis sa le intreb orice. Mi-am format o imagine destul de realista cu privire la ce presupune. Am reusit cumva sa imi schimb perceptia, am inceput sa privesc nasterea ca pe ceva firesc, nu ca pe un cosmar de care toate femeile se tem.
Am invatat sa acord incredere corpului meu ca a fost proiectat sa duca experienta asta.
Cumva, am reusit sa ajung sa astept nasterea linistita si increzatoare, nu as fi mers sa nasc natural daca ramaneam cu frica.
Va doresc din suflet sa puteti naste asa cum va doriti, sa aveti parte de experiente frumoase si emotionante de care sa va amintiti cu drag si la batranete si mai ales sa fiti sanatoase impreuna cu pruncii vostrii.
