delfinasa wrote: O ecografie iti va lua piatra de pe inima, Adriana! Nu cred ca s-a intamplat ceva grav, ai mare grija de tine-n viitor  .
Din experienta mea: o ecografie nu-ti va lua neaparat o piatra de pe inima. Asta e vestea rea. Vestea buna e ca intr-adevar vei fi ok in 99% din cazuri. Treaba aia cu cancerul in microtraumatisme este scoasa din context pentru ca se refera la cu totul altceva si nu e cazul unei lovituri la san, fie ea si foarte puternica.
Cand e vorba de ecografie mamara...
Foarte IMPORTANT (nici nu pot spune cat poate fi de important) e pregatirea si evolutia credintelor/opiniilor pacientei inainte de a veni la ecografie. Cu siguranta a citit pe internet si ori se teme, ori nu se teme, are o credinta. In opinia mea acea credinta profunda este cea care ghideaza mersul lucrurilor. Din fericire acea credinta este (relativ) usor de schimbat prin vointa noastra, oricum, mai usor decat a schimba ceva care nu tine de noi.
Nu mai zic de variabilitatea si volatilitatea formatiunilor care sunt in sani si care trebuie evitat a le categorisi in vreun fel. Trebuie sa ne limitam doar la a descrie formatiunile observate si a contextului hormonal/menstual pentru a putea fi ulterior evaluate obiectiv. Tocmai pentru ca sunt volatile, iar ecografia ne ofera informatii doar despre cum arata, nu si despre ce sunt. Eventual experienta medicului in ecotrafia mamara ar putea sa ajute exprimand o probabilitate: arata ca, sau ar putea fi. Diagnosticul de structura il poate da numai examenul morfopatologic (daca structura persista si-si pastreaza caracterele de suspiciune, se poate face si punctie bioptica, nu e nevoie neaparat de biopsie chirurgicala)
La fel de IMPORTANT este felul cum comunica medicul pacientei.. orice (de la ceea ce vede pe ecran si pana la gesturile involuntare care nu par a avea macar legatura cu ecogrrafia). Ea interpreteaza inconstient toate acestea in directia indicata de acea credinta profunda cu care a venit la ecografie.
Cel mai adesea, medicul preocupat sa-i faca o explorare corecta si minutioasa, nici nu este constient de toate acestea, afland ulterior de la pacienta sau de la altcineva ce era atunci in sufletul ei si cum a interpretat ea involuntar cel mai mic gest al lui.
Pentu aceasta va aduc ca argument un adevar cunoscut si recunoascut de stiinta, anume ca atunci cand este in stare de stres (vedeti si ce inseamna cu adevarat aceasta notiune) omul este mai susceptibil la sugestiile pe care le poate interpreta mai cu usurinta in sensul credintelor sale. Ghidul de buna practica medicala britanic reglementeaza principiile dupa care trebuie facuta comunicarea cu pacientul aflat in aceasta stare de susceptibilitate crescuta, evidentiind responsabilitatea medicului de a constientiza si de a se comporta ca atare. Pentru ea conteaza. Atat de mult incat pana nu demult facea diferenta intre a face o mamectomie totala sau nu. Acum nu mai e cazul fiindca avem examen anatomopatologic extemporaneu (pe loc) si putem limita amploarea interventiei. Dar de nenumarate ori atitudinea pacientei sau a medicilor a dus la operatii din acestea care ulterior s-au dovedit inoportune. De aceea a evita sa-si formeze o opinie, cred ca este cea mai buna alegere pentru paciente: "o fi.. n-o fi.."
Daca preiei in mod constient fraiele gandului, iti va fi mult mai usor sa carmesti in directia buna.
|
vanina wrote:Pe mine ma sperie anesteziile astea facute oriunde.
Frica pazeste bostanaria..
Cand am aflat despre rolul socului si despre modul cum se intampla acest fennomen, dintr-un experiment descris la cursul de ATI in facultate am ramas perprex. Da, daca organismul primeste anumite informatii care ii spun ca ar cam trebui sa moara, asta face si nu-si mai poate reveni prin propriile mijloace. In acest caz, suportul vascular cu ser fiziologic si adrenalina parenteral sunt salvatoare de viata. Ulteior am aflat din homeopatie ca e suficient sa-i spui ca inca mai are zile si isi gaseste resursele. Totul tine de informatie - chiar si in situatii incredibil de grele, vointa/credinta/sentimenele au ajutat supravietuirea atunci cand nimeni nu ar mai fi crezut ca e posibil. De aceea mi se pare relevant sa fin constienti de ce se intampla cu noi si sa actionam in loc sa reactionam cand e vorba de sanatatea noastra.
Cat despre anestezie, ca orice tehnica, daca este folosita corect si cu discernamant, poate fi utila cu riscuri minime. In stomatologie se foloseste de zeci de ani protoxidul de azot atat la adulti cat si la copii. Si desi riscurile ar putea fi echivalate macar pentru ca nu stii ce boli mai are pacientul respectiv, cred ca am fi aflat daca era vreo problema.
In alta ordine de idei, desi e normal ca tehnica sa evolueze si noi odata cu ea, inainte medicii consultau copiii fara sa-i anestezieze. Nu zic ca era neaparat mai bine, doar ca e realizabil cu rezultate satisfacatoare, astfel incat sa ne dea de ales sa nu folosim anestezia.
In acest sens, eu la Targu Mures am vazut ca faceau colonoscopii cu anestezie iv - doar acolo; nicaieri nu am mai vazut asa ceva, desi indicatia are sens: este limpede ca unii oameni nu suporta suficient de bine interventia pentru a permite un randament satisfacator (dpdv al explorarii si al relatiei medicului cu pacientul). Mie nu mi s-a parut cine stie ce dureroasa colonoscopia, iar pe altii i-am vazut chinuindu-se de le plangeam de mila. Depinde de fiecare si cred ca este totusi datoria medicului si a sitemului medicl sa gaseasca solutii potrivite fiecarui pacient. Pentru ca pentru el conteaza.
|
aurishta wrote:Mie imi par a fi o tactica de marketing.
Dupa ce am citit si m-am lamurit cu ce se manaca biorezonanta, ce e cu undele scalare si bioenergia, opinia mea e ca nu sunt "doar" o tehnica de marketing, sunt mai mult sau mai putin "the real thing".
Da, deoarece rezidentii care lucreaza cu ele habar nu au sa dea unui coleg macar un singur raspuns despre credibilitatea acestei metode, sau macar niste cuvinte cheie de cautat pe internet (chestie patita) probabil ca sunt folosite in majoritatea cazurilor ca motiv sa mai vindem niste suplimente alimentare, ca din asta traim, dar teoria este ok. Din pacate o gasesc foarte greu de inteles, pentru ca necesita cunostinte de fizica cuantica si psihotronica care depasesc ce se preda in mod uzual in invatamantul obisnuit. Vestea buna e ca toate informatiile sunt disponibile pentru cine doreste pe internet si in biblioteci. Ca in orice studiu, puteti incepe de la a intelege notiunile de baza, unde scalare, bioenergie, kirlian, telekinetica, psihotronica, apoi vedeti istoria acestor aparate si ceea ce s-a scris despre tehnica. Veti fi incantati sa vedeti cat de mult a evoluat stiinta in aceasta directie (in paralel cu piata de medicamente de care ne-am cam saturat).
Acum despre recomandare: recomand? Pe mine ca medic nu ma ajuta; nu stiu sa interpretez rezultatele, nu stiu ce sa-l sfatuiesc pe om in functie de ele, si din pacate la trainingurile pe care le ofereau cei care vindeau aparatele nu se ofereau informatii esentiale pentru a intelege modul de functionare a aparatelor - mi se pare ridicol sa folosesc un aparat pe care nu l-am inteles.
Da, tehnolgia este de viitor, se preconizeaza rezolvarea "din soft" cum ii zic eu, a anumitor probleme de sanatate (ca in Star Trek) dar nu m-as baga sa faca asa ceva, cel putin nu pana nu as intelege-o suficient cat sa mi-o recomand mie insumi.
Rau n-are ce face, in afara de a devia diagnosticul (n-am auzit nimic inca despre erori, poate ca sunt eu degeaba carcotel scepticescu). Aparatele s-au ieftenit foarte mult, de la cateva zeci de mii de euro la cateva sute. Poate ca o sa-mi iau si eu unul sa ma testez cu el, asa de distractie. Sunt si numeroase aparate pentru biofeedback, care pasamite furnizeaza inapoi organismului prelucrate vibratiile sau undele sau ce-or mai fi alea astfel incat organismul sa se poata insanatosi sau sa-si poata corecta disfunctiile evidentiate. Din ce in ce mai mult descoper literatura despre medicina informationala, care e mai mult un fel de voo-doo. Dar daca functioneaza...
Voi ce ziceti? Merita sa ti vinzi sufletul pentru a sti? Eva a facut-o..
|
Multumesc in numele tuturor lui vanina si mai ales lui bulibuli care au raspuns provocarii mele in cel mai onorabil mod, dovedind prin rezultatele lor, in contrast cu discutiile anterioare de pe forum, eficienta directionarii corecte a energiei, in acest caz spre o cautare pertinenta chiar pe internet.
Din pacate nu multi cunosc aceste lucruri si probabil ca se intampla ca uneori interventia chirurgicala asupra preputului sugarului sau copilului mic sa fie recomandata in ciuda faptului ca ar putea fi evitata daca evaluarea ar fi facuta corect. Si evident daca parintii ar coopera si s-ar informa corect in loc sa transforme problema intr-un tabu.
De aceea va recomand cu caldura filmul subtitrat in limba romana postat de bulibuli, care ofera atat medicilor cat si pacientilor informatii pe care chiar nu au de unde sa le afle altcumva decat interesandu-se de problema:
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=ixy-Vzqs0VY
Eu personal obisnuiesc sa intreb mamicile si taticii daca ii invata pe copiii lor sa urineze, ei spun bineinteles ca "da, sigur" dar cand ii pun sa descrie modul cum o fac, o dau intoarsa.
Voi cum ii invatati pe baietei sa urineze? Pe urma va intreb cum invatati fetitele sa foloseasca hartia igienica.
|
Buna ziua mamicilor si taticilor care va informati pe internet!
Primul site pe care l-am facut in 2007 era un forum pe care pacientii puteau intreba specialistii (generalist, chirurg, dermatolog, oftalmolog si ginecolog) tocmai pentru ca se discutau probleme serioase de sanatate, cam.. in afara problemei.
Din pacate, acum vad foarte multi parinti care discuta pe forumuri ca acesta, la un nivel care ma ingrijoreaza. Inseamna ca nivelul de cultura sanitara e din ce in ce mai scazut, iar noi medicii (fiind si cei mai in masura sa sfatuim pacientul in probleme medicale) nu facem eforturi suficiente pentru a ne ajuta pacientii.
Motivul pentru care mi-am format aceasta opinie este ca cei care isi spun parerea aici nu sunt capabili, sau nu-si dau interesul sa aduca si argumente. E ok sa ai opinie diferita si e ok sa ti-o schimbi cand afli un lucru nou. Dar sa emiti o judecata gen "e o tehnica invechita" sau "este incorect", cere sa aduci un argument. O discutie fara argumente, este doar.. sterila.
Practica medicala de pana acum, asa invechita cum e ea, ne-a aratat ca o fimoza cu balanita dureaza 2-3 saptamani sa fie tratata chirurgical si cu antibiotic si cel putin in primele zile doare incontinuu. Se va obisnui si cu asta va suporta pana la urma, ca nu are de ales, dar daca se face preventiv decalotarea si toatela, dureaza cateva zile, pana se obisnuieste si tegumentul si copilul, si nici nu mai supunem organismul antibioticelor cu spectru larg. La unii copii decalotarea se poate face cu usurinta, ei insisi o fac in majoritatea cazurilor fara macar sa stie sau sa-si bata capul parintii cu asta. Felul in care urineaza, deasemenea poate fi un factor de preventie, urina este sterila si are capacitatea de a spala ea insasi secretiile care se pot infecta pentru ca nu au cum sa se elimine altfel. Nicidecum nu cred ca poate fi vorba de vreun rol de protectie al acelor secretii - nu am gasit nicaieri vreun argument pentru aceasta ipoteza.
Toate popoarele vechi practicau circumcizia, mai ales ca nu existau antibiotice, dar asta e o alta discutie, am mai evoluat de atunci. Putem totusi presupune ca era o necesitate, caci tot ceea ce face sau a facut omul de-a lungul istoriei si de-a lungul vietii sale este un echilibru intre dorinta de placere si teama de suferinta. Ma intreb care din acestea ar fi putut determina obiceiul circumciziei..
Aceste lucruri trebuie explicate atat parintelui cat si copilului, inainte si in timpul tratamentului. De aceea pot presupune ca toata aceasta incarcatura emotionala negativa prezenta pe acest site a fost produsa de o deficienta in comunicare. Orice procedura, oricat de inofensiva ar fi ea, daca o aplici pacientului fara a-l informa in prealabil, este perceputa ca o agresiune, mai ales daca vine pe neasteptate sau ii aminteste de ceva neplacut din experienta proprie.
Achiesez la opinia mamicilor care au spus ca nimeni nu are dreptul sa faca ceva copilului fara acordul ei, legea europeana spune acest lucru si mi se pare foarte important, nu atat din cauza legii, pe care oricum nu da nimeni doi bani la noi, ci pentru ca astfel obtii nu numai cooperarea mamicii si a copilului, ci mai ales INFORMAREA lor CORECTA. Ei vor intelege mai usor ca anumite lucruri trebuie facute, daca au argumente pe care le pot intelege. Nimeni nu se naste invatat si daca un pacient nu stie (e ca un copil din punctul asta de vedere) trebuie sa-i explici. Daca nu, parerea mea e ca.. ai uitat ca medicul are rolul de a alina suferinta (sau nu-ti mai permiti, pentru ca ai norma de pacienti pe zi, cum e in UK si cum a devenit si in Romania - preturi europene si calitate de.. ).
In Marea Britanie se pune un accent deosebit pe libertatea de alegere a pacientului. Copiii de la 16 ani au dreptul sa hotarasca singuri majoritatea procedurilor, iar cei mai mici au dreptul sa refuze unele proceduri a caror importanta o pot intelege.
Acelasi lucru e valabil si pentru adulti, cei care sunt lipsiti din diferite motive de capacitatea de intelegere, nu au discernamant. Am vazut un caz judecat in Colegiul Medicilor Britanic, in care unei gravide i s-a acordat un tratament salvator de viata in ciuda protestelor ei, pentru ca starea ei in momentul respectiv o lipsea de discernamant. Un atac de panica, o stare de isterie sau de anxietate, de asemenea sunt motive sa-ti fie pusa la indoiala capacitatea de a judeca corect si deci discernamantul in refuzul unei proceduri. Va spun acestea, pentru ca sunt lucruri de care nu multi au auzit. Va dura ceva vreme pana sa fie si la noi implementate.
In incheiere, as dori sa subliniez faptul ca o alegere informata, indiferent de suferinta pe care ar implica-o o optiune gresita, are rolul ei in educatia si in experienta omului. Nimic nu e batut in cuie, orice se poate intampla cat omul e viu (inclusiv sa scape nevatamat, fara interventie), iar rolul medicului e acela de a-l ajuta pe pacient prin cunostintele si experienta sa de specialitate sa aleaga cat mai bine. Conditiile economice ale societatii de consum ii cam tulbura diligenta in acest sens, asa ca nu ramane decat ca pacientul, in functie de asteptarile sale, sa faca selectia medicilor si.. sa-i vorbeasca de bine.
Pentru ca internetul e plin de pareri negative (mai mult sau mai putin argumentate de o parte sau de alta), si un om care e OM, va iesi cu siguranta in evidenta.
Sper sa intelegeti ca suferinta dumneavoastra a fost cauzata de ceva ce nu a fost facut, anume informarea corecta, adunarea argumentelor si explicarea procedurilor. Evident ca medicul nu poate si nu trebuie sa duca singur aceasta sarcina. Incertitudinea produce anxietate si revolta ca si orice fel de agresiune gratuita (lipsita de justificare).
Trecand peste acestea, cred ca ar fi binevenita o relatare a solutiilor pe care le-ati gasit in final la aceasta problema medicala destul de frecventa si destul de traumatizanta din cate se vede, atat pentru parinti cat mai ales pentru baietel.
|
|
