"Encoprezisul este obisnuinta de a defeca, dupa varsta de patru ani, in lenjeria proprie. Se impune verificarea absentei unei malformatii sfincteriene, sau a unei anomalii nervoase. Este mai putin frecvent ca enurezisul cu care este adesea asociat. Este de trei ori mai frecvent la baieti decat la fete. Se spune ca este "secundar", atunci cand copilul a invatat sa nu mai faca pe el o anumita perioada de timp, si "primara", atunci cand copilul nu a reusit sa invete sa nu mai faca pe el. In schimb, daca copilul este retardat mental, trebuie sa aiba varsta de cel putin patru ani ca sa i se ceara sa nu mai faca pe el, indiferent de varsta lui fizica. Deprinderea de a nu mai face pe el trebuie cultivata treptat, cu blandete, in cursul celui de-al doilea an. Printre cauzele encoprezisului sunt de retinut conflictele intre parinti, o relatie inadecvata cu tatal, care este prea distant, dar mai ales o relatie perturbata intre copil si mama sa, care ii impune cu autoritate un control al intestinului. Aceste mame prea rigide incep precoce educatia sfincteriana (uneori chiar din primele luni), punand nou-nascutul pe olita la ore regulate. Ele isi polarizeaza atentia asupra olitei, concentrate anxios asupra evacuarii intestinale si le remediaza de urgenta la primul semn de constipatie, cu o mare cantitate de supozitoare si prune uscate... fara a mai vorbi de spalaturi. Ca reactie, copilul se murdareste din nou si isi exprima opozitia. Aceasta tulburare traduce de asemenea o erotizare, ca si tendinte agresive intr-un context psihologic perturbat. Atunci se admite ca corespunde unei constipatii voluntare: copilul, retinandu-si materiile fecale, cauta o sursa de placere. In afara unei anumite abtineri, el este depasit de evenimente: nu se mai controleaza si se murdareste. Aceasta tulburare afecteaza si anumiti copii care nu au fost educati sa foloseasca toaletele.
Copiii encoprezici par, ca urmare, mai dependenti de mama lor si la varsta adulta manifesta tendinte de ordonare, de avaritie, de meticulozitate, de punctualitate, de perfectionism, care sunt trasaturi de personalitate "anala".
Tratamentul encoprezisului se face printr-o ingrijire psihologica familiala sau individuala, de tip analitic sau comportamental, dupa caz. Uneori este preconizata tehnica psihodramei pentru a permite copilului sa se puna in scena si sa exprime de ce se abtine. Tehnicile de umilire a copilului destinate "sa-l invete sa nu mai faca pe el" sunt absolut interzise." Sursa - PSIHOLOGIA COPILULUI de Dr. Pauline Morand de Jouffrey