Continutul articolului:

Enurezisul reprezinta eliminarea involuntara de urina la o varsta la care majoritatea copiilor se pot abtine pana ajung la toaleta. Sau, spus mai pe sleau, reprezinta problema copiilor care ... „fac pipi pe ei“. Daca in primii ani ai vietii este ceva frecvent si normal ca fetitele si baietii sa nu se poata „tina“ de urina, la varsta de aproximativ 5 ani pentru fetite si de 6 ani pentru baieti, ar trebui ca aceasta problema sa dispara. Posibilitatea de a se abtine de la urinat pana se ajunge la toaleta este denumita continenta. Statisticile arata ca aproximativ 5 % pana la 8 % din copiii care merg la scoala au enurezis, procentul scazand pana la 1 % la varsta de 18 ani.


Enurezisul poate fi primar daca copilul nu a avut continenta pentru o perioada de cel putin 3 pana la 6 luni sau poate fi secundar daca initial a avut o perioada indelungata de continenta dar problema a reaparut.

Enurezisul poate fi diurn daca apare in timpul zilei sau nocturn daca apare numai in timpul somnului. Enurezisul nocturn este mai raspandit reprezentand 85 % din cazurile de enurezis, pe cand cel diurn este raspunzator de doar 5 % din cazuri. Restul de 10 % dintre copiii cu aceasta problema au enurezis mixt, atat diurn cat si nocturn.

CAUZELE ENUREZISULUI

In cele mai multe cazuri, enurezisul se remite singur in timp, odata cu cresterea. El este mult mai frecvent la baieti si de aceea se considera ca una din cauzele sale ar fi de natura psihologica. Si cauzele genetice sunt incriminate deoarece in 70 % din cazuri, unul dintre parinti a avut enurezis.

O alta cauza ar fi legata de tulburarile de somn, asociindu-se uneori cu noctambulismul si cosmarurile. Si tulburarile hormonale ar putea fi o cauza. Infectiile urinare, obstacolele pe traiectul cailor urinare, tulburarile de inervatie a vezicii urinare, diabetul sau retentia de materii fecale datorita constipatiei sunt de asemenea incriminate.

EXAMENUL MEDICAL
La medic trebuie determinate o serie de date cum ar fi antecedentele de enurezis la unul din parinti, tipul de enurezis, eventualele stressuri psihologice ale copilului, obiceiurile urinare ale acestuia.

Apoi se determina inaltimea si greutatea copilului, tensiunea arteriala, se examineaza cu atentie organele genitale si se face un examen neurologic complex. Urmeaza datele de laborator care includ o analiza a urinii si o urocultura pentru a determina eventualele infectii urinare.

TRATAMENTUL

In primul rand include tratament psihologic si de modificare a obiceiurilor urinare ale copilului. Copilul va face exercitii cautand se se abtina cat mai mult de la urinat pentru a-si intari sfincterele si a-si mari capacitatea de rezervor a vezicii, sau parintii il vor trezi la aproximativ o ora de la adormire pentru a-l pune sa urineze.

Cel mai bun tratament disponibil la ora actuala este reprezentat insa de niste chiloti speciali cu sonerie. Urina este un lichid cu continut bogat in saruri, astfel incat atunci cand copilul se scapa de urina, chilotii se uda si se inchide un circuit electric dintre doi electrozi montati in chiloti si o sonerie incepe sa sune trezind copilul. Se contribuie astfel la realizarea unui reflex care sa “invete” copilul sa se trezeasca la timp.

Exista si tratament medicamentos dar acesta ridica o serie de probleme. Se folosesc antidepresivele triciclice, substante folosite in primul rand in tratamentul depresiilor. Eficienta lor este insa doar de 50 % si exista o rata mare de reluare a enurezisului la intreruperea tratamentului. In plus au si numeroase reactii adverse. Aceste medicamente sunt utile in tratamentele de scurta durata atunci cand copilul pleaca in vacanta sau in tabere, pentru a-l feri de rautatile si glumele colegilor.

Se foloseste si desmopresina, care de asemenea are o rata mare de reluare a enurezisului la intreruperea tratamentului. De asemenea, sunt greu de precizat efectele tratamentului de lunga durata cu acest produs, intrucat nu s-au efectuat studii suficiente.

Autorul acestui articol este Dr. Cristian Popescu, medic .