|
|
Nivel: DIAMANT
Inregistrat: 1/17/2008
Mesaje: 27681
|
Fazele de dezvoltare ale copiilor
 Primii 7 ani
Omul nu este numai o fiinta care se naste fizic si apoi îsi dezvolta o personalitate si calitati spirituale în corpul fizic în contact cu lumea. Copilul, la nastere, are un corp format prin ereditate si o individualitate spirituala proprie, adica fiecare din noi are la nastere atât un potential genetic, cât si unul biografic. Potentialul biografic înseamna încarnari succesive ale acelei entitati umane (reîncarnare), dar si evolutia vazuta ca reîncarnare a Pamântului. Acest potential biografic este reflectat în constienta ca Eu, miezul tainic si profund al fiintei noastre. Impulsurile si instinctele se ridica din trup cautând satisfactia si sunt traite în suflet. Prin spirit omul apartine Lumii spirituale, prin corp, Pamântului. Între spirit si corp se afla sufletul. El primeste stimuli din ambele directii: si din lumea spirituala si din lumea terestra. Eul si corpul se întâlnesc într-o zona intermediara numita SUFLET. Astfel, Omul devine o fiinta tripartita si cetatean a doua lumi: Lumea Spirituala si Lumea Terestra.
Ziua, sufletul si spiritul nostru sunt pe Pamânt, noaptea în somn calatoreste în Lumile Spirituale, dar independent de vointa noastra. Una din sarcinile actualei încarnari este constientizarea legaturii cu Spiritualul.
Viata omului este împartita în etape de 7 ani. Aceste perioade au anumite caracteristici, care le diferentiaza net.
În prima etapa, de la 0 la 7 ani, omul trebuie sa deprinda facultati foarte importante pentru dezvoltarea sa ulterioara: mersul, vorbirea si gândirea, care-l deosebesc de animal. Printr-un superb efort, cucereste pozitia verticala si ridicându-si ochii spre înalt, spre nemarginirea cerului, învinge gravitatia si stabileste un echilibru între pamânt si cer. Apoi încet, între unu si trei ani învata sa vorbeasca.
În primii ani de viata, adica în etapa de sugar si copil mic, principala caracteristica este imensa deschidere a copiilor spre ceea ce îi înconjoara. Ei nu opun rezistenta fata de ceea ce vine din mediul (fizic, sufletesc si spiritual) din jurul lor, întâmpina lumea cu o încredere nelimitata si asimileaza totul. Toate simturile lor sunt deschise, iar raspunsul personal la stimuli, este imitatia si mimetismul. Prin imitatie li se deschid portile conditiei de om, prin imitatie învata sa vorbeasca, prin imitatie face cunostinta cu relatiile bune sau rele dintre oameni, si în mod subtil, prin imitatie, se pun bazele viitorului simt moral si sistem de valori. Relatia principala cu lumea din jur este din exterior spre interior. Experientele nu sunt asimilate de Eu.
În a doua perioada, de la 7 la 14 ani, copilul deja are o lume a lui, proprie, separata de restul lumii. Are propria împaratie, separata de lumea comuna considerata reala, printr-un zid de nepatruns, care îl protejeaza de realitatea adultilor, adesea traumatizanta. Aici totul este posibil, este o lume bogata în personaje fabuloase, o lume în care totul se poate îndeplini, orice dorinta, orice vis. Si în aceasta lume se nasc semintele magice ale gradini sufletesti secrete a omului adult. Lumea exterioara nu patrunde decât filtrata, orice element strain fiind adaptat si abia apoi primit. Copilul este prin definitie fericit si vesel, acestea pierind, când se simte violent invadat sau scos din lumea lui. Concluzie: copilul este o unitate închisa. Fortele Eului radiaza numai pâna la granitele propriei lumi. Lumea exterioara nu mai patrunde nestânjenita în interior, ci este „prelucrata”, „digerata“.
În perioada a treia, de la 14 la 21 de ani. La socul pubertatii zidurile lumii, despre care am vorbit, sunt fisurate ori sparte si se prabusesc, lasând adolescentul fata în fata cu realitatea, pe care acum el doreste sa o cucereasca din viitor, pentru ca a dobândit unitate si robustete sufleteasca în etapa anterioara. El a descoperit un centru în interiorul sau, în lumea lui personala si acest centru este propriul Eu.
Directia principala este dinspre interior spre exterior. Tânarul încearca sa cucereasca si sa transforme lumea exterioara.
În perioada a patra, 21-42 de ani, adica trei etape de 7 ani, este o perioada de echilibru: activitatea se dirijeaza spre exterior si alterneaza cu experientele ce vin din lumea exterioara, se realizeaza la vârsta adulta.(21-28, 28-35, 35-42)
În perioada a cincea, 42-75 de ani, activitatea spre exterior scade treptat, iar prelucrarea împresiilor creste. Prin aceasta se formeaza acea întelepciune contemplativa specifica unei batrâneti sanatoase. Este o stare foarte asemanatoare cu a copilului mic, diferenta fiind ca lumea exterioara este concentrata în focarul Eului. Dar aceasta concentrare în interior poate avea doua aspecte opuse: concentrarea pe Eu, care înseamna urmarea constienta a unei cai spirituale, oricare ar fi ea, si concentrarea pe Ego, care înseamna sete de putere, pozitie sociala, posesie de bunuri, adica pe valori pamântesti, inutile în viata dintre moarte si o noua viata.
Viata omului are etape de 7 ani. Fiecare etapa este guvernata de entitatile dintr-o anume sfera planetara, dupa cum fiecare din cei 7 ani ai respectivei etape este la rândul sau guvernat de o sfera panetara.
Caracteristica fiecarui an, influenta planetara.
1 an – Luna - vointa
2 ani – Venus - iubire
3 ani – Mercur - comunicare
4 ani – Marte - alege în libertate un drum
5 ani – Soare – încrederea, descoperirea marii comunitati
6 ani – Jupiter - începe sa faca pentru ceilalti
7 ani – Saturn - separarea de familie si descoperirea unei alte comunitati.
Vârsta de 1 an – Luna - vointa
Prima parte a vietii copilului se desfasoara sub protectia caminului parintesc. El este neajutorat si total dependent de parinti. Face miscari necontrolate, tipa când îi este foame ori frig si nu face decât doua lucruri: manânca si doarme.
Viata sufleteasca apare treptat si dezvoltarea ei dureaza multi ani. Copilul depinde de anturajul sau, caruia i se daruieste în întregime, fara sa aibe vreo modalitate de aparare. Când suge, senzatia se raspândeste în tot corpul sau si sufletul sau se deschide lumii. Apoi cade într-o stare de somnolenta, de calma inconstienta, ce dureaza pâna când foamea îl trezeste. Nu-si coordoneaza ochii ori membrele, care se misca dezordonat. Dupa câteva saptamâni îsi priveste o secunda mama si-i face primul dar: un surâs. Chiar daca mama stie ca nu este un zâmbet constient si n-a recunoscut-o, este prima întâlnire sufleteasca cu propriul copil. Surâsul este omenesc si semnul ca avem un copil sanatos. Raportul somn-veghe se schimba si daca în prima luna mai mult doarme, între 6 si 12 luni raportul somn-veghe este egal.
În primul an, copilul are perfomante încredibile: la 5 luni îsi dubleaza greutatea de la nastere, apoi spre 9 luni învata sa stea în picioare.
Cea mai importanta functie a sugarului este perceptia. Copilul se abandoneaza total mediului înconjurator si putem spune ca el este un organ de perceptie, organ senzorial. Toata activitatea lui este de fapt un imens interes pentru lumea înconjuratoare. Aceasta curiozitate face parte din dorinta, care e precursoarea vointei. Vointa e o dorinta dirijata de Eu.
Copilul este în întregime un organ senzorial, în care vointa sub forma dorintei este activa. R. Steiner vorbeste de daruirea religioasa a copilului si de o religiozitate corporala.
Acesta daruire face din copil o fiinta care imita. Tot ce învata în primii 9 ani de viata se face prin imitatie. Intensitatea imitatiei variaza dupa temperament si caracter. Imitatia este mai degraba dorinta de a descoperi lumea. Înainte chiar de a fi capabil sa imite, copilul asimileaza enorm, o face inconstient si de aceea impresiile sunt deosebit de profunde, radiind în toata viata ulterioara, fiind baza pentru experientele constiente. În aceasta perioada parintii au o mare responsabilitate, pentru ca toate aceste impresii au consecinte asupra dispozitiei, sentimentelor si comportamentului copilului. Copilul al carui suflet e total deschis lumii nu percepe doar miscarile tatalui când se întoarce de la munca, sau nelinistile mamei, ci si continutul moral al tuturor faptelor petrecute în jur, continut moral care în subconstient devine atmosfera lui sufleteasca. Sunt persoane care traverseaza viata cu o încredere neclintita în sensul si bunatatea lumii, care au devenit fundamentul vietii lor spirituale, oricâte probleme ar avea si persoane care, desi nu întâmpina greutati prea mari, sunt pline de neîncredere si lipsite de bucuria vietii. Aceste atitudini de viata: neîncredere în lume sau noi însine, vesnica nemultumire fata de noi ori viata, frustrarile, frica sub orice forma, nemultumirea, critica excesiva, lenea, comoditatea, compromisul, curajul, hotarârea de a fi un învingator, puterea de a fi noi însine, accederea la spiritual etc., sunt rezultatul atmosferei sufletesti create de parinti în primii ani de viata.
Din punctul de vedere al educatiei, parintii îsi influenteaza copiii prin ceea ce sunt, prin încrederea pe care o au în viata si moralitatea faptelor lor.
Este complet lipsit de sens ca un adult sa spuna unui sugar amabilitati cu o voce artificial copilareasca, maimutarindu-l jenant, dupa care sa se întoarca spre un adult vorbindu-i cu alt ton. Orice persoana ce se gaseste în preajma unui copil mic ar trebui sa fie acolo în întregime, cu interes total si multa caldura sufleteasca, respect absolut si vointa de a ajuta aceasta fiinta în drumul prin viata.
Sugarul îsi descopera propriul trup, mânutele, care sunt prima jucarie, apoi picioarele. La 6 luni sta în fundulet. Verticalitatea ca expresie a conditiei umane este cucerita la sfârsitul primului an. Felul în care învata sa mearga ne dezvaluie omul de mai târziu, atitudinea lui de viata. Unii copii prefera sa stea jos si parintii sunt cei care îi îmboldesc si sustin sa mearga, altii se straduiesc singuri, cad, se ridica, dar nu se dau batuti pâna nu reusesc sa stea în picioare si apoi sa mearga. Mersul este expresie a vointei si izbânda spirituala.
Prin grija mamei si repetare ritmica îsi fac loc anumite reflexe si atitudini. Apar primele forme de amintiri. Nu putem înca vorbi de gândire. Viata afectiva a copilului de la 0 la un an oscileaza între satisfactie si insatisfacti |
Nivel: Senior
Inregistrat: 6/20/2008
Mesaje: 5142
| Nu stiu de unde e luat articolul ca nu vad sursa dar sunt multe lucruri cu care nu sunt de acord iar cele cu care sunt de acord nu au legatura cu spiritualitatea ci cu dezvoltarea naturala a copilului pe care o stim din din manualele de psihologie a copilului.De exemlu nu cred urmatoarea idee: sufletul si spiritul nostru sunt pe Pamânt, noaptea în somn calatoreste în Lumile Spirituale, dar independent de vointa noastra. Una din sarcinile actualei încarnari este constientizarea legaturii cu Spiritualul.am mai auzit-o si cu alte ocazii ,cum ca noaptea in somn ne decorporalizam cumva dar eu asta nu prea cred.Nici cu asta nu-s de acord:Este complet lipsit de sens ca un adult sa spuna unui sugar amabilitati cu o voce artificial copilareasca, maimutarindu-l jenant, dupa care sa se întoarca spre un adult vorbindu-i cu alt ton. Orice persoana ce se gaseste în preajma unui copil mic ar trebui sa fie acolo în întregime, cu interes total si multa caldura sufleteasca, respect absolut si vointa de a ajuta aceasta fiinta în drumul prin viata. Nu este chiar complet lipsit de sens, parintele empatizeaza, se pune in ipostaza de copil si se maimutareste cum facem toti cu copiii nostri, e o metoda aparte de comunicare pe acre nu stiu de ce asa de multi o condamna.Si faptul ca te maimutaresti sau stalcesti cuvintele nu intarzie dezvoltarea copilului ,asta e chiar aberatie, copilul nu are drept sursa de invatate doar parintele ci si gradinita, scoala,comunitaea in care traieste iar acolo nu se maimutareste nimeni.Cu asta nu sunt total de acord Felul în care învata sa mearga ne dezvaluie omul de mai târziu, atitudinea lui de viata. Unii copii prefera sa stea jos si parintii sunt cei care îi îmboldesc si sustin sa mearga,Copiii invata mersul sub influenta a multor factori de moment ,au ritm propriu mersul mai rapid sau mai lent nu prezice nimic despre viitorul copilului.Sper ca e voie sa discutam pe marginea textului  |
Nivel: DIAMANT
Inregistrat: 1/17/2008
Mesaje: 27681
| Mihaela,Societatea Romana de Astrologie a emis acest articol,este scris de Ileana Vasilescu.Nu vreau sa fac reclama si sa invatam .
Doresc sa fac cunoscute aceste articole,ele fac parte din scoala pentru parinti,prezentarea pedagogiei Waldorf, a elementelor de baza ale antropologiei si antropozofiei generale.
Mi-as dori ca,copii sa urmeze Scoala Waldorf .
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/4/2008
Mesaje: 7332
| Felicitari pt topic ingeras E foarte interesant.
In prima parte a articolului, pana la Varsta de 1 an , sunt amestecate mai multe surse, in special Gurdjieff si nu sunt scrise in intregime. Au fost copiate pasaje razlete, in special din cartea A patra cale a lui Ouspenski (elev al lui Gurdjieff), si din cauza aceasta pare neplauzibil. Pacat ca doamna Ileana Vasilescu nu a dezbatut mult mai amplu, subiectul. Poate ca daca ar fi adus mai multe argumente ar fi reusit sa convinga.
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/4/2008
Mesaje: 7332
| t-mihaela wrote:Nici cu asta nu-s de acord:Este complet lipsit de sens ca un adult sa spuna unui sugar amabilitati cu o voce artificial copilareasca, maimutarindu-l jenant, dupa care sa se întoarca spre un adult vorbindu-i cu alt ton. Orice persoana ce se gaseste în preajma unui copil mic ar trebui sa fie acolo în întregime, cu interes total si multa caldura sufleteasca, respect absolut si vointa de a ajuta aceasta fiinta în drumul prin viata. Nu este chiar complet lipsit de sens, parintele empatizeaza, se pune in ipostaza de copil si se maimutareste cum facem toti cu copiii nostri, e o metoda aparte de comunicare pe acre nu stiu de ce asa de multi o condamna.Si faptul ca te maimutaresti sau stalcesti cuvintele nu intarzie dezvoltarea copilului ,asta e chiar aberatie, copilul nu are drept sursa de invatate doar parintele ci si gradinita, scoala,comunitaea in care traieste iar acolo nu se maimutareste nimeni.
Aici e vorba de un sugar. Si au dreptate. In primele luni de viata ale bebeului, nu stai sa te maimutaresti la el. |
Nivel: DIAMANT
Inregistrat: 1/17/2008
Mesaje: 27681
| TeosOf wrote:Felicitari pt topic ingeras E foarte interesant. In prima parte a articolului, pana la Varsta de 1 an , sunt amestecate mai multe surse, in special Gurdjieff si nu sunt scrise in intregime. Au fost copiate pasaje razlete, in special din cartea A patra cale a lui Ouspenski (elev al lui Gurdjieff), si din cauza aceasta pare neplauzibil. Pacat ca doamna Ileana Vasilescu nu a dezbatut mult mai amplu, subiectul. Poate ca daca ar fi adus mai multe argumente ar fi reusit sa convinga.
Multumesc. oricum merita sa cunoastem toate astea |
Nivel: DIAMANT
Inregistrat: 1/17/2008
Mesaje: 27681
| Fazele de dezvoltare ale copilului pana la 2 si 3 ani
Vârsta de 2 ani-Venus-iubire
Copilul iubeste lumea cu pasiune, daruindu-se. Activitatea lui de vointa pura se estompeaza si se transforma în activitate de relationare prin învatarea vorbirii.
Începe dezvoltarea gândirii, copilul face legatura cu continutul perceptiilor. Are silueta tipica copilului, care începe sa mearga.
Limba face parte atât din spiritualitatea individului cât si din spiritualitatea cosmica. Vocalele si consoanele contin principii creatoare cosmice. Ele formeaza Logosul. De ex. a este o deschidere spre lumea exterioara, u este o închidere, o retragere fata de lume. În limbaj modern am putea spune ca limba este ”informatie generatoare de sistem”!
În creier se dezvolta centrul vorbirii, iar poztia verticala cucerita deja odata cu mersul favorizeaza vorbirea. Vorbirea pune bazele vietii sufletesti. Viata sufleteasca are doua surse: corpul fizic prin impulsuri si poftele, care stau la baza placerii si neplacerii si potentialul spiritual, lacasul eului. Prin vorbire copilul preia ordinea si mostenirea spirituala colectiva a poporului, în care s-a nascut. Deasemenea limbajul reflecta valorile spirituale cucerite de omenire într-o anumita epoca. Prin limba materna modul de vietuire a lumii exterioare capata o anumita tenta. El traieste limba nu atât ca pe un instrument de comunicare cât ca pe o lume spirituala diferentiata, care formeaza. Lb. materna este importanta în formarea si conturarea personalitatii.
Copilul învata sa vorbeasca prin contact strâns cu mama, prin imitatie. Astfel prin imitatie el intra în posesia unei comori spirituale: limba. Felul în care învata sa vorbeasca ne spune ca si mersul, multe despre personalitatea lui. Copilul învata mai întâi sa numeasca obiectele din jur si astfel se plaseaza fata în fata cu lumea exterioara. Vorbirea este un proces de detasare de unitatea lumii, proces ce se încheie la pubertate. Primele notiuni nu au pentru copil un continut concret. Acest concept include amintirea, gândul parintelui o extraordinara bogatie spirituala, altfel spus el întelege interior mai mult decât ar putea explica. Gândirea se dezvolta odata cu limbajul.
Mediul înconjurator al copilului din perioada, când învata sa vorbeasca are mare influenta asupra caracterului copilului. Acum este importanta maniera de a vorbi. Copilul va stabili o relatie corecta cu limbajul, daca se va vorbi clar, corect gramatical, folosind fraze variate, fara omisiuni, fara automatisme sau proasta pronuntare. Se vorbeste copilului serios, linistit, neafectat, nebagând în seama greselile lui de pronuntare, nemaimutarindu-i, vocea si formularile de copil, încercând ca prin felul în care vorbim sa fim un model de vorbire .Un limbaj mai mult sau mai putin diferentiat înfluenteaza subtilitatea gândirii lui, ca si aparitia capacitatii de reprezentare. Alegerea exacta a cuvintelor produce imagini precise. O sintaxa adecvata va forma baza dinamicii gândirii, adica o gândire sanatoasa, armonioasa. Un copil mic se simte fericit si multumit când se simte sanatos si lumea exterioara îi ofera situatii agreabile. |
Nivel: DIAMANT
Inregistrat: 1/17/2008
Mesaje: 27681
| Vârsta de 3 ani-Mercur-comunicare. Polaritatea veselie-tristete.
Copilul vorbeste despre sine ca un eu. El spune eu vreau. În aceasta formulare avem si vointa si simtire si gândire. Copilul care pâna ieri spunea: Bebe vrea jucaria! Petrica vrea afara! azi spune dintr-o data: Eu vreau! La sfârsitul primilor trei ani copilul poate sa-si spuna siesi „Eu!”
Trezirea constientei de sine ARE LOC LA 3 ANI si conditioneaza aparitia unei vieti afective semiconstiente. Acum când se trezeste gândirea în concepte, copilul capata constiinta sinei si da acestei trairi forma opozitiei fata de lume. Copilul învata sa spuna nu si astfel îsi traieste mai intens propriul sau Eu. Este începutul unei perioade de încapatânare, prima faza negativa. Constienta de sine se trezeste treptat si se manifesta ca traire a diferentei si opozitiei dintre copil si lume. Tendinta de a spune nu, care apare la trei ani corespunde unei perioade de încapatânare, ce este expesia instalarii cu suficienta siguranta a Eului în propria fiinta si existenta, ptr. a nu mai avea nevoie sa se opuna lumii. Aceasta faza de încapatânare cere multa rabdare din partea unui parinte. Nu ajuta decât abaterea atentiei de la obiectul fixatiei sale, prin joc si poveste. Faptul ca este o faza trecatoare si ca asistam la nasterea Eului copilului îi ajuta pe parinti. Pe de alta parte nu prin cuvinte, dar prin comportament si actiuni (respectarea regulilor deja instituite, ritm zilnic) parintele trebuie sa îsi pastreze autoritatea, care fortifica si vointa si Eul copilului. Autoritatea prin opozitia facuta încapatânarii exacerbate si gratuite a copilului, îl ajuta pe acesta sa-si cunoasca si sa-si întareasca Eul. Rasfatarea copilului, care pentru ca i se satisface orice cerere, orice dorinta tinde catre isterie este nociva. Autoritatea sanatoasa, adica bazata pe principii si reguli stabilite si respectate de toata familia fortifica vointa, echilibrul sufletesc si Eul copilului. Daca vrem un copil echilibrat, linistit, ne vom exersa constructiv autoritatea.
Faza lui Nu, care apare între trei si patru ani nu e încapatânarea absurda, ci acomodare cu lumea. Aceasta experienta îmbogatind sufleteste individul si obisnuindu-l sa tina cont de ceilalti, facându-l sa constientizeze existenta celorlalti oameni. Copilul îsi exercita constiinta de sine tocmai opunându-se lumii. Întarirea constientei la ac. vârsta se face inconstient tocmai prin aceasta opozitie. Constienta de sine se dezvolta în 2 directii: devine continua, si a doua directie: opozitia si încapatânarea lasa loc procesului progresiv de formare a unei parerei personale.
Daca în primul an copilul se joaca cu mâinile si picioarele, la doi ani cu obiectele din jur si uita cu usurinta o jucarie pe care mama a ascuns-o în dulap, la trei ani el este atras de tot ce este în jur, jocurile celorlalti frati, ori copii. Întreaga lui viata afectiva este prizioniera lumii exterioare functionând pe principiul aici si acum, copilul trecând cu usurinta de la bucurie la tristete.
Copiii se simt una cu lumea, uniti cu natura si de aceea sunt fascinati de frunze, flori, conuri, scoici, pietre, un fluture, gâze, o veverita ce alearga din pom în pom, un arici, pentru tot restul vietii, daca parintele se ocupa de copil si i le face cunoscute. |
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/4/2008
Mesaje: 7332
| inger7 wrote:Multumesc. oricum merita sa cunoastem toate astea
Sigur ca merita. N-am vrut sa spun/scriu ca nu ar merita. Acesta e chiar unul dintre hobby-urile mele. Daca tu ai mai mult timp liber, poate faci un topic si despre Legile Kybalionului, poate ar reusi sa convinga despre calatoria spiritului in Lumile Spirituale. |
Nivel: DIAMANT
Inregistrat: 1/17/2008
Mesaje: 27681
| TeosOf wrote:
Sigur ca merita. N-am vrut sa spun/scriu ca nu ar merita. Acesta e chiar unul dintre hobby-urile mele. Daca tu ai mai mult timp liber, poate faci un topic si despre Legile Kybalionului, poate ar reusi sa convinga despre calatoria spiritului in Lumile Spirituale.
Sa mai rezolv astrogramele si apoi voi deschide un topic |
Nivel: Senior
Inregistrat: 6/20/2008
Mesaje: 5142
| TeosOf wrote:
Aici e vorba de un sugar. Si au dreptate. In primele luni de viata ale bebeului, nu stai sa te maimutaresti la el.
Uite ca unii se maimutaresc chiar din primele zile nu din primele luni. Si sunt sigura ca multi o fac si au vazut bucurie si zambet pe fata bebelului chiar la 2 luni cand te maimutaresti la el. Daca nu sunt de acord cu unele articole ce, nu e voie de spus?Asa-mi trebuie ca nu-mi vad dracu ; de treaba mea, sa spal un vas sa mai dau cu matura si am tupeul sa zic ca nu sunt de acord cu unele concepte.Vad ca pe Inger n-a deranjat-o interventia mea nu stiu de ce te-a deranjat pe tine? |
Nivel: DIAMANT
Inregistrat: 1/17/2008
Mesaje: 27681
| t-mihaela wrote:Uite ca unii se maimutaresc chiar din primele zile nu din primele luni. Si sunt sigura ca multi o fac si au vazut bucurie si zambet pe fata bebelului chiar la 2 luni cand te maimutaresti la el.
Mi sa intamplat sa stranut de fata cu Madalina,ea statea in fundulet intre perne,o perioada cum ma uitam la ea ,imita stranutul meu,ii zambeam zambea si ea .Ionut este o fire mai serioasa si mereu ma strambam la el,sa-l fac sa rada,el imi zicea ca sant urata cand ma stramb Generatia aceasta de copii ne invata pe noi sa ne schimbam |
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/4/2008
Mesaje: 7332
| t-mihaela wrote:Uite ca unii se maimutaresc chiar din primele zile nu din primele luni. Si sunt sigura ca multi o fac si au vazut bucurie si zambet pe fata bebelului chiar la 2 luni cand te maimutaresti la el. Daca nu sunt de acord cu unele articole ce, nu e voie de spus?Asa-mi trebuie ca nu-mi vad dracu ; de treaba mea, sa spal un vas sa mai dau cu matura si am tupeul sa zic ca nu sunt de acord cu unele concepte.Vad ca pe Inger n-a deranjat-o interventia mea nu stiu de ce te-a deranjat pe tine?
Unde am spus/scris ca m-a deranjat interventia ta? Am comentat si eu, la fel cum ai facut si tu. |
|
|
Nivel: DIAMANT
Inregistrat: 1/17/2008
Mesaje: 27681
| t-mihaela wrote:Uite ca unii se maimutaresc chiar din primele zile nu din primele luni. Si sunt sigura ca multi o fac si au vazut bucurie si zambet pe fata bebelului chiar la 2 luni cand te maimutaresti la el. Daca nu sunt de acord cu unele articole ce, nu e voie de spus?Asa-mi trebuie ca nu-mi vad dracu ; de treaba mea, sa spal un vas sa mai dau cu matura si am tupeul sa zic ca nu sunt de acord cu unele concepte.Vad ca pe Inger n-a deranjat-o interventia mea nu stiu de ce te-a deranjat pe tine?
Mai lasa vasele si matura Nu ma deranjeaza ,imi doresc ca si alte mamici sa inteleaga  Teo ,din cate am citit din postarea ei ,nu pare sa fie suparata Va imbratisez cu drag |
|
|
|
|
