Darius s-a nascut a doua oara
Subiectul anterior · Subiectul urmator
doinar
Scris: Sunday, October 31, 2010 5:02 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Membru

Inregistrat: 2/16/2010
Mesaje: 9
Darius s-a nascut intr-o seara calda de iulie. Nu a chinuit-o deloc pe mami, dupa un travaliu provocat, care a durat 7 ore, fara prea multe dureri, a venit pe lume cu un strigat victorios.
Aveam sa-mi dau seama mai tarziu cata putere si dorinta de viata ascundea acel prim strigat catre lume.
O lume pe care ajungea sa o cunoasca cu adevarat dupa mult timp. Primul semn de intrebare a aparut in momentul in care l-am zarit pentru prima oara... era de-a dreptul albastru.
M-am linistit imediat, gandindu-ma ca cianoza este un lucru normal in primele clipe de viata. Dupa nici o jumatata de ora de la nastere, vorbeam la telefon cu toata lumea si primeam musafiri.
A fost o nastere perfecta pentru mine, o fricoasa si jumatate si pe deasupra si cu o minima rezistenta la durere.
In noaptea ce-a urmat, n-am inchis un ochi si asta nu din cauza ca m-ar fi durut ceva, ci datorita faptului ca eram extrem de fericita si nerabdatoare sa-l vad, sa-l ating... S-a facut dimineata, am ajuns intr-un salon alaturi de alte proaspete mamici si asistentele au inceput sa aduca copii.
De fiecare data cand asistenta deschidea usa salonului, inima mea tresarea intr-un fior nemaintalnit de mine pana atunci. La ultimul copil adus, deci urma sa vina si al meu, am primit vestea: " Aaa, tie nu-ti aduc copilul, copilul tau are probleme! Cheama apartinatorii sa vina sa vada ce-i cu copilul ca tu nu ai voie sa urci scarile pana la terapie intensiva!"
Terapie intensiva... asta avea sa fie casa lui, inca nu stiam acest lucru. Si cata lipsa de tact a acelei asistente. Nu asa anunti o femeie care abia a nascut un copil "perfect". A cazut cerul peste mine, nici nu stiu cand am fugit pe scari, eram ametita, disperata, distrusa.
L-am zarit intr-un patut cu o masca de oxigen, copilul meu tipa ca din gura de sarpe, era vanat iar in jurul lui roiau multe persoane imbracate in alb. Doctorita mi-a spus scurt: ceva la inima sau ceva neurologic. Ar fi bine sa aiba ceva neurologic (n-am inteles de ce. Adica mai bine neurologic sa traga toata viata?).
Se astepta verdictul medicului specialist. A venit neurologul, a venit si cardiologul si diagnosticul a fost pus: Transpozitie de vase mari cu indicatia de operatie de urgenta. In ziua aceea a fost nebunie, doctorii ne tot spuneau ba una, ba alta. Deciziile lor se schimbau de la o ora la alta.
Intr-un final, niste oameni minunati au rezolvat transferarea de urgenta a copilului la Tg. Mures, la Institutul de Boli Cardiovasculare si Transplant. Copilul a fost dus cu un elicopter SMURD singur, fara parinti. Transferul pana la aeroport s-a facut cu salvarea, iar cei de pe Ambulanta au permis taticului sa-si insoteasca fiul pana la elicopter.
Nu vreau sa ma gandesc ce-a fost in sufletul lui cand si-a vazut copilul plecand. Eu n-am avut taria sa-l vad plecand. Mi-am luat ramas bun de la el cu ceva timp inainte de plecare, dar inima mea a stiut care a fost sirena salvarii ce mi-a luat copilul. Oameni cu suflet, medicii SMURD, ne-au sunat si au confirmat predarea copilului la Tg. Mures.
In orele ce au trecut ma tot intrebam cum as putea sa aflu ce face micutul meu. Si asa a inceput un lung sir de apeluri telefonice, de interioare si transferuri. Dupa multe cautari, l-am gasit! Doctorita care il preluase mi-a spus ca i se facuse prima interventie si ca era stabil, cu o stare buna atat inainte cat si dupa operatie.
Primul tren spre Tg. Mures era abia a doua zi dimineata. Eu inca nu puteam merge (nascusem doar de o zi), dar sotul meu a ajuns la el in ziua urmatoare. A doua zi dimineata, spitalul unde am nascut mi-a pus la dispozitie o salvare pentru a putea ajunge langa copilul meu.
Dupa un drum de 7 ore destul de greu de suportat, am ajuns la destinatie: Spitalul Judetean Tg. Mures, care avea sa-mi devina casa pentru aproape 2 luni. In tot acest lung timp de stat in spitale, am intalnit numai oameni minunati. Spun oameni pentru ca mi-au demonstrat ca inainte de a fi medici, sunt oameni!
Doar la internare n-am avut acelasi noroc. Dupa ce "doamna doctor" m-a tinut in picioare, la usa, timp de mai bine de o ora, desi nu aveam nici 72 de ore de la nastere, mi-a mai facut si un control cu valvele de mi s-a facut rau, spunandu-mi ca daca nu-mi convine, pot merge la hotel ca ea nu e obligata sa ma interneze.
Ca si cand n-ar fi fost de ajuns, pana sa-mi recolteze sange, m-a intepat de 3 ori, reusind sa-mi umfle bratul.
In aceste conditii, pur si simplu terminata, am ajuns in salon. Nu ma mai gandeam la nimic decat la faptul ca in cateva clipe aveam sa-mi vad baietelul pe care il zarisem doar.
Prima noastra intalnire a fost destul de dureroasa pentru mine, desi ma chinuiam sa fiu tare pentru ca nu voiam sa-i transmit nici cel mai mic sentiment de frica, nesiguranta si pesimism. N-am sa uit niciodata salopetica rosie pe care i-o cumparasem cu atata bucurie inainte sa nasc. Era atat de frumos! Micul meu Mos Craciun!
Ma lasau sa-l vad din 3 in 3 ore, cand trebuia sa-i aduc si laptic. Atat cat aveam sau cat imi ramansese in urma acestor intamplari. Stiam ca trebuie sa asteptam sa implineasca 3 saptamani pentru ca asta era varsta optima pentru operatia de corectie.
In tot acest timp, trebuia sa stea perfuzat si monitorizat pentru a i se vedea in permanenta pulsul si saturatia de oxigen. Au urmat 3 saptamani pline de tot felul de intamplari, de alergatura dupa doctori, de nesomn, de speranta, de intrebari, de disperare, de tristete, de sute de telefoane, de multe colege de salon, de multe prietenii cu alte mame in situatii similare, multe, prea multe ca sa le pot povesti.
In tot acest timp stiam doar un singur lucru: copilul meu nu trebuie sa ma simta slaba nici o secunda! Si asa a fost! Pentru el am fost in stare sa trec prin si peste toate cu o forta si o tarie greu de imaginat. Nu-mi pot explica nici astazi de unde am putut avea acea putere de a merge cu optimism inainte de fiecare data.
A sosit si ziua operatiei. Nu imi era frica si ma miram din cauza asta. Am stat 9 ore in fata usii, am batut la pas holul sectiei de cardio-chirurgie si am asteptat sa iasa doctorul. Eram convinsa ca va fi bine, nici macar o secunda nu m-am gandit altfel. Si asa a fost.
A avut totusi o problema dupa operatie, o aritmie ce i-a pus viata in pericol in primele ore de dupa operatie, dar pana la urma s-a rezolvat. A fost operat intr-o zi de luni, iar joi dupa-amiaza mi l-au dat, intr-un salon special de terapie intensiva, sa am grija de el.
A fost pentru prima data cand am dormit cu el, cand l-am schimbat si cand am simtit intr-adevar ca s-a nascut. Da, in aceea zi s-a nascut Darius din nou. Am mai stat 3 saptamani si acolo, dar important este ca totul a trecut si s-a terminat cu bine.
Astazi privesc in ochii copilului meu si nu-mi vine a crede ca noi am fost eroii acestei povesti, ca totul ni s-a intamplat noua si ca nu a fost doar un vis urat. Operatia lui a fost una reusita, chiar foarte reusita si asta multumita unui mare chirurg. Va multumim, domnule doctor!
doinar
Scris: Sunday, October 31, 2010 5:28 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Membru

Inregistrat: 2/16/2010
Mesaje: 9
cute_babies_of_mine
Scris: Sunday, October 31, 2010 5:55 PM
Avatar
Nivel
Nivel: MEMBRU FONDATOR

Inregistrat: 4/4/2006
Mesaje: 8978
Doina, sa va traiasca puiul! Prin grea incercare ati trecut, dar bine ca a fost cu final fericit. Mi se confirma inca o data ca Tg. Mures e desprins dintr-o alta lume medicala cu asistente care desi vorbesc stalcit romaneste, emana o caldura sufleteasca fantastica, cu medici - profesori doctori si directori de clinici - pe care daca ii suni acasa, dupa ora 20, pentru ca nu esti din oras cu ei si ai rude internate pe sectia lor, nu fac crize la telefon, ci se poarta omeneste si iti dau speranta cu atitudinea lor. Se poate si asa!
sweet angel
Scris: Sunday, October 31, 2010 6:02 PM
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 1/6/2010
Mesaje: 4463
doina sa iti traiasca copilul.
cineva acolo sus va iubestehearts
bereea
Scris: Sunday, October 31, 2010 7:04 PM
Avatar
Nivel
Nivel: RUBIN

Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22797
Prin grea incercare ati trecut , ma bucur ca acum sunteti bine.Multa sanatate in continuarepupici
Ana
Scris: Sunday, October 31, 2010 7:12 PM
Avatar
Nivel
Nivel: TOP TEAM

Inregistrat: 11/9/2008
Mesaje: 30045
Multa sanatate ma bucur ca acum sunteti bine!!!hearts hearts
Ange blanc
Scris: Sunday, October 31, 2010 7:58 PM
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 4/11/2010
Mesaje: 4221
Sa dea Dumnezeu sa se mai nasca o data din apa si Duh si atunci va putea spune cu certitudine: "M-am nascut sa nu mor niciodata!"
Dumnezeu sa va binecuvinteze! computerlove
doinar
Scris: Sunday, October 31, 2010 9:54 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Membru

Inregistrat: 2/16/2010
Mesaje: 9
Va multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase.
KRYS85
Scris: Monday, November 1, 2010 7:38 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 9/23/2008
Mesaje: 6611
Doina mi-au dat lacrimile cand am citit ,intradevar acolo sus exista un Dumnezeu si va iubeste!!Felicitari pentru curajul care l-ai avut ,sa va traiasca si sa va bucurati alaturi de el ,sanatate multa angel !!!!pupici pupici pupici pupici computerlove computerlove computerlove computerlove
Fluturas
Scris: Monday, November 1, 2010 8:13 AM
Avatar
Nivel: Maestru

Inregistrat: 11/22/2006
Mesaje: 9778
doina,extraordinar lucru si multumieste-i lui Dumnezeu ca a fost langa copilasul tau,si a ales ca el sa isi continue viata pe acest pamant.multa sanatate in continuare si aveti grija de voi

ps:lenus,m-a amuzat cand ai scris ca vorbesc stalcit romaneste...ca doar sunt si eu din judetul muresras,dar in acelasi timp mandra,ca ai nostrii sunt laudati
madanuta
Scris: Monday, November 1, 2010 9:40 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 6/26/2007
Mesaje: 6054
Doinar, numai tu stii ce a fost in sufletul tau! computerlove
Felicitari pentru atitudinea optimista pe care ai avut-o! Dumnezeu merita multumiri pentru tot ce a facut pentru puiul tau si pentru voi, parintii lui. Deasemenea sunt mandra de medicii din Targu Mures. Personal, cunosc un singur medic de acolo, o persoana cum rar vezi printre noi, dar am auzit ca medicii sunt de nota 20 in Targu Mures.thumleft
Ely
Scris: Monday, November 1, 2010 11:12 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 3/2/2006
Mesaje: 5605
Doinar nu te cunosc ,dar povestea ta m-a impresionat tare ,mi-au dat lacrimile.Ma bucur foarte mult ca Darius este bine ,il vad in avatar si este un copil frumos,perfect.Mami felicitari pentru optimism, pentru puterea de care ai dat dovadapupici , felicitari si cadrelor medicale din spital.
madalinutzaa
Scris: Monday, November 1, 2010 12:00 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Grupa mica

Inregistrat: 3/27/2009
Mesaje: 138
doina ce mamica puternica si puiutul si mai puternic este fffffffffff trist cand se intampla asa ceva unui copil dar ma bucur ca totul a fost bine la final! sa fi ti sanatosi de acum inainte si sa va dea dumnezeu numai bine!computerlove computerlove Mi-au dat lacrmile cd am citi povestea ta si cred ca pentru o mama asa ceva e groaznic.
michi
Scris: Monday, November 1, 2010 1:30 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/17/2009
Mesaje: 1038
Doina sa-ti traiasca micutul!Felicitari pentru curajul tau s credinta in Dumnezeu!Felicitari personalului medical de la spitalul din Tg.Mures. sunt niste oameni de exceptie.Am stat cu soacra mea o luna in spital si intradevar poti crede ca esti in alta lume.Sa va dea bunul dumnezeu sanatate si numai binepupici
raly
Scris: Monday, November 1, 2010 3:54 PM
Avatar
Nivel
Nivel: DIAMANT

Inregistrat: 12/17/2007
Mesaje: 25891
Impresionanta povestea voastra,am citit cu sufletul la gura!Grele au fost incercarile prin care ati trecut!Sa va dea Dumnezeu multa sanatate in continuare sa va puteti bucura de fiecare farama din viatza asta!computerlove computerlove
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.