Alexandra, de ce ii ceri atat de multe de la varsta asta ? La ce o ajuta ? Mai are putin si intra in clasa zero. Specilistii au considerat ca de atunci sunt ei, copiii, pregatiti sa inceapa sa invete si chiar si asa, trecerea e una treptata, nu abrupta. Inclusiv clasa 1 e de adaptare la scoala.. Dar la 5 ani, o chinui si nu cred ca o ajuta. Si tu, probabil, tii minte anumite versuri ale anumitor melodii, corect ? Te-ai gandit ca la fel de bine, exista melodii pe care le-ai auzit si nu ai retinut versurile ? De ce oare ? fiindca nu te-a interesat sa le retii, ori nu ti-au placut / iesit in evidenta cu nimic.
Succes mult in continuare, dar nu te alarma si nu arata celei mici ca ai o problema cu asta. Ii vei crea o repulsie fata de invatat. Multumeste-te exact cu exercitiile de memorie pe care pitica ta le acepta, inclusiv faza cu memoratul pasajelor din povesti. Si astea sunt extrem de utile, iar facute cu placere, cantaresc mai greu decat invatatul unor poezii cu forta.
|
shirel wrote:Fiind la inceput de tratament si pana organismul intelege ce se intampla cu el va avea astfel de starii...Oshry al meu nu a avut mai nimic in afara de putine dureri de burta.Ma gandesc la el si asta vei vedea si tu pe parcurs sa nu fie putin c-am mult ..nu stiu cate grame are pastila pe care o ia baiatul tau dar foarte tare difera de la un copil la altul.Ai grija cu somnul inca nu trebuie sa te ingrijorezi dar urmarestei comportamentul.Acuma poate treci si tu la topicul celalalt cu ADHD ca sa fim cu toti impreuna si asa pot si alti parinti sa mai invetze din experientzele noastre.Ma bucur tare ptr voi ca i s-a schimbat comportamentul..spun cu mans pe inima ptr copii care au cu adevarat nevoie sau mai bine spus creierul lui are nevoie ..tratamwntul medicamentos face minuni.
Gata. Am intrat oficial in club si voi continua aici.
Azi e a 3-a zi si e din ce in ce mai bine. Doza initiala (2 saptamani) e de 10 mg. Dupa 2 saptamani, se va urca la 18 mg, iar dupa inca 2 saptamani, la 20. In final, se va stabii la 25. Primele 3 luni sunt de proba, de acomodare. Vom vedea si cu pofta de mancare cum o vom duce. Ieri si azi i-am facut ce ii place mai mult si a mancat bine.
E incredibil cum poate sa gandeasca altfel, mai asezat, mai pacifist, mai matur, mai frumos. E incredibil cum poate sa scrie tot la scoala, sa stranga dupa el fara sa-i spun si sa se limiteze la boacane marunte. E incredibil sa-mi vad copilul normal, dupa atata timp. Acum consider ca e o problema de perceptie, daca inainte nici rugat nu-si strangea lego-urile, ori ambalajele dupa ce manca, acum le face ca la carte fara sa-i spun nimic. Dupa masa, isi duce singur farfuria in chiuveta. Deci el stia ce are de facut si nu o facea. Oare pentru ca voia imediat sa se apuce de altceva ? Oare pentru ca mereu "se plictisea" ?
Imi povesteste ce s-a intamplat la scoala, de ce crede ca s-a intamplat X chestie. Si-a gasit rabdarea sa vorbeasca, sa explice si mi-e tare drag. 
Mai e ceva pana sa se aseze de tot, mai are de recuperat, de renuntat la deprinderi proaste si de creat obceiuri bune, dar am primit amandoi o noua sansa, pentru care sunt recunoscatoare pana la cer si inapoi.
Acum consider ca am pierdut atata timp pretios prin certuri si eforturi inutile... N-as vrea sa mai treaca nimeni prin asa ceva si sper ca nici noi in viitor.
Va voi tine la curent cu evolutia si cu mare drag raman la dispozitia altor parinti care trec prin situatii similare.
|
@Kali, am incercat si ulei de peste, omega3 si nici terapia nu a functionat.. am incercat cu 2 psihologi. La primul am fost doar pentru vreo 3 luni, iar a doua oara era un centru psihologic, unde se ocupau 2 fete, in echipa, de el. Acolo am fost jumatate de an si nicio imbunatatire, tot din rau in mai rau mergea. Multumesc pentru sfaturi; nu sunt nici eu adepta medicamentelor (de la antibiotice, nurofen, etc. pana la strattera). Totusi, asta am considerat si eu si 3 psihiatri (caci am ajuns si la al 3 lea) ca este o situatie in care este necesar si tratamentul.
@Shirel, astazi a fost prima zi in care i-am dat. In weekendul asta a fost la tatal lui si azi, la ora 15 l-am luat. Am preferat sa ii dau un pic mai tarziu, cu toate ca mi-a fost recomandat sa il ia dimineata, fiindca am vrut sa fie langa mine, nu la scoala, ca sa il pot observa.
1. I-a dat somnolenta - la o ora dupa ce i-am dat pastiluta, a adormit in masina bustean. El adormea in masina si inainte, dar se trezea la zgomote, gropi, telefon sunand, etc.... De data asta, a trebuit sa-l iau de manuta, sa vad daca e bine, caci avea un somn atipic. Era ok.
2. Pentru prima data in viata noastra, am putut discuta cu el. Sunt emotionata pana la lacrimi, ca pentru prima data, mi-a vorbit calm, frumos, coerent, fara prosteli, fara sa prinda matza si s-o traga de coada, ori sa faca altceva in timpul in care eu ii vorbeam. S-a uitat in ochii mei si mi-a raspuns calm, bland si frumos.
S-a mai agitat un pic prin casa, a facut roata, spagatul, a mers in 4 labe (obiceiuri vechi ale lui), dar in mod incredibil a raspuns foarte rapid la interdictii si n-am mai simtit ca imi racesc gura degeaba.
3. Nu a avut deloc pofta de mancare - i-am facut pastele preferate + clatite americane (pancakes) cu dulceata, abia daca s-a atins de ele.. Aici s-ar putea sa avem o problema... E deja destul de slabut (126 cm cu 22 kg) si stiu ca strattera poate inhiba pofta de mancare. Voi vedea cum alerg cu furculita dupa el prin casa. 
Sunt un pic panicata, s-a plans ca se simte ametit si agitat (cu toate ca a fost mai calm si mai cuminte ca niciodata). I-am tot luat tensiunea si pulsul.. Sunt tare curioasa sa-l vad si maine. Acum, parerea pe jumatatea asta de zi e WOW!!! Daca s-ar obisnui cu starea data de medicament, chiar as avea cu cine sa lucrez, cu cine sa discut, e uimitor cum copilul meu, descris mai sus, isi face singur griji ca a uitat sa-si noteze tema la comunicare si ce se face maine.
Nu stiu daca astea erau gandurile lui si inainte de strattera si nu le putea orandui, ori exprima, sau cum ar putea sa fie o schimbare atat de mare. Vreau sa mi se sedimenteze un pic toate intamplarile astea, caci m-au dat pe spate... Si de data asta, e de bine !
|
Kali, thanks !
Asa e, stiam care sunt simptomele specifice, nu ca am negat, dar de fel refuz sa cred in Dr.Google si sa "autodiagnostichez".
In ceea ce priveste tratamentul medicamentos, au fost analizate mai multe variante si au ramas strattera si concerta. Din cauza ticurilor, pe care concerta le-ar accentua, a ramas strattera.
|
Misha, multumesc mult pentru cuvintele frumoase !
Shirel, am citit zilele trecute si despre Oshry al tau. Baietelul meu nu tipa la invatatoare si nu este agresiv fizic. Verbal, in schimb, da. Cu siguranta ca n-au cum sa fie trasi la indigo. :)
Revin si cu noutati. Vineri am fost la psihiatru, iar azi la cel de al doilea pt.confirmarea diagnosticului: ADHD de tip mixt (adica si hiperkinezie si deficit de atentie). Ni s-a prescris Strattera, cu care va incepe tratamentul in doze mici, crescand progresiv doza + terapie cognitiv-comportamentala.
De ce nu a fost diagnosticat pana acum ? Din cauza varstei. Se pare ca se feresc sa diagnosticheze pana la 7 ani.
Fara sa fi suferit un soc la momentul diagnosticarii, am inceput dupa aceea sa constientizez ca lupta e luuunga, iar drumul va fi anevoios. Mi-am facut si eu programare pentru o prima sedinta de terapie, am nevoie de o dozare de optimism si rabdare, caci mi s-au terminat.
Referitor la mutare, va trebui sa o aman pentru o perioada dintr-un considerent extrem de logic in momentul asta: cel mic nu stie limba germana, incat sa mearga pe terapie acolo, iar eu vreau sa inceapa tratamentul cat mai curand.
|
|
E greu de definit relatia cu tatal. Cel mic tanjeste dupa dragostea tatalui, dar acesta nu ii acorda suficienta atentie iar eu nu am cum sa influentez asta. Il ia, conform programului de vizite, o data la 2 weekenduri, dar nu petrece timp cu el, ci il lasa la bunica baietelului. Tocmai pentru ca nu are suficienta afectiune din partea acestuia, cel mic il idolatrizeaza si si-l doreste foarte mult. Oricat am incercat sa il conving pe tata ca trebuie sa se implice mai mult, nu o face si nici de acum inainte nu vad vreo sansa sa asculte.
|
|
Si eu am fost cu baietelul meu la Kopfzeit. Cu inhalosedare, 3 sedinte (inclusiv tratament + plomba), am platit 1200 lei pe o maseluta. Calitatea a fost teribil de proasta. Pe baietel l-a durut in continuare maseaua. Ne-am intors tot la ei, doctorita care il tratase initial nu mai lucra acolo, asa ca o alta doctorita care l-a preluat, ne-a zis ca nu ar fi trebuit pusa plomba si maseaua ar fi trebuit lasata deschisa, deci chin si bani degeaba.
|
|
A facut inot si karate. L-am retras, fiindca mai mult se prostea si numai numele lui se auzea de afara (instructorul atragandu-i mereu atentia). Totusi nu hiperactivitatea e problema. Majoritatea problemelor deriva din atitudinea sfidatoare, din dorinta lui de a face exact invers decat i se spune si lipsa de empatie.
|
|
Multumesc frumos ! Total de acord cu ce ai spus. Ne trebuie un plan de atac, iar mie un reset. Si da, nu refuz ceva terapie pe langa. Sunt perfect constienta ca m-a dat peste cap si pe mine toata povestea asta. Poate mai mult decat pe el, care in clipa asta primeste un repros, ori ii spun ca nu e normal sa nu sa scrie, sa nu stea in banca, etc. si ca astazi nu are voie pe Playstation, tableta, laptop, etc., iar in clipa 2, topaie ca un iepuras, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si ca si cum nu l-ar deranja repercusiunile.
|
Am fost la 2 psihiatri. La primul, acum 2 ani, mi s-a spus ca n-are nimic grav copilul si ca cel mai probabil e o trauma suferita inainte de divort si ca isi va reveni. Cel de al doilea l-a vazut acum un an si la fel, ne-a linistit ca nu e vreo problema grava si ca daca vrem, sa incepem sa mergem la psiholog, sa-l ajute in ceea ce privste dezvoltarea personala. E clar ca acum 2 ani, respectiv acum un an, simptomele erau diferite. Atunci furia lui se manifesta si prin violenta fizica fata de copii. Acum, relatia lui directa cu copiii este foarte buna si rar se ciondaneste cu ei. Ciudat, totusi, ca la ambii psihiatri, copilul s-a purtat foarte frumos. Eu chiar imi doream sa se poarte asa cum e el in mod natural, incat sa il poata observa cat mai bine. Vineri am facut programare din nou la psihiatru. Sper macar sa ii dam de capat, sa stiu in ce directie sa o luam. Altfel, e a naibii de dureros sa stii ca te dai peste cap sa-i faci copilului tau cat de bine poti si el nu numai ca nu vede, dar iti reproseaza binele pe care i-l faci, chiar si restrictiile pe care i le-am impus, din vina lui. E a naibii de greu sa nu primesti un martisor de la copilul tau pe motiv ca "nu meriti", sa nu-ti spuna "La multi ani" de ziua ta, pe motiv ca nu vrea, ori sa-ti reproseze ca te ingrijesti de el ("De ce te bagi in viata mea? De ce-mi cumperi X crema, X vitamine, etc. ? Ce treaba ai tu cu mine?", ori "De ce te-ai nascut tu, ca sa ma nasti si pe mine ? Mai bine nu te-ai fi nascut." + multe altele). Si astea, doar dintr-o perspectiva egoista. Gandindu-ma la copil, e clar ca viitorul lui e sumbru daca va continua asa.
Totusi, pentru cazul in care comportamentul lui va fi exemplar vineri, am inceput de saptamana trecuta sa-mi notez toate lucrurile pe care le face anormal, sa pot descrie cat mai in amanunt tot ce se intampla.
Referitor la Germania, nu il vor baga pe medicamnte obligatoriu, in situatia in care se dovedeste ca ar fi ADHD. Am un caz teribil de asemanator in familie (prin alianta, deci excludem genetica), in care baiatul avea simptome identice cu copilul meu si parintii au refuzat medicamentatia in copilarie. Acum, baiatul respectiv are 34 de ani si e inutil sa spun ce probleme de responsabilitate si de perceptie asupra lumii are.. Pe de alta parte, in Germania, pentru copiii cu probleme de acest gen, statul trimite psihologi care supravegheaza atitudinea copilului atat la scoala, cat si acasa.
Nu stiu, sincer, care e solutia. Resursele mele de toate felurile se epuizeaza si nu reusesc sa-i dau de capat. Viata mea personala nu mai exista, viata profesionala e "pe pauza", iar cel mai important dintre toate, el, copilul meu iubit, e in cadere libera. Undeva am gresit si nu-mi dau seama unde, incat sa incerc sa repar.
|
|
