Ganduri, pilde, invataturi...
Subiectul anterior · Subiectul urmator
aurishta
Scris: Tuesday, March 27, 2012 8:42 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
Cel mai probabil,acel om avea constiinta activata de contactul cu Dumnezeu. angel
oanamaria
Scris: Tuesday, March 27, 2012 1:35 PM
Avatar
Nivel
Nivel: RUBIN

Inregistrat: 4/22/2009
Mesaje: 20813
Ce frumos !coeur
zaza_
Scris: Tuesday, March 27, 2012 10:29 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 3/25/2008
Mesaje: 2187
"Târziu de tot Te-am iubit, O, Tu, Frumusete atât de veche, si totusi atât de noua, târziu de tot Te-am iubit. Si iata ca Tu Te aflai înlauntrul meu, iar eu în afara, si eu acolo, în afara, Te cautam si dadeam navala peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai facut, eu, cel lipsit de frumusete. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine; ma tineau departe de Tine acele lucruri care, daca n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat. M-ai chemat si m-ai strigat si ai pus capat surzeniei mele. Ai fulgerat si ai stralucit, si ai alungat orbirea mea; ai raspândit mireasma si eu am inspirat, si acum Te urmez cu înfocare; am gustat din Tine si acum sunt înfometat si însetat dupa Tine; m-ai atins doar si m-am si aprins de dor dupa pacea Ta." (Sfântul Augustin)
madanuta
Scris: Thursday, March 29, 2012 8:48 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 6/26/2007
Mesaje: 6054
Exista o deosebire intre a avea Cuvantul in mana, ca sa aperi adevarul si a avea Cuvantul in inima ca sa traiesti adevarul. (de prin carti)
zaza_
Scris: Sunday, April 1, 2012 4:28 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 3/25/2008
Mesaje: 2187
DOUA PIETRICELE

Doua pietricele, cam de marimea unei castane, zaceau în prundisul unui vesel pîrîu de munte. Se aflau laolalta cu celelalte pietre de acolo, unele mai mici, altele mai mari, dar erau diferite de toate celelalte, pentru ca erau albastre. Cînd bunul soare le dezmierda cu razele sale, ele straluceau de parca ar fi fost doua bucati de cer cazute pe pamint.
Cele doua pietricele stiau ca sunt cele mai frumoase dintre toate celelalte aflate în pîrîu si sa laudau de dimineata pîna seara: Noi suntem copiii cerului! , strigau, cînd una, cînd cealalta, pietrelor obisnuite aflate in preajma. Pastrati distanta! Noi avem singele albastru! Nu avem de-a face cu voi!
De fapt erau doua pietricele insuportabile si arogante, care isi petreceau zilele gîndindu-se numai la ceea ce s-ar fi întîmplat cu ele cînd cineva avea sa le descopere. Desigur – isi spuneau – vom fi puse intr-un colier impreuna cu alte pietre pretioase, asa cum suntem si noi. Si visau împreuna: Vom fi pe coroana reginei Olandei sau în inelul printului de Galia. Ne asteapta o viata frumoasa: case luxoase, baluri, petreceri. Vom ajunge pina la capatul lumii.
Intr-o buna dimineata, pe cînd razele soarelui se jucau pe luciul apei cristaline, un om s-a aplecat, si-a intins mina si a cules cele doua pietricele albastre.
Cele doua pietricele erau nespus de fericite: Ura! – au strigat. Am plecat! Ce timpuri bune ne asteapta! S-au simtit cele mai norocoase pietre din lume. Nu asteptau decît ca visurile lor sa se transforme in realitate.
Au fost puse intr-o cutie, împreuna cu alte pietre colorate. Raminem aici pentru putin timp, si-au spus, fiind sigure de frumusetea si valoarea lor neîndoielnica.
Totusi lucurile au fost altfel decît banuisera. Cele doua pietricele au fost zdruncinate încoace si încolo. Mereu au schimbat cutiile, au fost puse pe cîntar si pipaite insistent de miini aspre. Au ramas în cele din urma singure, parca uitate, intr-o cutiuta.
Mai tirziu, insa, o mina le-a luat si le-a asezat cu necuviinta pe un zid, in mijlocul altor pietre, pe o suprafata de ciment foarte lipicioasa. Hei, fii mai delicat, strigau cele doua pietricele albastre, suntem pietre pretioase. Drept raspuns, cîte o lovitura de ciocan le-a fixat definitiv.
Revoltate au inceput sa strige: Necioplitilor, nepriceputilor, badaranilor, voi nu intelegeti cît suntem de importante? Cele doua pietricele albastre amenintau, plîngeau, implorau. Dar n-a fost de nici un folos. Tot prizoniere în zid au ramas. Dezamagirea si amaraciunea le-a întunecat cu reflexe viorii.
Timpul trecea încet iar cele doua pietricele nutreau un singur gînd: sa fuga. Dar cimentul era tare si imposibil de convins sa le elibereze. Au zarit însa un firicel de apa ce se prelingea pe acolo si l-au rugat: Strecoara-te sub noi, te rugam, si desprinde-ne de pe acest zid nenorocit!
Apa nu s-a lasat mult rugata. Nu era nevoie de insistenta caci era bucuria ei sa se strecoare sub ziduri si sa distruga cît mai mult. A trecut la lucru si, usor-usor, a reusit sa se strecoare si sa farîme cîte putin cimentul. Dupa cîteva luni de perseverenta cele doua pietricele au putut sa se miste. Intr-o noapte umeda si rece cele doua pietricele au cazut pe pamint, eliberate în sfirsit din acea inchisoare insuportabila. Suntem libere – au strigat amindoua in culmea fericirii.
Insa, jos fiind, au putut vedea zidul in care fusesera fixate, acea puscarie înalta în care si-au petrecut atîta timp. Si, privind spre acel zid, nu mica le-a fost mirarea: lumina lunii ce strabatea printr-o fereastra lumina un mozaic superb. Mii de pietricele viu colorate si aurite formau chipul Sfintei Fecioare Maria. Era cea mai frumoasa imagine pe care cele doua pietre o vazusera vreodata. Dar ceva ii lipsea… Fata, chipul blind si dulce al Mariei, avea ceva neobisnuit. Parea oarba, caci ii lipseau ochii.
Oh, nu, au exclamat amindoua, dîndusi seama de grozavie. Ele fusesera tocmai ochii Maicii Domnului. Isi imaginau acum cît de bine se potriveau acolo, cît de frumos trebuie sa fi stralucit si cît de mult trebuie sa fi fost admirate de oameni. Regretau acum fapta lor nesabuita dîndu-si seama ce nechibzuite au fost.
Dis de dimineata a ajuns acolo omul care facea curatenie in biserica si, din neatentie, a calcat pe cele doua pietricele aflate la pamint. Suparat, le-a dat deoparte cu piciorul. Apoi, fiind inca intuneric, nu le-a deosebit bine si le-a strîns cu matura pentru a le arunca la gunoi impreuna cu praful si alte pietre neînsemnate...
madanuta
Scris: Tuesday, April 3, 2012 8:34 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 6/26/2007
Mesaje: 6054
Interesanta ilustratia, Zaza. E posibil sa nu ne dam seama de importanta noastra acolo unde suntem...

"Nu-l invata pe copilul tau cum sa fie bogat. Invata-l cum sa fie fericit. Invata-l sa nu inlocuiasca valoarea oamenilor cu pretul lucrurilor."
bereea
Scris: Wednesday, April 11, 2012 8:18 AM
Avatar
Nivel
Nivel: RUBIN

Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22792
Mada, nu ne uita!
madanuta
Scris: Wednesday, April 11, 2012 1:20 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 6/26/2007
Mesaje: 6054
Bereeailoveyou

”este bine pentru fiecare sa ramâna asa cum este.” – 1 Corinteni 7:26

Ca sa se faca mai iubit,
Magarul pe stapân l-a magulit.
“Ce-i asta ? se întreaba el,
Ca javra aia de catel
Traieste cu stapânii-n dormitor,
De parc-ar fi copilul lor,
Pe când spinarea mea s-alege
Numai cu joarde si ciomege?
Face frumos, cu labele-atârnate,
Si-l pupa toti si nimenea nu-l bate.
Daca atât ajunge, ma învat
Sa fac ca el si eu, sa ma rasfat.”
La gândul asta, cel mai fericit,
Stapînul s-a si pomenit
Ca-l mângâie magarul pe barbie,
Cu o copita grea, cu stângacie,
Tragând-o dintr-o murdarie,
Si, ca sa fie si mai mângâios,
Cu zbieratul lui lung, melodios.
Însa, în loc de zahar si bomboane,
Pun-te pe el cu bâta, mai Ioane.

Povestea este toata:
Sa nu-ti schimbi firea data
Cu alta-mprumutata.

La fontaine - fabula tradusa de Tudor Arghezi


oanamaria
Scris: Sunday, April 22, 2012 9:19 AM
Avatar
Nivel
Nivel: RUBIN

Inregistrat: 4/22/2009
Mesaje: 20813
madanuta wrote:
Interesanta ilustratia, Zaza. E posibil sa nu ne dam seama de importanta noastra acolo unde suntem...

"Nu-l invata pe copilul tau cum sa fie bogat. Invata-l cum sa fie fericit. Invata-l sa nu inlocuiasca valoarea oamenilor cu pretul lucrurilor."


Sper s areusesc sa-mi invat copilasii asta si multe altele !
Mada imi lipsesti!
madanuta
Scris: Sunday, April 22, 2012 9:51 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 6/26/2007
Mesaje: 6054
Of, nu pot sa fiu si eu macar aici consecventa. Mea culpa...steag


Cine îsi iubeste nevasta, se iubeste pe sine însusi.” – Efeseni 5:28

Cu ocazia ”Nuntii de aur”, Albert Einstein si sotia sa au fost întrebati de un ziarist:

”Carui fapt atribuiti succesul casniciei dumenavoastra?” Einstein a raspuns:

”Imediat dupa casatorie am facut un pact: în viata noastra de
familie, eu trebuia sa iau toate deciziile importante, iar sotia mea trebuia sa hotarasca în problemele minore. Am pastrat aceasta întelegere timp de 50 de ani. Eu personal cred ca acesta este succesul casatoriei noastre.”

Apoi si-a privit sotia si a spus:

”Un lucru ciudat este ca în 50 de ani nu a trebuit luata nici o decizie importanta.”
bereea
Scris: Monday, April 23, 2012 8:21 AM
Avatar
Nivel
Nivel: RUBIN

Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22792
L-am chemat repede pe sotul meu ca sa-si aduca amintecool
roxinthya
Scris: Monday, April 23, 2012 10:01 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 11/10/2009
Mesaje: 7235
si eu la fel hohot
zaza_
Scris: Monday, April 23, 2012 2:34 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 3/25/2008
Mesaje: 2187
madanuta wrote:
Of, nu pot sa fiu si eu macar aici consecventa. Mea culpa...steag


Cine îsi iubeste nevasta, se iubeste pe sine însusi.” – Efeseni 5:28

Cu ocazia ”Nuntii de aur”, Albert Einstein si sotia sa au fost întrebati de un ziarist:

”Carui fapt atribuiti succesul casniciei dumenavoastra?” Einstein a raspuns:

”Imediat dupa casatorie am facut un pact: în viata noastra de
familie, eu trebuia sa iau toate deciziile importante, iar sotia mea trebuia sa hotarasca în problemele minore. Am pastrat aceasta întelegere timp de 50 de ani. Eu personal cred ca acesta este succesul casatoriei noastre.”

Apoi si-a privit sotia si a spus:

”Un lucru ciudat este ca în 50 de ani nu a trebuit luata nici o decizie importanta.”


Mariajul lui Albert Einstein cu Mileva Maric începuse sa se deterioreze în 1914, dupa 11 ani de casnicie. Asa ca omul de stiinta a propus sa ramâna împreuna de dragul copiilor, dar numai daca femeia accepta cerintele sale.

Femeia a acceptat conditiile impuse de Einstein doar o scurta perioada, scrie List of Note, citând cartea "Einstein: His Life and Universe". Ea l-a lasat pe Einstein în Berlin si s-a mutat cu cei doi fii ai sai la Zurich, cei doi divortând în 1919.

Iata ce i-a scris Einstein sotiei sale:

"Vei avea grija:

- ca rufele si lenjeria mea sa fie pastrate în ordine;
- ca primesc trei mese zilnice în camera mea;
- ca biroul si dormitorul îmi sunt pastrate curate si în special ca masa mea de lucru e folosita doar de mine;

Vei renunta la toate relatiile personale cu mine atât timp cât nu sunt complet necesare din motive sociale. Vei renunta, în mod explicit la:

- statul meu acasa alaturi de tine;
- iesirile sau calatoriile mele cu tine.

Vei respecta urmatoarele puncte în relatia cu mine:

- nu te vei astepta la nicio intimitate din partea mea si nici nu îmi vei reprosa nimic;
- vei înceta sa vorbesti cu mine daca ti-o cer;
- vei parasi imediat dormitorul sau biroul meu daca ti-o cer.

Vei avea grija sa nu ma ridiculizezi în fata copiilor nostri, nici prin vorbe si nici prin comportament."

Iar cu cea de-a doua sotie, Elsa, a fost casatorit din 1919 pana la sfarsitul vietii, Einstein moare in 1955, deci nu avea cum sa sarbatoreasca 50 ani de casatorie...(Ce carcotasa suntras)
madanuta
Scris: Monday, April 23, 2012 10:46 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 6/26/2007
Mesaje: 6054
Zaza, eu nu am verificat veridicitatea numarului anilor casatoriei lui Einstein, pentru ca nu asta era mesajul
principal. Probabil ca ce ai scris tu este adevarul, sper totusi ca esenta s-a inteles.
Poate fi inlocuit numele Einstein cu "un batran"(pentru carcotasi).steag
madanuta
Scris: Monday, May 7, 2012 11:12 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 6/26/2007
Mesaje: 6054

”Binecuvântat sa fie Domnul, care zilnic ne poarta povara, Dumnezeu, mântuirea noastra.” – Psalmul 68:19

Un batrân cu un sac în spate, urca cu mare greutate un munte. O masina s-a oprit lânga el si soferul l-a invitat sa urce. Batrânul s-a urcat în masina, însa a continuat sa tina pe umeri sacul cel greu. Când soferul l-a întrebat de ce, el a raspuns: ”Ai fost atât de amabil sa ma iei în masina. Cum as putea sa te îngreunez si cu sacul meu?”

Nu esti deloc mai întelept, crestin fiind, sa-ti cari poverile si pacatele în timp ce pretinzi ca Dumnezeul tau este bun si iertator.
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.