Dragele mele, i-am timis actele de divort pentru ca...tocmai pentru ca nu vreau sa renunt la el.
E un workaholic, timp nu mai are nici pentru o viata in rutina, nu mai spun normala. Sa-si imparta timpul cu Andrei, baietelul nostru, sa manance acasa si sa doarma tot acasa, nu cu prietenii in pauzele de la serviciu, sa impartim soapte in romantismul specific de la patul unei femei gravide (asa cum faceam cand il asteptam pe Andreiut) nu sunt un moft de sarcina, sunt un semnal de alarma pentru sanatatea lui si rolul de tata si sot pe care si le-a asumat matur inainte de casatorie. Si un semnal pentru rabdarea mea de a duce sarcina pana la capat incat sa nasc o fetita frumoasa si galagioasa ca mamica si desteapta si intreaga la cap ca taticul
Cand treburile se complica, punem virgula de obicei, dar eu am trecut direct la punct ca sa incepem un nou paragraf...altfel. Pentru ca din acest motiv imi ador barbatul: pentru ca ma face sa nu ma opresc, ma face ce nu eram pana sa-l cunosc, ... :)