Despre Astrologie

Astrologia (din greaca: ?st??? astron: stea, si ????? logos: stiinta, teorie, studiu) înglobeaza un ansamblu de cunostinte, traditii si credinte, structurate, din punct de vedere geografic, în sisteme care acorda importanta si semnificatie raporturilor ce se nasc din pozitiile relative ale corpurilor ceresti si a altor detalii legate de acestea (semne zodiacale, case). Se presupune ca aceste raporturi astrale ar cuprinde semnificatii utile pentru interpretarea si prefigurarea evolutiilor evenimentelor terestre - trecute, prezente si viitoare -, pentru cunoasterea personalitatii si destinului omului.

Prognoza evolutiei entitatilor (toate cele ce au un început si un sfârsit) si a evenimentelor terestre este domeniul de predilectie al astrologiei.

Valoarea acestui ansamblu de cunostinte este puternic contestata în lumea stiintifica contemporana care considera astrologia drept o pseudostiinta.

Nu poate fi contestat însa faptul ca, de-a lungul istoriei, toate marile culturi ale lumii au produs propriile sisteme astrologice.

Având în vedere arealurile geografice diferite în care aceste cunostinte s-au dezvoltat (din America de Sud precolumbiana pâna în Extremul Orient), locatii ce, la prima vedere, nu ar fi putut permite un "transfer" cultural, similaritatea principiilor acestor sisteme astrologice este dificil de explicat. La fel greu de explicat este si vechimea acestor sisteme care, în toate marile culturi antice, depaseste 6000 de ani, iar aparitia lor are loc într-o perioada total lipsita de mijloace tehnice: atunci când singurul "instrument" de observatie era ochiul, iar mijloacele de masurare si computatie moderne (ordinatoarele) lipseau.

Un fapt este cert - cunostintele astrologice si interesul pentru aceasta "arta" au precedat si au stat la baza cunostintelor astronomice asa cum alchimia a precedat si a stat la baza aparitiei chimiei, iar separatia între astrologie si astronomie s-a produs târziu - în timpul Renasterii.

În acelasi timp astrologia a contribuit la aparitia si dezvoltarea stiintelor matematice, la adoptarea cifrelor arabe (impropriu numite asa deoarece acest sistem de simboluri si numeratie îsi originea în India), etc.

Un practicant al astrologiei este numit astrolog.


ISTORIC

Cum a aparut Astrologia?

Exista doua orientari culturale:

a) Pentru culturile orientale, în care religiile politeiste sunt dominante (în special pentru cultura vedica – indiana), astrologia a aparut pe calea REVELATIEI DIVINE. Iluminatii acestor culturi, având o relatie speciala cu Transcendentul, au putut transmite umanitatii principiile fundamentale ale astrologiei. Aparitia marilor religii monoteiste a dus la prohibirea, în buna masura, a teoriei si practicilor astrologice.

b) Pentru cultura occidentala contemporana, astrologia a aparut exclusiv datorita fortelor gnozice ale omului în evolutia sa ca specie:

În momentul în care omul a început sa coreleze propriile sale actiuni cu evenimentele din jur, observând miscarea Soarelui pe bolta cereasca, a constatat ca în timp ce acesta se afla deasupra liniei orizontului, natura devenea activa, iar când acesta coboara sub linia orizontului, majoritatea vietuitoarelor intrau într-o stare de repaos. Tot asa, în perioadele (iarna) si locurile unde soarele se ridica mai putin deasupra orizontului decât în alte perioade, regnul vegetal si o buna parte a animalelor intrau în hibernare. Astfel Soarele a devenit simbolul actiunii si al clocotului vietii. Apoi omul a observat relatia dintre miscarea de revolutie a Lunii în jurul Pamântului si mareele marilor si oceanelor. A mai observat legatura dintre ciclurile lunare si le-a legat de perioadele de fertilitate ale lumii vegetale, dar si de fertilitatea mamiferelor - inclusiv a femeilor. Luna va deveni simbol al fertilitatii si al maternitatii. Urmarind cursul Soarelui si al Lunii pe cer a observat ca cei doi "luminatori", de importanta capitala pentru viata sa, rasar din acelasi loc al orizontului, loc caruia a început sa-i acorde importanta din ce în ce mai mare si pe care l-a numit Rasarit sau Ascendent. A mai observat ca Soarele, în fiecare luna a anului, are, atunci când rasare, drept fundal o alta grupare de stele. Toate aceste grupari de stele au fost numite constelatii si mai apoi, atribuindu-li-se diferite caracteristici, zodii. Mergând mai departe, a observat ca unele corpuri ceresti sunt fixe, iar altele mobile; unele se vad mai bine, iar altele mai slab. Corpurile ceresti în perpetua miscare au fost numite planete si omul a început sa le observe pentru a întelege influenta miscarii lor asupra activitatilor sale cotidiene, acordându-i fiecareia în parte câte un nume si, dupa un timp, câte un simbol si o semnificatie.

Indiferent de credintele noastre în raport cu originea astrologiei, metaforic se poate spune ca aceasta este veche de când lumea. Societatile organizate au încercat sa puna cap la cap informatiile obtinute si astfel s-au creat diversele sisteme astrologice. Primele izvoare cunoscute sunt cele Chaldeene, aparute în urma cu peste 6000 de ani, însa de pastrarea si dezvoltarea cunostintelor astrologice, pe parcursul acestor 6000 de ani, s-au ocupat mai ales populatiile Extremului Orient, din India si China, locuri în care astrologia nu a fost niciodata prohibita, dimpotriva a fost încurajata si sustinuta. Ca si în cazul mirodeniilor si al matasii, arabii au jucat acelasi rol de "intermediari", colportând cunostiintele de astrologie si instrumentarul matematic aferent dinspre Orient catre o Europa în care astrologia era asimilata practicilor vrajitoresti si pasibila de pedeapsa capitala prin ardere pe rug.

Fiecare tip de astrologie, având denumiri diferite, are totusi interpretari similare ale semnificatiei planetelor, constelatiilor (zodiilor), stelelor fixe si a celor mobile. De aceea "prognozele" elaborate sunt foarte apropiate, indiferent de sistemul astrologic practicat.

Curând dupa aparitia primelor universitati si pâna în secolul al XVII-lea, astrologia a fost considerata, si în Europa, o stiinta si a devenit obiect de studiu si de cercetare în institutiile de învatamânt superior si în academiile vremii. La presiunile clerului, Jean Baptiste Colbert, ministrul de finante al Regelui Soare (rege care avea patru astrologi de curte), a îndepartat de la Sorbona studiul astrologiei, împreuna cu studiul homeopatiei si al alchimiei, iar acest exemplu a fost preluat de întreaga Europa.

Un reviriment apare catre sfârsitul secolului al XIX-lea, dar curând, multimea sarlatanilor si a impostoarelor compromit din nou ideea de astrologie. O noua revigorare a interesului pentru astrologie are loc pe la mijlocul secolului XX, mai ales ca urmare a preocuparilor spirituale si a interesului pentru culturile orientale manifestate de membrii curentului hippy din deceniul al 7-lea.

În 1975 apare manifestul "The Humanist", semnat de peste o suta de oameni de stiinta, printre care multi laureati ai premiului Nobel, care condamna practicile si cunostintele alternative, printre care si astrologia, aceasta fiind catalogata drept o "pseudostiinta".

Daca, în vremurile noastre, astrologia este practicata si chiar recomandata de budhism, hinduism, unele biserici si secte neo-crestine, de religia wicca, de animism si samanism, cele doua religii monoteiste majore, islamismul si crestinismul au o atitudine predominant ostila.


Cum ne influenteaza?

Exista doua orientari:

1) Mitologiile antice politeiste precum si cele contemporane (cele din orient, în special) atribuie astrelor diferite zeitati guvernatoare. Astfel, în antichitatea greaca, planeta Marte era "guvernata" de zeul razboiului si al confruntarilor sportive - Ares. Tot asa si în religiile antice si contemporane ale Orientului Extrm (China, India etc) - fiecarei planete îi corespunde o zeitate. Aceste zeitati se afla la originea influentelor exercitate asupra omenirii, iar pozitia astrelor indica numai relatiile ce exista, la un moment dat, între zeitati si consecintele acestor relatii asupra evenimentelor pamântesti.

2) În contemporaneitate, sub influenta cunoasterii stiintifice, s-a cristalizat o ipoteza explicativa, care însa nu reuseste sa depaseasca nivelul de simpla ipoteza:

Fiecare corp universal emana o energie pe o anumita lungime de unda. Noi oamenii, si tot ce exista, avem o aura energetica. La fel si astrele. Acestea sunt corpuri energetice puternice ale caror forte specifice se revarsa în întregul univers. Conform acestei ipoteze, astrologia se ocupa de interpretarea fortelor astrale - în dinamica interactiunii lor - si de modul în care acestea se repercuteaza asupra Pamântului, în special asupra vietuitoarelor ce îl populeaza.


Precizam ca anumiti reprezentanti ai astrologiei considera ca aceasta mai poate avea si o conotatie crestina, când se vorbeste despre planete în cartea Facerii, sau se refera la cei trei Magi care au vestit venirea lui Mesia. Pentru a nu confunda lucrurile, precizam ca în cartea Facerii - soarele si luna, nici nu sunt numite pe nume, ci ”luminatorul mare si luminatorul mic”, si sunt puse în opozitie cu conceptia zodiacala - nu ca omul sa le slujeasca, ci ca ele sa-i slujeasca omului, prin lumina lor, spre ”cârmuirea zilei si a noptii” (Facerea 1:16), de asemenea omul a decis cum sa numeasca toate animalele (inclusiv berbecul, racul, scorpionul), pentru a i se supune lui, ci nu invers (Facerea 2:19-20). Magii care au vazut în stele venirea lui Iisus Hristos, au vazut o stea miscatoare, care le indica drumul, respectiv nu e vorba de o stea obisnuita. Iar mentalitatea crestina fiind diferita de cea a magilor, presupunem ca a fost o chemare a magilor catre propovaduirea lui Mesia, ci nu invers. --JJBo (discutie) 16 octombrie 2008 21:22 (EEST)


Principii de baza si utilitate

Astrologia porneste de la principiul ca orice lucru sau fiinta este determinata major din momentul aparitiei sau nasterii sale. "Cum începi, asa continui" - spune un vechi proverb persan. "Fiecare lucru, fiecare fiinta este unica si irepetabila" - este un alt principiu al astrologiei. Ciclicitatea, "cum a fost o sa mai fie" este un al treilea principiu de baza. Legatura dintre Macro si Microcosmos este cel de al patrulea principiu - "Cum este Sus (în Cer), asa este Jos (pe Pamânt). Dupa cum spunea marele profesor Mircea Eliade, "astrologia este un act de credinta" pentru ca ilustreaza practic sintagma : "faca-se Voia Ta, precum în Cer asa si pre Pamânt", desigur ca în locul Dumnezeului Biblic fiind animalele închipuite în stele.

Astrologia abordeaza si evenimentele politice locale si mondiale (astrologia globala), pune diagnostice si se încumeta chiar sa vindece (astrologia medicala), stabileste compatibilitati în cuplu (calculul sinastric) si chiar se aventureaza sa propuna strategii pentru viitor. Astrologia are ambitii holistice, încercând sa cuprinda toata fenomenologia existentei.

Având o istorie de peste sase mii de ani, Astrologia continua sa fie în atentia multora. Aproape ca nu exista vector media (ziare, reviste, posturi TV) care sa nu publice horoscopul zilnic pentru diferitele zodii. Pseudostiinta, stiinta, arta sau simpla superstitie, astrologia surprinde uneori prin predictii neasteptate dar si prin asertiuni de o ambiguitate dezamagitoare.

Mergând în paralel cu lumea stiintifica, astrologia are pe glob, în prezent, câteva centre unde se învata sistematic, cu daruire si seriozitate, dar si o multime de scoli mediocre, create din oportunism.

Trebuie mentionat ca multe personalitati de top ale secolului al XX-lea: Hitler, presedintele Ronald Reagan, multimiliardarul Howard Hughes, presedintele Eltân, presedintele François Mitterrand si regele Husein al Iordaniei - si-au bazat unele decizii importante si pe sfatul astrologilor.

Si pe teritoriul României astrologia a aparut din vremuri stravechi, sa ne amintim de astrologia dacilor. Introducerea crestinismului a stopat perpetuarea si dezvoltarea practicilor astrologice pe teritoriul carpato-pontico-danubian. Însa cel mai mare dusman al astrologiei a fost ideologia marxist-leninista, care considera orice manifestare spirituala sau ezoterica ca fiind "opiu pentru popoare".

În prezent se încearca o reînodare a traditiei prin grupurile de studiu si de practicanti de la Craiova, Deva, Iasi, Timisoara si desigur, Bucuresti.

În România, pasionatii si practicantii acestei stiinte/arte sunt grupati, printre alte organizatii si în Asociatia Astrologilor din România (AAR).

Sursa: Wikipedia