Falsa problema a suprapopularii Globului si supraincalzirii planetei
Subiectul anterior · Subiectul urmator
mamiemi
Scris: Friday, March 18, 2011 9:34 AM
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/3/2008
Mesaje: 1467
"educerea populatiei actuale a globului la o cincime, adica la un miliard de locuitori. Ideal ar fi la o jumatate de miliard. Pamântul e suprapopulat, ni se spune, nu poate hrani atâtea guri. Toate catastrofele ecologice care ameninta planeta se datoreaza numarului excesiv de locuitori. Rata natalitatii trebuie redusa pe toate caile la cota zero.



Reducerea drastica a locuitorilor pamântului e conditia absolut necesara pentru instaurarea paradisului pamântesc, un paradis din care, evident, nu omul ci Dumnezeu este izgonit. Si cum nu poate exista un paradis în care sa fie oameni saraci, infirmi, subdezvoltati mintal sau social, bineînteles ca acestia trebuie eliminati în primul rând pentru a usura pamântul de povara pe care o poarta în spate. Cu alte cuvinte, este vorba de o operatie de eugenie la scara mondiala pe care nu o poate realiza decât o guvernare mondiala într-o lume globalizata.


Datele pe care le voi prezenta sunt luate, în principal, dintr-o carte extrem de documentata intitulata Razboiul împotriva populatiei, scrisa de o americanca, JackelineKasun, profesor de economie la Universitatea de Stat Humboldt din Arcata, California (SUA). Autoarea s-a decis sa scrie aceasta carte dupa ce s-a casatorit si a devenit mama a trei copii. Avea impresia ca toata lumea o arata cu degetul: „M-am simtit de parca toata lumea îmi spunea ca amenint întreaga rezerva de hrana a planetei împreuna cu progeniturile mele nesatule. Zvonurile m-au pus pe gânduri si m-au facut sa cercetez aceste idei, întotdeauna având în minte urmatoarea întrebare: suntem noi cu adevarat prea multi pe aceasta planeta?” Dupa multi ani de cercetari si studii, raspunsul a fost: categoric nu.


Iata pe scurt istoria razboiului împotriva populatiei. Thomas Robert Malthus (1766-1834) a fost cel dintâi care a lansat ideea ca numarul mare al populatiei datorat înmultirii „claselor inferioare ale societatii”, cum se exprima el, ameninta cu epuizarea rezervele de hrana ale planetei. Pe vremea lui, pamântul nu numara mai mult de un miliard de locuitori. Malthus propunea ca statul sa adopte o politica anti-natalista. Caritatea, pomana, fie publica, fie privata, trebuie refuzata saracilor pentru ca acestia sa cunoasca costurile cresterii copiilor si sa-si stabileasca reproducerea în functie de posibilitatile de a-si câstiga existenta.


Charles Darwin (1809-1882) a fost inspirat de Malthus în studiul sau despre „lupta pentru existenta” care sta la baza evolutiei. Dar Darwin nu s-a gândit nici o clipa sa aplice teoriile biologice ale evolutiei la viata sociala si politica a omului. Acest lucru l-a facut Karl Marx, mare admirator al lui Darwin. Ideea a fost îmbratisata de multi oameni de afaceri, socialisti revolutionari, oameni de stiinta, care au pornit un razboi necrutator împotriva religiei, a eticii traditionale considerate a fi o frâna în calea progresului uman, a evolutiei omenirii catre societatea perfecta, spre paradisul pamântesc.


Herbert Spencer (1820-1903) a inventat expresia „supravietuirea celui mai apt” si a descris procesul competitiei prin care sistemele sociale se dezvolta optim. Procesul competitiei propune înlaturarea celor inapti. Ideile sale i-au inspirat mult pe magnatii vremii cum ar fi John D. Rockfeller, senior.



Darwinismul social aplicat la principiul competitiei, presupunând eliminarea celor „inapti”, a fost aprofundat de Adam Smith si îmbratisat de marile monopoluri de afaceri care tocmai se nasteau. Darwinismul social a trebuit sa opereze o schimbare radicala cu privire la fiinta umana, cu privire la valoarea si demnitatea persoanei umane. Omul nu are nici o valoare în sine; valoreaza în masura în care produce ceva care contribuie la progresul societatii.


Ideea darwinista a selectiei naturale a încurajat studiul ereditatii.


Staticianul Sir Francis Galton (1822-1911) a fost fondatorul stiintei eugeniei sau a nasterii bune. Prin cercetarile sale spera sa ofere raselor umane mai apte o sansa mai buna de a domina rapid asupra celor mai putin apte. El considera ca negrii sunt inferiori din punct de vedere genetic, ca evreii sunt paraziti si ca saracia se transmite prin gene.


Un discipol al lui Galton, Karl Pearson (1857-1936) a pus problema „sterilizarii acelor segmente din comunitate care au o valoare civica neînsemnata.” Ideea ca progresul este realizat prin procesul de eugenie al eliminarii celor inapti a luat avânt rapid. În 1907, statul american Indiana a adoptat prima lege de sterilizare obligatorie din lume care îi viza pe „criminalii condamnati, idioti, violatori si imbecili.” Treizeci de state americane si Puerto Rico au facut la fel. În 1912 s-a tinut la universitatea din Londra primul Congres International de Eugenie având drept scop „prevenirea propagarii celor inapti.” Au luat parte rectorii ai marilor universitati, alte persoane notabile. Unul din vicepresedinti era Winston Churchill, viitor prim-ministru al Angliei, mare admirator si prieten al lui Hitler pâna la un moment dat. Congresele ulterioare din 1921 si 1932 au atras din nou multe din somitatile vremii. La congresul din 1932 s-a cerut sterilizarea a 14 milioane de americani care aveau rezultate scazute la testele de inteligenta.


Unul din cei mai energici si entuziasti eugenisti ai vremii a fost Margaret Sanger (1883-1966), fondatoarea organizatiei PlannedParenthood care constituie si astazi avangarda razboiului împotriva populatiei, pentru eliminarea „deseurilor umane”, cum se exprima ea. Deviza ei era: „Mai multi copii de la cei apti si mai putini copii de la cei inapti.” Avortul, anticonceptionalele, sterilizarea, refuzul îngrijirii maternale, segregarea de restul populatiei a celor inapti care ar trebui trimisi pe toata perioada vietii la „ferme si gospodarii”, unde „sa fie învatati sa munceasca sub îndrumarea unor instructori competenti”, erau mijloacele propuse de Sanger pentru dezinfectarea societatii de acesti microbi. Cei care trebuiau sa se sterilizeze pentru a se îmbunatati produsul biologic al societatii erau negrii din America. Sanger a fost una din persoanele cele mai influente ale vremii, prietena buna si asociata cu cele mai puternice personaje ale timpului. Delirul controlului nasterilor si eugeniei s-a potolit în tarile aliate odata cu ororile comise de nazisti, dar a revenit în forta dupa razboi în anii ’50-’60. Apar numeroase organizatii care trag semnalul de alarma cu privire la „bomba demografica” si fac o propaganda uriasa prin mass-media. Din anii ’50-’60 intra si guvernul federal american în cursa pentru dezamorsarea bombei demografice. Administratia Johnson, Carter, Nixon, Bush, au alocat sume uriase în politica anti-natalista. Cel mai entuziast anti-natalist a fost Bill Clinton, sustinut fara rezerve de sotia sa Hillary; iar actualul presedinte BarakObama îi continua politica anti-natalista. Singurii presedinti care s-au opus acordarii de fonduri pentru programe de sterilizare, avort, contraceptive, etc. au fost R. Reagan si catolicul J. Kennedy. Ambii au fost victimele unor atentate. Reagan a scapat cu viata, Kennedy a pierit. Adevarul cu privire la moartea lui nu s-a aflat nici astazi; de altfel, întreaga lui familie a fost decimata.


Razboiul împotriva populatiei s-a internationalizat prin atragerea în cursa anti-natalista a Organizatiei Natiunilor Unite cu toate organismele sale: Programul Natiunilor Unite pentru dezvoltare (PNUD), Organizatia mondiala a Sanatatii (OMS), Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO), Fondurile Natiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), Organizatia Internationala a Muncii (OIT), Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OCDE), cu birourile lor raspândite în toate tarile lumii. Au intrat în acest complot urias împotriva vietii marile finante, Banca Mondiala, Fundatii precum Rothschild, Rokefeller, Ford, Morgan, asociatiile ecologiste si feministe, nenumarate organizatii guvernamentale si neguvernamentale aparute pretutindeni încheind aliante între ele, facând front comun în lupta împotriva natalitatii. Serviciile secrete americane au si ele rolul lor discret, dar eficient. Periodic se tin Summit-uri ale Pamântului, Conferinte Mondiale ale populatiei ca cele din Mexic, de la Dacca, Beijing, Bucuresti, Rio de Janeiro, Cairo. În 1974 Natiunile Unite au celebrat Anul Mondial al Populatiei. În materialele de propaganda se puteau citi lozinci precum: „O familie mica este o familie fericita”, „Opriti-va la doi copii!” Din exces de zel, în Republica Coreea a fost lansata campania anului fara sarcini.


În programele antinataliste publicate în reviste si dezbatute la conferintele internationale pentru populatie se prevad urmatoarele masuri pentru stoparea si reducerea populatiei planetei:


Dreptul cuplului de a aduce pe lume copii este incompatibil cu imperativul controlului nasterilor.


Pentru controlul nasterilor nu se poate conta doar pe vointa si responsabilitatea parintilor, ca atare, trebuie recunoscute posibilitatea si chiar necesitatea coercitiei din partea autoritatilor.


Este imposibil controlul cresterii populatiei fara a se recurge la avort, ca atare, avortul trebuie legalizat pretutindeni.


Voluntara sau fortata, sterilizarea face parte din mijloacele folosite ca metode de control.


Trebuie puse la punct si larg difuzate noi dispozitive mecanice, noi preparate chimice, noi tehnici anticonceptionale si avortive.


Trebuie încurajate cercetarile pentru punerea la punct a unor substante chimice sterilizante care, eventual, ar putea fi puse în apa potabila.


Cum, în special populatiile sarace, doresc sa aiba prea multi copii, trebuie schimbate mentalitatile si tinuta sub control dorinta de a avea copii.


Casatoria trebuie slabita si descurajata si trebuie favorizati cei care nu sunt casatoriti, favorizând homosexualitatea.


Împrumuturile bancare, bursele de studii, locuintele trebuie acordate de preferinta familiilor fara copii sau cu un singur copil.


Impozitele si taxele trebuie percepute progresiv în functie de numarul copiilor în familie.


Conditionarea ajutorului acordat de tarile bogate si de organizatiile internationale pentru dezvoltare de acceptarea programelor de control al populatiei în tarile respective. Daca ajutam, trebuie sa avem un cuvânt de spus – e o vorba care circula la americani.

Taxa substantiala pe mariaj.

Taxa pe fiecare copil.

Autorizatii de procreare.

Reducerea sau eliminarea alocatiei si a ajutorului social dupa al doilea copil.

Sterilizarea sau avortul obligatoriu dupa al doilea copil.

Accesul tuturor eventual gratuit la contraceptive.

Intensificarea planificarii familiale, prin planificare familiala întelegându-se distribuirea de anticonceptionale.

Încurajarea femeilor sa faca serviciu pentru a nu mai avea timp sa faca si sa creasca copii.

Propaganda, în special la tineri, pentru practicarea masturbarii si a altor forme de raporturi sexuale contra naturii.

Încurajarea si promovarea eutanaziei.


Cum îsi justifica controlorii nasterilor razboiul sângeros împotriva populatiei?Se invoca explozia demografica, suprapopularea pamântului cauza a tuturor catastrofelor prezente si viitoare: pamântul e o barca supraîncarcata cu oameni gata-gata sa se scufunde, e o nava spatiala arhiplina amenintata sa se prabuseasca. E vorba de o fantoma fabricata de ei cu care panicheaza lumea, o masluire, o dogma în care trebuie sa crezi orbeste: crede si nu cerceta. Dar daca cercetezi, ajungi la concluzia ca e vorba de o imensa impostura pusa la cale de catre guvernul rasist al lumii globalizate.


JackuelineKasun, în cartea amintita, povesteste despre o expozitie itineranta pentru elevi care pe la mijlocul anilor ’70 a facut ocolul Statelor Unite. Expozitia a fost organizata de Muzeul National al guvernului SUA pe cheltuiala guvernului. Ea consta dintr-un set de panouri ilustrate si era însotita de o brosura în care se spunea: „… exista prea multi oameni în lume. Nu mai avem spatiu. Nu mai avem resurse energetice. Nu mai avem hrana. Si, desi prea putini oameni îsi dau seama de acest lucru, timpul trece cu repeziciune.” Si se spunea copiilor în brosura ca „rata natalitatii trebuie sa scada si/sau rata mortalitatii trebuie sa creasca”, deoarece resursele sunt pe sfârsite, iar foametea în masa se contureaza cu claritate. Brosura mai avertiza ca „mânati de foame, se stie ca oamenii au mâncat câini, pisici, excremente de pasari si chiar pe copiii lor”, prezenta o imagine cu un sobolan mort pe o farfurie ca exemplu „de sursa de hrana” pentru viitor. Suprapopularea, se scria în text, va duce nu numai la inanitie si la canibalism, ci si la violente civile si la razboi nuclear. În acelasi timp, s-a introdus în scolile statului „instructia despre populatie.” Elevii erau sfatuiti sa citeasca volumul antinatalistului Paul Ehrlich „Bomba demografica.” Li se spunea, în mod fals, ca populatia lumii creste cu 2% pe an, iar rezervele de hrana cu 1% pe an.” Li se prezentau diafilme despre „catastrofele biologice” care ar rezulta din suprapopulare, se purtau discutii la ore despre ce trebuie sa faca cetatenii responsabili pentru reducerea populatiei. În plus li se spunea ca copiii sunt o povara costisitoare care „au nevoie de atentie… 24 de ore din 24”, ca distrug mariajele, facându-i pe tatii lor „gelosi”, iar pe mame „epuizate”, ca trebuiau sa-si ia adio de la numeroase specii de animale, pasari si plante salbatice sortite disparitiei ca rezultat al exploziei demografice. Familiile numeroase sunt vinovate de toate aceste catastrofe. New Age-istul închinator la zeita Gaia, Al Gore, vicepresedinte al Statelor Unite în administratia Clinton scria în 1992 despre un „holocaust ecologic fara precedent.” Se va taia fiecare copac, se va folosi fiecare strop de apa si orice revarsare de apa va fi umpluta cu deseuri de îngrasaminte chimice si deseuri.


O alta sperietoare înspaimântatoare pe care o agita planificatorii populatiei, este încalzirea globala, poluarea, rarefierea atmosferei, gaura de ozon cauzata de suprapopularea pamântului. Încalzirea globala, afirma alarmistii, va face ca nivelul apelor marilor sa creasca, suprafetele aflate sub nivelul marii sa se scufunde ceea ce va produce înmultirea bolilor, descresteri masive de recolta în tarile sudice, foamete cumplita, disparitia unei treimi din padurile lumii.


Ce este adevarat din toate aceste calamitati care atârna peste capul omenirii si de care lumea nu se poate salva decât reducând numarul gurilor de hranit? Sa le luam pe rând.


Mai întâi nu e adevarat ca pamântul e suprapopulat, ca în curând, daca populatia creste, nu va fi hrana pentru atâtea guri de hranit. Traind în orasele aglomerate cu milioane de locuitori care se calca pe picioare într-o atmosfera sufocanta, putem avea, într-adevar impresia ca lumea prea s-a înmultit, trebuie stopat procesul de crestere a populatiei.


Orasele si târgurile au gemut întotdeauna de lume si trafic – cai, magari si camile în trecut, masini în prezent. Atena, mare centru cultural si comercial, era un oras foarte aglomerat. De aceea, cu jumatate de mileniu înainte de Cristos, Platon si Aristotel se aratau îngrijorati de problema supraaglomerarii pamântului. Orasele chinezesti erau si ele centre foarte aglomerate unde aveau loc schimburi de produse si idei. De aceea Confucius si alti gânditori chinezi erau si ei îngrijorati de cresterea „excesiva” a populatiei. Scriitorul crestin Tertulian, care a trait în Cartagina aglomerata în secolul al II-lea dupa Cristos, nota:

„Ceea ce corespunde, de cele mai multe ori, punctelor noastre de vedere (iar ocaziile abunda), este densitatea populatiei. Numarul nostru este împovarator pentru pamânt, care abia daca ne poate sustine pe toti… De fapt si de drept, ciuma bubonica, foametea, razboaiele si cutremurele de pamânt trebuie vazute ca remedii pentru natiuni, ca mijloace de reducere a abundentei rasei umane” (De anima).



Sfântul Ieronim, în secolul al IV-lea scria la rândul sau: „Lumea este deja plina, iar populatia este prea multa pentru pamântul care exista.” Manastirile, credea el, ar fi putut solutiona problema. Acesti filosofi si scriitori care au trait în orasele aglomerate ale antichitatii, la vremea când pamântul avea doar jumatate de milion de locuitori, nu puteau sa priveasca de sus, din avion, spre pamânt si sa vada ca dincolo de orizontul lor imediat nu erau oameni deloc. Noi cei de azi care ne petrecem viata zilnica în mijlocul multimilor de oameni si vehicule, înghesuindu-ne unii în altii, avem posibilitatea sa vedem pamântul de sus, din avion, si sa constatam ca, desi poarta în spate peste sase miliarde de locuitori, pamântul pare aproape gol. Daca omenirea se afla pe o barca de salvare, barca da impresia ca e aproape goala, de vreme ce, în prezent, pasagerii ei nu ocupa mai mult de 1-3% din spatiul barcii si utilizeaza mai putin de a noua parte din teritoriul neacoperit de gheata al pamântului pentru producerea hranei.



Doar trei zecimi dintr-un procent din suprafata de teren a globului pamântesc este utilizata pentru asezarile umane. S-a facut un calcul care arata ca toti oamenii lumii ar încapea în statul Texas din Statele Unite, formând un oras gigant, cu o densitate a populatiei sub cea a multora din orasele de astazi, iar restul lumii ar ramâne gol. Fiecarui barbat, femeie si copil din populatia lumii i-ar reveni circa 400 de metri patrati de pamânt într-un asemenea oras (o casa medie în Statele Unite are între 430 si 550 de metri patrati).



Pentru a crea panica, e adus exemplul Chinei care detine un sfert din populatia globului si ameninta sa ne asfixieze pe toti. De fapt, China cu 339 de locuitori pe mila patrata are o densitate mai mica decât alte tari precum Japonia, Germania, India, Anglia, Elvetia si unele din statele americane precum Maryland si New York cu 519, respectiv 385 de locuitori pe mila patrata.



Afirmatia alarmista ca pamântul nu mai poate hrani atâtea guri se bazeaza pe minciuna, dezinformare si pe falsificarea datelor statistice obiective.



În ultimele decenii, când s-a înregistrat un mare spor al populatiei, productia mondiala de hrana nu a scazut ci, dimpotriva, a crescut considerabil mai rapid decât cresterea populatiei. Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO) raporta în noiembrie 1996: „Rezervele de hrana pe plan mondial au crescut de peste doua ori, în ultimii 40 de ani… în perioada 1962-1991; rezervele medii zilnice pe cap de locuitor au crescut cu peste 15%.” Potrivit statisticilor FAO, cresterea populatiei nu determina descresterea surselor de hrana, ci invers. Disponibilitatea hranei a crescut cu 5% în tarile dezvoltate si aproape cu 18% în tarile în curs de dezvoltare cu multi copii. Ca exemplu, poate fi luata India. Productia de orez si de grâu în India, în 1995 a fost de patru ori mai mare fata de începutul anilor ’50, însemnând considerabil mai mult decât procentajul cresterii populatiei indigene în aceeasi perioada. Republica Coreea cu o densitate a populatiei de 3,6 ori mai mare decât a Chinei are o productie pe cap de locuitor de 12 ori mai mare.



Colin Clark, fost director al Institutului de Economie Agricola de la Universitatea Oxford arata ca utilizând cele mai bune metode s-ar putea produce hrana de tipul dietei americane, foarte bogata în calorii (de aici obezitatea americanilor), pentru 35 de miliarde de oameni, cifra care depaseste de peste sase ori populatia actuala a lumii.



Si ar putea sa hraneasca 90 de miliarde de oameni, adica de 18 ori mai multi oameni decât în prezent, daca s-ar apela la dieta japoneza.



Roger Revelle, fost director al centrului Havard pentru Studii despre Populatie, spune ca resursele agricole mondiale pot oferi hrana pentru 40 de miliarde de oameni, de sapte ori numarul populatiei din prezent. Si aceasta daca s-ar utiliza numai o patrime din zonele neacoperite de gheata ale pamântului, nu a noua parte cât se utilizeaza în prezent. Revelle sustine ca acele continente mai putin dezvoltate, ale caror rezerve de hrana actuale sunt cele mai precare, au capacitatea de a hrani 18 miliarde de oameni, de trei ori numarul actual al populatiei globului. Continentul african are capacitatea de a hrani 10 miliarde de oameni, care înseamna aproape de doua ori populatia actuala a lumii si de 13 ori populatia Africii, estimata în 1998. Agricultura indiana are capacitatea potentiala de a hrani nu numai oamenii care locuiesc pe teritoriul indian, ci întreaga populatie a lumii.



Studiile obiective arata ca, în general, cresterea populatiei are un efect pozitiv asupra venitului pe cap de locuitor. Prin urmare, chiar daca în anul 2050 populatia pamântului ar ajunge la opt sau la zece miliarde de oameni, dupa cum se prognozeaza, nu va fi sfârsitul lumii. Daca, într-adevar, omenirea ar fi pe punctul de a muri de foame din cauza epuizarii resurselor alimentare, în Statele Unite guvernul federal nu ar plati fermierilor ca acestia sa nu utilizeze o cincime din terenul arabil al tarii cum a facut în anii ’90. Lucru care se practica si în alte tari bogate ale Occidentului.

Cea mai înspaimântatoare sperietoare pe care o agita în prezent antinatalistii ecologisti este încalzirea globala provocata de suprapopularea pamântului, efectul de sera cu toate catastrofele apocaliptice care ne ameninta. Si aici este vorba de propaganda mincinoasa si falsificarea intentionata a datelor. Oamenii de stiinta, inclusiv expertii de la NASA, afirma ca nu exista o diferenta apreciabila de temperatura a pamântului în perioada 1856-1986. Acelasi lucru se afirma în Declaratia de la Leipzig privind Schimbarile Climaterice Globale, semnata în 1995 de 79 de oameni de stiinta recunoscuti pe plan mondial.



Cât priveste gaura din stratul de ozon S. Fred Singer, fizician, specialist în domeniul spatiului si atmosferei, care a luat parte la masuratorile stratului de ozon din stratul superior al atmosferei, declara ca e vorba de „o exagerare mizerabila a unor temeri nefondate, promovata de organizatiile ecologiste, care lucreaza mâna în mâna cu mass-media vânatoare de catastrofe si cu o birocratie internationala avida de putere.” Gaura din stratul de ozon, explica savantul, este o subtiere temporara a stratului de ozon, în fiecare luna octombrie, în timpul primaverii arctice. Subtierea dureaza câteva saptamâni, iar apoi stratul se reface. Cercetarile nu au descoperit nici o crestere a radiatiei ultraviolete solare provocata de subtierea stratului de ozon. Si au mai descoperit ca ozonul nu protejeaza de razele ultraviolete care provoaca melanomul, forma mortala a cancerului de piele.



Ecologistii afirma ca emisiile de bioxid de carbon provocate de rarirea stratului de ozon va aduce catastrofe de neimaginat. Raspunsul îl avem într-un document semnat în 1998 de 15000 de oameni de stiinta în frunte cu Frederick Seitz, fost presedinte al Academiei Nationale de Stiinta a SUA, în care se spune ca nu „exista nici o dovada stiintifica precum ca emisiile de bioxid de carbon, de metan sau de alte gaze cu efect de sera, ca provoaca sau vor provoca, într-un viitor previzibil, încalzirea catastrofica a atmosferei pamântului si distrugerea climei pamântului.” De fapt, dupa cum observa unii oameni de stiinta, cresterea bioxidului de carbon încurajeaza cresterea plantelor si ar putea fi un factor în cresterea recoltelor aducând un suflu de viata nou biosferei.

În sfârsit, un cuvânt despre povestile de groaza cu care ecologistii antinatalisti sperie lumea: padurile se retrag rapid în fata extinderii activitatilor umane, ca rezultat al cresterii populatiei, toate padurile tropicale vor disparea complet pâna la sfârsitul acestui secol. Estimarile facute de FAO arata ca lucrurile nu stau asa: regiunile împadurite ale lumii ocupa 4 miliarde de hectare, acoperind 30% din suprafata agricola a globului, cifre egale cu cele din anii ’50 ai secolului trecut. Si, culmea!, cele mai alarmate de fantasma desertificarii globului pamântesc sunt Statele Unite, ale caror paduri vaste acopera o treime din teritoriu. Exact aceeasi suprafata acoperita de paduri o aveau si în 1920, iar cresterea anuala a padurilor astazi este de peste 3-5 ori mai mare fata de 1920.


Iar despaduririle aduc dupa ele o alta catastrofa, spun ecologistii: disparitia de pe pamânt a unor specii de pasari si animale care îsi pierd habitatul. Astfel, afirma organizatiile ecologiste, dispar anual în lume în medie 27 de mii de specii, printre care se numara bufnita neagra, balena albastra si dihorul. Aceasta distrugere uriasa este rezultatul expansiunii populatiei umane. Paleontologul de la Universitatea din Chicago, David Iablonski explica cum stau lucrurile: „Nu avem idee cât de multe specii exista si câte dispar”; e reclama desantata si minciuna. Bufnita patata este mult mai numeroasa decât înainte. De asemenea, balena albastra este mult mai numeroasa decât se credea înainte. Dihorul a fost de doua ori declarat disparut, pentru a fi gasit în alte locuri.


Desigur, exista probleme de mediu create de om. Orasele aglomerate din toata lumea sufera din cauza traficului intens, a poluarii, a marii cantitati de deseuri depozitate. Milioane de oameni locuiesc în saracie extrema în vecinatatea gunoaielor. Dar politizarea problemelor de mediu, dispozitivele si mijloacele folosite de controlorii nasterilor pentru reducerea populatiei, nu au solutionat nici una din aceste probleme reale, ci doar au contribuit la cresterea puterii si bogatiei birocratiei internationale pe cheltuiala saracilor."
Sursa: http://www.darulvietii.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=412:rzboiul-impotriva-populaiei&catid=28:controlul-populatiei&Itemid=56 "Razboiul impotriva populatiei", de Claudiu Dumea
andrushka
Scris: Friday, March 18, 2011 7:44 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 1/9/2011
Mesaje: 1590
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.