Nivel: SMARALD
Inregistrat: 3/23/2007
Mesaje: 12042
| DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
PREAMBUL
Considerând ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii în lume,
Considerând ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au condus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi în care fiintele umane vor beneficia de libertatea cuvântului si a convingerilor, eliberate de teroare si de mizerie, a fost proclamata drept cea mai înalta aspiratie a omului,
Considerând ca este esential ca drepturile omului sa fie protejate de un sistem de drept pentru ca omul sa nu fie constrâns, ca mijloc suprem, la revolta împotriva tiraniei si a asupririi,
Considerând ca este esential sa fie încurajata dezvoltarea relatiilor prietenesti între natiuni,
Considerând ca în Carta popoarele Natiunilor Unite au proclamat din nou credinta lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea si în valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a barbatilor si femeilor si ca s au hotarât sa favorizeze progresul social si sa instaureze conditii mai bune de viata în cadrul unei libertati mai mari,
Considerând ca statele membre s au angajat sa promoveze, în cooperare cu Organizatia Natiunilor Unite, respectul universal si efectiv al drepturilor omului si al libertatilor fundamentale,
Considerând ca o conceptie comuna despre aceste drepturi si libertati este de cea mai mare importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament,
Adunarea Generala,
Proclama prezenta Declaratie Universala a Drepturilor Omului ca ideal comun catre care trebuie sa tinda popoarele si toate natiunile pentru ca toate persoanele si toate organele societatii, având în vedere permanent aceasta Declaratie, sa se straduiasca, prin învatatura si educatie, sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si libertati si sa asigure, prin masuri progresive de ordin national si international, recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva atât în cadrul statelor membre însesi cât si în teritoriile aflate sub jurisdictia lor.
ARTICOLUL 1
Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi. Ele sunt înzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de celelalte în spiritul fraternitatii.
ARTICOLUL 2
1. Fiecare se poate prevala de toate drepturile si de toate libertatile proclamate în prezenta Declaratie, fara nici o deosebire, în special de rasa, de culoare, de sex, de limba, de religie, de opinie politica sau de orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, de avere, de nastere sau decurgând din orice alta situatie.
2. Pe lânga acesta, nu se va face nici o deosebire bazata pe statutul politic, juridic sau international al tarii sau al teritoriului de care apartine o persoana, fie aceasta tara sau teritoriu independente, sub tutela, neautonome sau supuse unei limitari oarecare a suveranitatii.
ARTICOLUL 3
Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea sa.
ARTICOLUL 4
Nimeni nu va fi tinut în sclavie, nici în robie; sclavia si traficul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.
ARTICOLUL 5
Nimeni nu va fi supus la tortura, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
ARTICOLUL 6
Fiecare are dreptul sa i se recunoasca personalitatea sa juridica, oriunde s ar afla.
ARTICOLUL 7
Toti oamenii sunt egali în fata legii si au dreptul fara deosebire la o protectie egala a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala împotriva oricarei discriminari care ar încalca prezenta Declaratie si împotriva oricarei provocari la o astfel de discriminare.
ARTICOLUL 8
Orice persoana are dreptul sa se adreseze în mod efectiv instantelor judiciare competente împotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constitutie sau prin lege.
ARTICOLUL 9
Nimeni nu poate fi arestat, detinut sau exilat în mod arbitrar.
ARTICOLUL 10
Orice persoana are dreptul, în deplina egalitate, sa fie ascultata în mod echitabil si public de un tribunal independent si impartial, care va hotarî fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii în materie penala îndreptata împotriva ei.
ARTICOLUL 11
1. Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pâna când vinovatia sa va fi dovedita în mod legal în cursul unui proces public în cadrul caruia i s au asigurat toate garantiile necesare apararii sale.
2. Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care, în momentul în care au fost comise, nu constituiau un act delictuos potrivit dreptului national sau international. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai aspra decât aceea care era aplicabila în momentul în care a fost comis actul delictuos.
ARTICOLUL 12
Nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare în viata sa particulara, în familia sa, în domiciliul sau ori în corespondenta, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri.
ARTICOLUL 13
1. Orice persoana are dreptul sa circule liber si sa si aleaga resedinta în interiorul unui stat.
2. Orice persoana are dreptul sa paraseasca orice tara, inclusiv tara sa, si de a reveni în tara sa.
ARTICOLUL 14
1. În cazul persecutiei, orice persoana are dreptul sa caute azil si sa beneficieze de azil în alte tari.
2. Acest drept nu poate fi invocat în cazul unor urmariri penale bazate pe comiterea unei crime de drept comun sau pe actiuni contrare scopurilor si principiilor Natiunilor Unite.
ARTICOLUL 15
1. Orice individ are dreptul la o cetatenie.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetatenia sa nici de dreptul de a si schimba cetatenia.
ARTICOLUL 16
1. Cu începere de la vârsta nubila, barbatul si femeia fara nici o restrictie în privinta rasei, cetateniei sau religiei, au dreptul sa se casatoreasca si sa întemeieze o familie. Ei au drepturi egale la încheierea casatoriei, în decursul casatoriei si la desfacerea ei.
2. Casatoria nu poate fi încheiata decât cu consimtamântul liber si deplin al viitorilor soti.
3. Familia este elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.
ARTICOLUL 17
1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atât singura cât si în asociere cu altii.
2. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
ARTICOLUL 18
Orice persoana are dreptul la libertatea gândirii, a constiintei si a religiei; acest drept implica libertatea de a si schimba religia sau convingerile precum si libertatea de a si manifesta religia sau convingerile sale, individual sau în colectiv, atât în public cât si privat, prin învatamânt, practici, cult si îndeplinirea de rituri.
ARTICOLUL 19
Orice individ are dreptul la libertatea de opinie si de exprimare, ceea ce implica dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale si acela de a cauta, de a primi si de a raspândi, fara consideratii de frontiera, informatii si idei prin orice mijloc de exprimare.
ARTICOLUL 20
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire si de asociere pasnica.
2. Nimeni nu poate fi obligat sa faca parte dintr o asociatie.
ARTICOLUL 21
1. Orice persoana are dreptul sa participe la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanti liber alesi.
2. Orice persoana are dreptul de acces, în conditii de egalitate, la functiile publice ale tarii sale.
3. Vointa poporului este baza puterii de stat, aceasta vointa trebuie sa fie exprimata prin alegeri oneste care trebuie sa aiba loc periodic, prin sufragiu universal egal si prin vot secret sau dupa o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.
ARTICOLUL 22
Orice persoana, în calitate de membru al societatii, are dreptul la securitate sociala; ea este îndreptatita sa obtina satisfacerea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea si libera dezvoltare a personalitarii sale, prin efort national si cooperare internationala, tinându se seama de organizarea si de resursele fiecarei tari.
ARTICOLUL 23
1. Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotire împotriva somajului.
2. Toti oamenii au dreptul, fara nici o discriminare, la salariu egal pentru munca egala.
3. Orice om care munceste are dreptul la o remuneratie echitabila si satisfacatoare care sa i asigure lui precum si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, daca este cazul, cu alte mijloace de protectie sociala.
4. Orice persoana are dreptul sa întemeieze cu alte persoane sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale.
ARTICOLUL 24
Orice persoana are dreptul la odihna si la timp liber si îndeosebi la o limitare rezonabila a timpului de munca, precum si la concedii periodice platite.
ARTICOLUL 25
1. Orice persoana are dreptul la un nivel de viata corespunzator asigurarii sanatatii sale, bunastarii proprii si a familiei, cuprinzând hrana, îmbracamintea, locuinta, îngrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de somaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batrânete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor împrejurari independente de vointa sa.
2. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciale. Toti copiii, indiferent daca s au nascut în cadrul sau în afara casatoriei, se bucura de aceeasi ocrotire sociala.
ARTICOLUL 26
1. Orice persoana are dreptul la educatie. Educatia trebuie sa fie gratuita, cel putin în ce priveste învatamântul elementar si de baza. Învatamântul elementar este obligatoriu. Învatamântul tehnic si profesional trebuie sa fie accesibil tuturor; accesul la studii superioare trebuie sa fie deschis tuturor pe baza deplinei egalitati, în functie de merit.
2. Educatia trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si întarirea respectului pentru drepturile omului si pentru libertatile fundamentale. Ea trebuie sa stimuleze întelegerea, toleranta si prietenia între toate popoarele si între toate grupurile rasiale sau religioase, precum si dezvoltarea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite pentru mentinerea pacii.
3. Parintii au, cu prioritate, dreptul sa aleaga felul educatiei care urmeaza sa fie data copiilor lor.
ARTICOLUL 27
1. Orice persoana are dreptul sa ia parte în mod liber la viata culturala a colectivitatii, sa se bucure de arte si sa participe la progresul stiintific si la binefacerile care rezulta din acesta.
2. Fiecare are dreptul la protectia intereselor morale si materiale care decurg din orice opera stiintifica, literara sau artistica al carei autor este.
ARTICOLUL 28
Fiecare persoana are dreptul sa beneficieze, pe plan social si international, de existenta unei ordini care sa permita ca drepturile si libertatile enuntate în prezenta Declaratie sa si poata gasi o realizare deplina.
ARTICOLUL 29
1. Individul are îndatoriri fata de colectivitate, numai în cadrul acesteia fiind posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale.
2. În exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare persoana este supusa numai îngradirilor stabilite de lege în scopul exclusiv al asigurarii recunoasterii si respectului drepturilor si libertatilor celorlalti si în vederea satisfacerii cerintelor juste ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale, într o societate democratica.
3. Aceste drepturi si libertati nu vor putea, în nici un caz, sa fie exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.
ARTICOLUL 30
Nici o prevedere a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicând pentru un stat, un grup sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savârsi vreun act care sa conduca la desfiintarea drepturilor si libertatilor enuntate în prezenta Declaratie.
sursa
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 3/23/2007
Mesaje: 12042
| Pornind de la aceasta Dclaratie adoptata la 10 decembrie 1948 de catre Adunarea Generala a O.N.U si de la Constitutia Romaniei propun o serie de subiecte dedicate drepturilor si libertatilor fundamentale.
TITLUL II
Drepturile, libertatile si îndatoririle fundamentale
CAPITOLUL I
Dispozitii comune
Universalitatea
Articolul 15
(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.
Egalitatea în drepturi
Articolul 16
(1) Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în conditiile legii, de persoanele care au cetatenia româna si domiciliul în tara. Statul român garanteaza egalitatea de sanse între femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati.
(4) În conditiile aderarii României la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care îndeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi în autoritatile administratiei publice locale.
Cetatenii români în strainatate
Articolul 17
Cetatenii români se bucura în strainatate de protectia statului român si trebuie sa-si îndeplineasca obligatiile, cu exceptia acelora ce nu sunt compatibile cu absenta lor din tara.
Cetatenii straini si apatrizii
Articolul 18
(1) Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc în România se bucura de protectia generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de alte legi.
(2) Dreptul de azil se acorda si se retrage în conditiile legii, cu respectarea tratatelor si a conventiilor internationale la care România este parte.
Extradarea si expulzarea
Articolul 19
(1) Cetateanul român nu poate fi extradat sau expulzat din România.
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetatenii români pot fi extradati în baza conventiilor internationale la care România este parte, în conditiile legii si pe baza de reciprocitate.
(3) Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai în baza unei conventii internationale sau în conditii de reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extradarea se hotaraste de justitie.
Tratatele internationale privind drepturile omului
Articolul 20
(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate în concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Daca exista neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
Accesul liber la justitie
Articolul 21
(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.
CAPITOLUL II
Drepturile si libertatile fundamentale
Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica
Articolul 22
(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisa.
Libertatea individuala
Articolul 23
(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile.
(2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile si cu procedura prevazute de lege.
(3) Retinerea nu poate depasi 24 de ore.
(4) Arestarea preventiva se dispune de judecator si numai în cursul procesului penal.
(5) În cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune pentru cel mult 30 de zile si se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fara ca durata totala sa depaseasca un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecata instanta este obligata, în conditiile legii, sa verifice periodic, si nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive si sa dispuna, de îndata, punerea în libertate a inculpatului, daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au încetat sau daca instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate.
(7) Încheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege.
(8) Celui retinut sau arestat i se aduc de îndata la cunostinta, în limba pe care o întelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunostinta numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea în libertate a celui retinut sau arestat este obligatorie, daca motivele acestor masuri au disparut, precum si în alte situatii prevazute de lege.
(10) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.
(11) Pâna la ramânerea definitiva a hotarârii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.
(12) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decât în conditiile si în temeiul legii.
(13) Sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decât de natura penala.
Dreptul la aparare
Articolul 24
(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
Libera circulatie
Articolul 25
(1) Dreptul la libera circulatie, în tara si în strainatate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept.
(2) Fiecarui cetatean îi este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din tara, de a emigra, precum si de a reveni în tara.
Viata intima, familiala si privata
Articolul 26
(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.
(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea însasi, daca nu încalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.
Inviolabilitatea domiciliului
Articolul 27
(1) Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramâne în domiciliul ori în resedinta unei persoane fara învoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru urmatoarele situatii:
a executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarâri judecatoresti;
b) înlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane;
c) apararea securitatii nationale sau a ordinii publice;
d) prevenirea raspândirii unei epidemii.
(3) Perchezitia se dispune de judecator si se efectueaza în conditiile si în formele prevazute de lege.
(4) Perchezitiile în timpul noptii sunt interzise, în afara de cazul infractiunilor flagrante.
Secretul corespondentei
Articolul 28
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.
Libertatea constiintei
Articolul 29
(1) Libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi îngradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste în spirit de toleranta si de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, în conditiile legii.
(4) În relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de învrajbire religioasa.
(5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistentei religioase în armata, în spitale, în penitenciare, în azile si în orfelinate.
(6) Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine.
Libertatea de exprimare
Articolul 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
(3) Libertatea presei implica si libertatea de a înfiinta publicatii.
(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligatia de a face publica sursa finantarii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, îndemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostintapublica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.
Dreptul la informatie
Articolul 31
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi îngradit.
(2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau securitatea nationala.
(4) Mijloacele de informare în masa, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.
Dreptul la învatatura
Articolul 32
(1) Dreptul la învatatura este asigurat prin învatamântul general obligatoriu, prin învatamântul liceal si prin cel profesional, prin învatamântul superior, precum si prin alte forme de instructie si de perfectionare.
(2) Învatamântul de toate gradele se desfasoara în limba româna. În conditiile legii, învatamântul se poate desfasura si într-o limba de circulatie internationala.
(3) Dreptul persoanelor apartinând minoritatilor nationale de a învata limba lor materna si dreptul de a putea fi instruite în aceasta limba sunt garantate; modalitatile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
(4) Învatamântul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acorda burse sociale de studii copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati, în conditiile legii.
(5) Învatamântul de toate gradele se desfasoara în unitati de stat, particulare si confesionale, în conditiile legii.
(6) Autonomia universitara este garantata.
(7) Statul asigura libertatea învatamântului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. În scolile de stat, învatamântul religios este organizat si garantat prin lege.
Accesul la cultura
Articolul 33
(1) Accesul la cultura este garantat, în conditiile legii.
(2) Libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede la valorile culturii nationale si universale nu poate fi îngradita.
(3) Statul trebuie sa asigure pastrarea identitatii spirituale, sprijinirea culturii nationale, stimularea artelor, protejarea si conservarea mostenirii culturale, dezvoltarea creativitatii contemporane, promovarea valorilor culturale si artistice ale României în lume.
Dreptul la ocrotirea sanatatii
Articolul 34
(1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.
(2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.
(3) Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor medicale si a activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.
Dreptul la mediu sanatos
Articolul 35
(1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu înconjurator sanatos si echilibrat ecologic.
(2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice si juridice au îndatorirea de a proteja si a ameliora mediul înconjurator.
Dreptul de vot
Articolul 36
(1) Cetatenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniti pâna în ziua alegerilor inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie, si nici persoanele condamnate, prin hotarâre judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale.
Dreptul de a fi ales
Articolul 37
(1) Au dreptul de a fi alesi cetatenii cu drept de vot care îndeplinesc conditiile prevazute în articolul 16 alineatul (3), daca nu le este interzisa asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
(2) Candidatii trebuie sa fi împlinit, pâna în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel putin 23 de ani pentru a fi alesi în Camera Deputatilor sau în organele administratiei publice locale, vârsta de cel putin 33 de ani pentru a fi alesi în Senat si vârsta de cel putin 35 de ani pentru a fi alesi în functia de Presedinte al României.
Dreptul de a fi ales în Parlamentul European
Articolul 38
În conditiile aderarii României la Uniunea Europeana, cetatenii români au dreptul de a alege si de a fi alesi în Parlamentul European.
Libertatea întrunirilor
Articolul 39
Mitingurile, demonstratiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere si se pot organiza si desfasura numai în mod pasnic, fara nici un fel de arme.
Dreptul de asociere
Articolul 40
(1) Cetatenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate si în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei României sunt neconstitutionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica.
(4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.
Munca si protectia sociala a muncii
Articolul 41
(1) Dreptul la munca nu poate fi îngradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.
(2) Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamânal, concediul de odihna platit, prestarea muncii în conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege.
(3) Durata normala a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.
Interzicerea muncii fortate
Articolul 42
(1) Munca fortata este interzisa.
(2) Nu constituie munca fortata:
a) activitatile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum si cele desfasurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de constiinta;
b) munca unei persoane condamnate, prestata în conditii normale, în perioada de detentie sau de libertate conditionata;
c) prestatiile impuse în situatia creata de calamitati ori de alt pericol, precum si cele care fac parte din obligatiile civile normale stabilite de lege.
Dreptul la greva
Articolul 43
(1) Salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale.
(2) Legea stabileste conditiile si limitele exercitarii acestui drept, precum si garantiile necesare asigurarii serviciilor esentiale pentru societate.
Dreptul de proprietate privata
Articolul 44
(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care România este parte, pe baza de reciprocitate, în conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita în proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
(6) Despagubirile prevazute în alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justitie.
(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.
Libertatea economica
Articolul 45
Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora în conditiile legii sunt garantate.
Dreptul la mostenire
Articolul 46
Dreptul la mostenire este garantat.
Nivelul de trai
Articolul 47
(1) Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala în unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurari sociale publice sau private, prevazute de lege. Cetatenii au dreptul si la masuri de asistenta sociala, potrivit legii.
Familia
Articolul 48
(1) Familia se întemeiaza pe casatoria liber consimtita între soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si îndatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor.
(2) Conditiile de încheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege. Casatoria religioasa poate fi celebrata numai dupa casatoria civila.
(3) Copiii din afara casatoriei sunt egali în fata legii cu cei din casatorie.
Protectia copiilor si a tinerilor
Articolul 49
(1) Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta în realizarea drepturilor lor.
(2) Statul acorda alocatii pentru copii si ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protectie sociala a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii sau care le-ar pune în primejdie viata ori dezvoltarea normala sunt interzise.
(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.
(5) Autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, sociala, economica, culturala si sportiva a tarii.
Protectia persoanelor cu handicap
Articolul 50
Persoanele cu handicap se bucura de protectie speciala. Statul asigura realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, în vederea participarii efective a persoanelor cu handicap în viata comunitatii, respectând drepturile si îndatoririle ce revin parintilor si tutorilor.
Dreptul de petitionare
Articolul 51
(1) Cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice prin petitii formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezinta.
(3) Exercitarea dreptului de petitionare este scutita de taxa.
(4) Autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii în termenele si în conditiile stabilite potrivit legii.
Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica
Articolul 52
(1) Persoana vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal al unei cereri, este îndreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.
(2) Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica.
(3) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului este stabilita în conditiile legii si nu înlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta.
Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati
Articolul 53
(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrâns numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusa numai daca este necesara într-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata în mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.
sursa
|
