Tot citind cele scrise de voi mi-a venit in minte o explicatie posibila: fenomenul de gestalt. Asta inseamna ca atunci cand percepi ceva sau pe cineva, chiar daca nu in totalitate (spre ex, o silueta umana, vizualizata partial, trecand pe sub geam) creierul nostru suplineste restul cu informatii pe care deja le poseda in virtutea experientei anterioare. Ceva similar si pt deja vu, in sensul ca o fraza, o amintire, un eveniment, ceva, orice... o stimulare de acest gen, similara poate cu o alta din trecut, din imaginatie, din fantezie...determina procesari similare, de unde si impresia ca ai mai trecut odata pe acolo. Mai departe... oricarei noi informatii i se creaza un model corespunzator pe creier (model acceptor). Atunci cand noua informatie se potriveste acestui model sufera procesari ulterioare, daca nu.. poate fi respinsa. In acest caz, al acceptarii, ma gandesc ca se suprapun in mod confuz si ambiguu elementele prezente cu elemente din trecut. Si in final, cum fiecare informatie ce tine de propia biografie se asociaza cu stari afective, este natural ca si acestea, la randul lor, sa se reactualizeze odata cu informatia propriu-zisa, dar fiind dat si elementul de surprindere caracteristic starilor de deja vu, deja entendu, rezulta o stare afectiva la fel de confuza. Eeeh, v-am lamurit? Oricum nu e decat o idee, care mi-a venit citind cele scrise de voi si nicidecum o ipoteza experimentale verificata stiintific