Nivel: Senior
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 5089
| Depresia postpartum dupa nastere...iata un subiect pe care femeile il ocolesc de parca nici nu ar exista! si daca nu il ocolesc, cu siguranta se sfiesc sa recunoasca faptul ca eu suferit sau ca sufera de aceasta forma de depresie post natala. Din punct de vedere medical, depresiile dupa nastere sunt considerate conditii medicale severe, care fara tratament corespunzator poate duce la forme agravate cum ar fi simptome psihotice (psihoza postpartum). Aceste depresii in formele severe sunt periculoase atat pentru mama car mai ales pentru cei din jur si in special pentru copil.
va invit sa ne impartasim experientele aici...
O sa incep eu: la nasterea lui Andrei am facut o depresie groaznica . a inceput usurel si apoi s-a adancit, a fost "ca la carte", cum o descriu specialistii psihologi si psihiatri. si a durat mult, multe luni. de fapt, ca sa fiu sincera cred ca a batut bine pest 1 an de la nastere. la inceput si eu am refuzat sa admit ca am problema asta, imi tot ziceam ca sunt "baby blues"...ma amageam singura desi stiam clar ca sufar de depresie. motivele care au stat la bazaei au fost multe desi cred ca in principal a fost teama de necunoscut si frica de a nu face fata meseriei de mamica!
Acum pot spune ca imi amintesc amuzata (desi cu un gust amar) de vremurile alea si imi dau seama cat am gresit si ma felicit ca mi-am schimbat starea de spirit inca din timpul sarcinii astfel incat sa nu cad iarasi in depresie. ma intreba un prieten,psiholog,zilele trecute daca sa vina pe la mine, sa "discutam"... "ce anume?" il intreb eu..."pai nu esti depresiva?"..."nu, multumesc, sa faca depresii cei care nu au avut!" 
daca este cineva interesat de detalii clinice si explicatii medicale pentru depresia post-partum, ofer cu drag materiale! |
|
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
| Hmm, sa fie oare o regula? Nici eu nu am facut depresie dupa al doilea copil, in schimb dupa nasterea Alexiei-da. Nu imediat... cam la o luna- si cred ca a durat in jur de 8-12 sapt.- daca tin bine minte (recunosc, eu sunt si meteodependenta- asadar iarna am in general o stare mai proasta).
Bine, mie mi-a luat mai mult de atat sa ma acomodez, sa ma reorganizez si sa ma regasesc- dar asta e alta poveste.
Aaaa, si pentru mine nu e o rusine, ci un motiv de mandrie faptul ca m-am descurcat singura fara absolut niciun ajutor... si ca in ciuda depresiei, copilul meu a fost bine ingrijit si ca am reusit sa le gestionez pe toate cum trebuie. |
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/4/2008
Mesaje: 7332
| Puteti sa credeti, puteti sa nu credeti, sau puteti sa radeti, dar eu habar n-am ce este aceea depresie. Poate ca mai ma joc cateodata, dar f rar cu cuvantul acesta, dar tot nu stiu daca am avut sau poate am, vreo depresie. Sa fie oare stesul cand ai prea multe de facut?
Singurul lucru, mai deosebit, ca sa-i spun asa, cand am nascut-o pe Isabelle, in prima luna, o alaptam, adormea si adormeam si eu. Nu cred ca in luna aceea stateam mai mult de 3-4 ore treaza pe zi. Poate ca asa s-a manifestat la mine depresia. Dupa prima luna, ea nu s-a mai trezit noaptea, dormea de la 23 la 5 dimineata, manca si se culca la loc pana pe la ora 8-9.
Eu chiar sunt curioasa cum se manifesta depresia, ca sa-mi dau seama ce e prin jurul meu. |
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 6/19/2009
Mesaje: 2349
| Yape, am avut si eu in vizita pe doamna depresie....si cam prea repede...din prima zi...:018: Motivul a fost ca nu stiam daca sunt destul de responsabila sa fiu mama...daca o sa ma descurc, daca o sa stiu cat trebuie sa manance, cand sa il schimb, ce fac daca nu am suficient lptic...si tot asa....punctul culminant a fost o data cu furia laptelui... din acealeasi motive si plus ca a trebuit sa ma descurc absolut singurica si ma gandeam tot tim[ul ca daca eram acasa avea cine sta cu Alex macar o ora sa fac si eu un dush ca lumea si sa dorm si eu o ora de la cap la coada....va spun dupa ce nasc daca e la fel si la al doilea...:018:  |
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 4/4/2006
Mesaje: 8978
| Si eu am fost depresiva. Cred ca inca sunt!
Nu de frica de necunoscut sau teama ca nu stiu ce sa fac cu copilul... ci pentru ca eram mare, nu aveam timp sa ma ingrijesc, fardurile ma vedeau o data la doua saptamani, etc! |
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 11/19/2006
Mesaje: 13514
| eu n-am avut probleme nici dupa ce am nascut-o pe Lara si nici dupa a doua nastere.mi-am intrat in rolul de mamica cu doar putin stres,legat de "de ce face kk de atatea ori,de ce varsa dupa ce papa,etc?" da am depasit repede momentul.de silueta nu-mi faceam probleme,nici macar cand ma "complimenta" lumea cu "ce te-ai mai ingrasat" stiam ca-mi revin.singura mea problema a fost dorul de sotior,care era mai mult plecat in perioada aia. |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 5089
| Oana, nu este o regula ca la al doilea copil sa nu faci depresie! ba unii psihologi sustin ca ai sanse mai mari sa faci din nou daca la prima nastere ai facut. eu nu sunt de acord cu asta, noi doua suntem un contra-exemplu bun!
Teo, eu te cred! nu toate femeile fac depresie dupa nastere! si oricum, nu mai fii curioasa, bine ca nu ai trait aceasta experienta trista! 
Praslica, nu te gandi ca vei face depresie ca ma supar pe tine! fii optimista, iti spun din proprie experienta.
Lenus, pe tine te bat daca mai zici ca esti depresiva! tu, care esti ca o floare de delicata si de frumoasa?  
una este sa ai stari depresive (tristete, senzatie de neputinta etc.) care te tin cateva ore si alta e sa cazi intr-o depresie care sa tina saptamani sau luni in sir. am si eu zile mai proaste cand ma apuca starile tampite dar asta nu inseamna ca sunt in depresie.
ce am sesizat eu (pe pielea mea) este ca majoritatea femeilor ori nu stiu ce e aia depresie post partum, ori le e teama, rusine sa admita ca sufera de ea. eu nu am refuzat sa discut despre problema asta, dupa ce am admis fata de mine ca o am, insa persoanele carora le spuneam de starile mele se uitau stramb la mine de parca aveam ceva boala incurabila!
din cauza oboselii excesive dupa nasterea lui Andrei si a deprivarii de somn, a lipsei unui ajutor in casa care sa imi faca treburile gospodaresti, m-am neglijat groaznic. vorba lui Praslica, nu apucam sa fac un dush omeneste, vorba lui Lenus, fardurile ma vedeau o data la cateva luni (nu saptamani). si este cea mai mare prostie pentru ca iti scade stima de sine! cand te uiti in oglinda si vezi o aratare care aduce vag cu cineva cunoscut normal ca te deprimi si mai rau! acum lucrurile s-au schimbat: fie ce o fi, eu la manichiura tot ma duc o data la doua saptamani daca nu ajung mai des, cand ies din casa macar un fond de ten, fard de obraz si un ruj imi pun pe fata (daca nu am timp sa ma "pictez" mai elaborat), imi aranjez parul. nu ma mai "las" pe mine pentru ca nu arde nimic! copiii nu mor de foame, cerul nu cade daca imi acord 10 minute pentru mine. |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/4/2008
Mesaje: 7332
| Nu stiu ce sa zic... Ceea ce se descrie aici mi se pare lipsa de organizare si de incredere in propria persoana. Niciodata nu-mi pun problema ca n-as putea sa fac fata vreunei situatii. Asa cum altii/altele au putut, eu de ce nu as putea? Lasand la o parte cauzele exterioare, care uneori mai pot incurca,dar, in general, ma adaptez oricaror conditii, in felul meu, nu dupa reguli stabilite de altii.
Iar legat de neglijarea propriei persoane, au mai fost si astfel de zile, dar prioritatea nr unu era bebele meu. Ce folos sa arat ca-n revista, iar bebita sa sufere de ceva? Pana la urma, e o perioada care nu dureaza f mult.
Cand am vazut prima data topicul am crezut ca e vorba de ceva mai grav...
Eu va doresc o stare cat mai optimista si ganditi-va ca daca sunteti sanatosi si voi si bebeii, restul se rezolva, cu putina vointa. |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/15/2006
Mesaje: 3579
| Interesant subiect... inca stau sa ma gandesc daca la Alex a fost depresie sau altceva... Tind sa cred ca nu am fost deprimata, eram insa f nervoasa si suparata mai tot timpul pe Claudiu pt ca odata cu venirea acasa a Alexandrei ni s-au dus pe apa sambetei toate obiceiurile noastre: statul la masa impreuna (cu masa pregatita intotdeauna pana-n ultimul detaliu) , sarutul de noapte buna (adesea adormeam cu Alex la san, iar claudiu bantuia nerabdator prin cealalta camera), mersul impreuna la cumparaturi, plimbarile lungi pe care le faceam, faptul ca sotul meu tot timpul imi spunea sa-i fac un program de somn si zilnic, in general, si eu ma chinuiam sa-i explic faptul ca imi este imposibil... Deci doar stari de-astea usor conflictuale care au durat vreo 2 luni, in rest... nu cred ca am suferit de depresie, mai ales ca la 8 luni m-am intors la munca, am evadat si mi-am reintrat in vechile obiceiuri cu brio.
Acum suntem mai maturi, cu experienta  , si nu stiu daca ma crezi, in cele 3 luni si ceva de cad este Teo, nu cred ca m-am suparat o data macar, nici din cauza lui Claudiu, nici din vreo alta cauza... Parca traiesc o poveste frumoasa... Este o stare de usoara euforie... Iar Teo este ca un ingeras care ne-a binecuvantat viata!
Nu stiu daca-i normal sau nu, dar asta se intampla acum, asa incat traiesc momentul. |
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 7/22/2007
Mesaje: 11814
| Eu nu sunt deloc depresiva dar stiu ca asta nu are nici o legatura cu depresia de dupa nastere,eu nu am avut-o nici la Eden nici la Oshry dar am facu cunostiintza cu ea in cazul sotului  nu radeti sunt barbati care au si ei depresie dupa nastere asa ca am simtit-o ca pe propia piele .Ceea ce am in schimb este starea de nervii de inainte de CM si care este cat de cat asemanatoare cu cea post partum ceea ce pot sa recomand este ca trebuie tratata cu ajutorul unui specialist.Maica mea pe vremea ei nu s-a trata si boala de acuma este rezultatul depresie post partum . |
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 9883
| Hehe , asta e lux ! Cine si-l permite , desigur !
Pai eu daca ar fi sa punctez la conditii de instalare a depresiei , cel putin la Maria , as fi bifat garantat toate conditiile ! Insa nu mi s-a permis luxul !
Singura , departe de tot ce imi era cunoscut ( prieteni , mancare , traditii , casa ) , intr-un apartament , fara familie , fara nici cel mai mic ajutor , conditii la limita , etc ..... un bebe de doar 2.400kg , experienta ioc , socul dupa nasterea naturala de 20 de ore , febra laptelui , farduri la 3 luni , coafor , cosmetica la fel , etc etc .... fara mama , sora .... si un sot acasa pentru o singura zi pe saptamana ..... faceti voi calculele ! Insa..... cu toate astea .... nu am fost depresiva ! M-am organizat la maxim, m-am informat , am avut o minune de pediatra care m-a vizitat timp de doua luni si la doua zile ( cred ca din motivul depresiei pomenite de voi ) ..... si daca imi venea sa o iau pe campii ..... cine sa fie cu ochii pe Mariuca , hm ? Deci .... un lux care nu mi s-a permis ! 
La Vladutzu ne-am organizat si mai la sange , ca Mariuca trebuia sa fie supravegheata , iubita si in niciun caz neglijata .... am luat bilete sa vina cu randul : mama , soacra si sora ..... sa am doua luni companie si ajutor ...... insa iar nu am nimerit ca Vladutzu a hotarat sa vina cu 3 saptamani mai devreme si .... hop .... iar am fost descoperita ..... ( ma si visam cu ea la in sala de nasteri langa mine : Hai mami, vine , impinge , uite .... i se vede nasul ... ! ) Asa ca .....
Da - am fost la un prag de criza si depresie cand am facut o minune de hemoragie masiva - care s-a lasat cu ambulanta , perfuzii , spital , etc ..... dar mama si tati m-au prins la timp !
Am si acum stari aiurea , de melancolie , de tristete - insa sunt rare si le am leac ! Card si shopping scrie pe mine a doua zi dimineata ! Cosmetica tot la luna , coafor ..... rar ..... dar sincer cred ca toate vin ca si sacrificiu pentru bebe , ca o mamica devotata ce sunt ! 
Asa ca .... repet : depresia e un lux - pentru cine si-l permite ! :018: |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 11/10/2009
Mesaje: 7238
| Buna fetele!
Eu am avut din pacate.
Aproape in fiecare seara imi venea sa plang fara motiv sau pt. ca ma gandeam ca nu o sa fiu in stare toata viata in fiecare secunda sa am grija de fata mea si sa fiu tot timpul langa ea.
In plus aveam senzatia ca sotul nu ma mai iubeste si ca ma ignora si de-aici alte plansete
Si mama a avut asa ceva dupa a doua nastere ca zicea ca ea nu poate s-o iubeasca pe sora-mea, ca e urata (desi sora-mea a fost un copil ca de reclama) ca nu vrea s-o vada si ca nu-i trebuie.
Dar au trecut toate si mama ne iubeste la fel pe amandoua. Dar din pacate aceasta depresie exista!!!
Pupici! |
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
| Maria & Mario wrote:
Asa ca .... repet : depresia e un lux - pentru cine si-l permite ! :018:
Depresia nu te intreaba. Doar se instaleaza- indiferent de conditii si se datoreaza (daca se poate spune asa) scaderii bruste a nivelui de estrogen si progesteron (care e mai crescut in sarcina). Asta mi-a explicat medicul dupa ce am nascut-o pe Alexia- sper sa-mi amintesc corect.
Deci, fetelor, nu tine nici de taria psihica, incredere in propria persoana si nici de conditiile de trai. E un proces firesc prin care trece organismul dupa nastere- si care, din fericire, nu se manifesta la toata lumea.
|
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 7/22/2007
Mesaje: 11814
|
Deci, fetelor, nu tine nici de taria psihica, incredere in propria persoana si nici de conditiile de trai. E un proces firesc prin care trece organismul dupa nastere- si care, din fericire, nu se manifesta la toata lumea.
[/quote]
Exect,depresia asta nu are nici o legatura cu felul tau de a fi sau de contul tau din banca este ceva hormonal care se manifesta la foarte multe femei si in diferite felurii ,sunt mame care si-au ucis copii,alte sotul Daca m-ati vedea pe mine inainte de Cm deci cine ma cunoaste ati crede ca este alta persoana cu toata increderea in mine si fericirea pe care o am ,deci nu are nici o legatura ci doar hormonii care fac ravagii in organism.Sunt multe tari care nu condamna femeia in cazul in care a facut ceva grav dupa nastere sau in perioada de menstruatie .Este ceva foarte cunoscut in lume si nu se manifesta la toate femeile cu toate ca 80%suferim de ea fara poate sa ne dam seama. |
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 9883
| Ei , atunci inseamna ca am fost echilibrata hormonal, daca asa se interpreteaza !
Ce vroiam sa spun este ca am avut toate motivele sa cad in depresia de dupa nastere .... insa consider ca daca iti pastrezi luciditatea de a alege intre a-ti plange de mila si a sta lucida pentru copilul tau .... poti alege !
Inca am pastrat cartile despre babyblues - si confirma psihologii ca se poate tine sub control cu incredere in sine si ( chiar ) ajutor !! 
What are the baby blues?
Having a baby can be both exhilarating and exhausting. It can bring much joy; it can also affect us in ways we would never have expected. Soon after giving birth, many women encounter what's commonly called the "baby blues" -- weepiness and moodiness. Often women can't make any sense of it themselves: "I had everything I ever wanted," says Gemma, "a beautiful new baby, a wonderful husband -- but I was crying over nothing." The baby blues are often linked to hormonal changes three or four days after delivery, when pregnancy hormones dissipate and milk production kicks in, and also to a sense of physical and emotional anticlimax after the birth. In addition, returning from the hospital to home can help to increase a new mother's sense of uncertainty.
The blues affect 60 to 80 per cent of women shortly after labour, and many find themselves exhausted, unable to sleep, or feeling trapped or anxious. Your appetite can change (you may eat more or less), or you can feel irritable, nervous, worried about being a mother, or afraid that being a mother will never feel better than this.
How long do they last?
Advertisement
All these feelings are normal during the first couple of weeks following childbirth, and the baby blues usually last only a few days. Few women find that their sadness persists for longer.
Remember, the new sense of responsibility that comes with a baby can feel overwhelming, and the reality of what parenthood involves doesn't really hit many women until these first few days home.
The baby blues are not an illness and will go away on their own. No treatment is necessary other than reassurance, support from family and friends, rest, and time.
Baby blues are often confused with postnatal depression because they share common symptoms. But in the first few days after delivery, some emotional upheaval is to be expected. However, if you have a history of depression, if there's depression in the family, then postnatal depression is a real possibility. If symptoms are particularly troublesome -- such as suicidal thoughts or an inability to take care of your baby or yourself -- you need treatment. If you continue to feel this way beyond two to three weeks after the birth, you should call your doctor and seek professional support.
How can partners help?
The best thing partners (and friends and other family members) can do is to reassure the new mum that many women feel this way after giving birth. No wonder she feels overwhelmed! She's exhausted, she's unsure of herself, and she's never done any of this before. Just listen to her. Encourage her to cry if she needs to. Tell her what a wonderful mother you think she's going to be. Help her set limits on her activities; keep visitors to a minimum. Take phone messages for her. Tell her she does not have to send out thank-you cards now! Make dinner for her. Help her set priorities things that must be done versus things that can wait. Help her rest as much as possible.
Above all, let her know you are there for her, no matter what. That will feel wonderful to her. Give her permission to take care of herself, too. Nurture the nurturer; that's what it's all about.
Sper ca se poate observa diferenta dintre babyblues si depresie ! Simptomele prezentate de noi toate , mai sus , sunt caracteristice pentru baby blues, si nu depresie ca nu va ganditi la suicid sau incapacitatea voastra de a creste copii ! |
|
|
|
