Nivel: ALBA CA ZAPADA
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17828
| Cum ati reactiona daca fata voastra, care inca e la liceu (sau poate chiar mai mica  ?) v-ar anunta ca este insarcinata?
Ce ati sfatui-o?
Ati prefera sa nu va anunte si sa mearga singura (sau impreuna cu prietenul) sa faca vreun chiuretaj si voi nici macar sa nu stiti ca a fost insarcinata?
I-ati fi alaturi fara reprosuri, sau cu reprosurile de rigoare? |
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/22/2006
Mesaje: 4839
| cum ti-ai asternut asa vei dormi.in casa si sub acoperisul meu n-au ce cauta avorturi.Dupa teoria chibritului de rigoare o sa-i " adopt" bebele pana termina scoala si se pune pe picioare |
|
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| As prefera sa-mi spuna si poate nu o sa mearga la chiuretaj. Probabil ca si miha o sa-i "adopt" bebele ca sa o ajut. |
|
|
Nivel: TOP TEAM
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 36610
| Vai de capul meu. Cam asta cred ca ar fi prima reactie. Lasand gluma la o parte, cred ca aici isi spune cuvantul educatia...Daca as avea o fata, as avea maaaaare grija sa nu se ajunga la situatia asta, decat atunci cand o fi cazul (varsta adecvata, casatorita, realizata emotional si financiar). |
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
| Eu nu stiu ce sa raspund; e o situatie delicata. Teoretic as stii cum sa procedez, practic ma voi adapta situatiei. Oricum, as fi alaturi de ea si i-as respecta deciziile.
... Dar de adoptat cu siguranta nu l-as adopta. Daca ea l-a nascut, ea sa-l creasca. E o lectie de viata pe care trebuie sa o invete... asa cum trebuie sa stie cum sta treaba cu consecintele faptelor sale. |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| Eu as prefera sa stiu ca sa-i fiu alaturi. Orice decizie am lua in final trebuie s-o luam impreuna, pentru ca pana la urma e vorba de corpul ei, sarcina ei, viata ei si eu pot doar s-o sfatuiesc. Nu sunt de principiul "eu stiu ce-i mai bine pentru tine". |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/15/2006
Mesaje: 6678
| kali wrote:Eu nu stiu ce sa raspund; e o situatie delicata. Teoretic as stii cum sa procedez, practic ma voi adapta situatiei. Oricum, as fi alaturi de ea si i-as respecta deciziile.
... Dar de adoptat cu siguranta nu l-as adopta. Daca ea l-a nascut, ea sa-l creasca. E o lectie de viata pe care trebuie sa o invete... asa cum trebuie sa stie cum sta treaba cu consecintele faptelor sale.
Subscriu... |
|
Nivel: Maestru
Inregistrat: 11/22/2006
Mesaje: 9778
| eu una nu stiu cum as reactina,dar cred ca i-as fi alaturi,decat sa o trimit sa avorteze.dar totusi sper sa o pot educa in asa fel incat sa realizeze singura ca copilul trebuie sa vina la timpul potrivit |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 11/18/2006
Mesaje: 3674
| As prefera sa stiu ca e insarcinata, chiar daca ar insemna ca am cam esuat in educatia ei! Cred ca ar iesi ceva scandal (mai ales cunoscand temperamentul sotului), dar as incerca o sa sfatuiesc de bine si as ajuta-o sa creasca copilul si sa continue scoala. Dar nu l-as adopta si nu l-as creste ca o mama, ci ca o bunica. Adica ea trebuie sa realizeze ca are de crescut un copil si nu un frate sau o sora mai mic(a).
Totusi intentionez sa le fac o buna educatie sexuala copiilor mei, astfel incat sa nu se ajunga aici. Si spaima mea cea mai mare sunt BTS-urile, le-as cumpara chiar eu prezervative, decat sa ma amagesc ca sunt niste copii si nu au viata sexuala (asta dupa o anumita varsta, dar nu stiu care va fi varsta potrivita, ca vad ca tot scade pe masura ce trece timpul ... ) |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 5089
| eu am fost crescuta intr-o familie in care nu se prea discuta despre sex... nu am avut cu cine vorbi... mama nu, tata nu... noroc ca m-a dus capul suficient sa am grija de mine si sa nu ajung la asa situatie... si...sa ma informez! greseala pe care au facut-o ei cu mine eu nu o voi face cu copilul meu!
vorba lui Kiki, in primul rand nu as lasa loc de aparitie unei astfel de situatii... as educa-o in asa fel incat sa stie ce inseamna sex si consecintele sale. la fel voi face si cu Andrei! pt ca nu numai fetele sunt responsabile de acest aspect, ci si baietii!
daca ar veni gravida acasa as fi socata rau de tot! dar nici in ruptul capului nu as incuraja-o sa faca avort. i-as fi alaturi, as ajuta-o cu copilul (nu adoptat, mi se pare o varianta ciudata... adica sa fie sora/fratele mamei sale??? ) si m-as asigura ca a invatat ceva din lectia asta!
sper insa din tot sufletul sa nu trec in veci prin asa ceva!
dar daca insa fiu-meu ar veni acasa si mi-ar zice ca si-a lasat prietena gravida cred ca intai... mama, vai de el! uite numai asa i-as face:   si dup-aia as avea grija sa nu faca avort prietena si i-as ajuta sa isi creasca copilul!
eu nu am avut parte de ajutor cu Andrei, chiar daca am casa mea si sunt maritata si imi dau seama ce greu imi e! asa ca nu as putea sa imi las nepotul pe drumuri! |
|
Nivel: SAFIR
Inregistrat: 3/27/2006
Mesaje: 18834
| E o decizie grea, dar si sa faci educatie e greu, daca ti-ai facut timp pentru un asemenea "job", nu cred ca se va ajunge aici. Eu sper sa nu ajung, nici cu Catinca, nici cu Tudor. |
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
| Parerea mea e ca o sarcina la varsta mica nu oglindeste neaparat o proasta crestere sau lipsa de educatie, ci are de-a face cu teribilismul si inconstienta adolescentei... sau de puterea exemplului celor din jur care este mai presus de sfaturile parintilor la un moment dat; se mai poate intampla si accidental.
Am avut multe prietene care au avut parte de o educatie ca la carte, de parinti "destupati" la minte si cu toate astea au ramas insarcinate ( majoritatea in ultimul an de liceu sau in timpul facultatii); numai una a pastrat copilul. Bineinteles parintii celor care au facut avort nici nu banuiesc. M-am pus atunci in locul prietenelor mele ( mergeam in grup cand una avea de-a face cu ginecologul ) si nici nu concepeam sa pastrez copilul in eventualitatea unei sarcini si nici sa le spun parintilor, desi mama imi era cea mai buna prietena si ea a fost prima care a stiut cand mi-am inceput viata sexuala. Din fericire nici nu a fost cazul.
Asa ca e greu sa anticipam ce va fi, mai ales ca-s putine sanse ca noi sa aflam ce se intampla cu adevarat cu copiii nostri. |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 11/18/2006
Mesaje: 3674
| Kali, sa stii ca ai dreptate. Anturajul si teribilismul varstei sunt greu de controlat! |
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 13501
| kali wrote: Parerea mea e ca o sarcina la varsta mica nu oglindeste neaparat o proasta crestere sau lipsa de educatie, ci are de-a face cu teribilismul si inconstienta adolescentei... sau de puterea exemplului celor din jur care este mai presus de sfaturile parintilor la un moment dat; se mai poate intampla si accidental. Am avut multe prietene care au avut parte de o educatie ca la carte, de parinti "destupati" la minte si cu toate astea au ramas insarcinate ( majoritatea in ultimul an de liceu sau in timpul facultatii); numai una a pastrat copilul. Bineinteles parintii celor care au facut avort nici nu banuiesc. M-am pus atunci in locul prietenelor mele ( mergeam in grup cand una avea de-a face cu ginecologul ) si nici nu concepeam sa pastrez copilul in eventualitatea unei sarcini si nici sa le spun parintilor, desi mama imi era cea mai buna prietena si ea a fost prima care a stiut cand mi-am inceput viata sexuala. Din fericire nici nu a fost cazul. Asa ca e greu sa anticipam ce va fi, mai ales ca-s putine sanse ca noi sa aflam ce se intampla cu adevarat cu copiii nostri.
Subscriu!
Inca nu ma pot pronunta exact cum as reactiona! |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
| Primul pas daca e facut, adica sa imi spuna despre sarcina, denota ca totusi problema se poate remedia cumva.Eu mi-as creste nepotul alaturi de fiica.As invata-o sa si-l creasca si sa se sacrifice pt.copilul ei.Fiecare in viata trebuie sa isi poarte crucea.
Dar....brrrrrrrrrr....nici nu as vrea sa ma gandesc la o asemenea situatie de nedorit.Asta as face in cazul in care as avea fata.
In cazul unui baiat, sa se descurce parintii fetei, doar nu o sa-mi insor baiatul ca sa aiba copilul un tata de imprumut!Hmmm...cred ca e mai simplu sa educi un baiat in privinta asta, pt ca, kiar daca calca pe bec (adica nu se protejeaza), gravid nu are cum ramane , dar...risca sa se imbolnaveasca de te miri ce.
E foarte importanta educatia de acasa, dar uneori ea nu este totul.Anturajul, varsta si sentimentele uneori fac ca educatia sa fie "uitata". |
|
|
|
