Nivel: Avansat
Inregistrat: 10/24/2007
Mesaje: 2267
| haideti sa va spun si eu ceva. eu am lucrat ieri la o gradinita si treaba mea a fost sa am grija de o fetita cu probleme..nu am intrebat ce are, daca e down sau altceva..dar fetita era retardata..era la minte si la comportament ca un bebelus de 8-9 luni. doar ca putea face mai mult decat un bebelus. de vorbit nu vorbea..doar scotea sunete de multumire sau nemultumire..tot ce am auzit-o spunand a fost "pappa", ceea ce inseman tata. pe mine m-a impresionat acea fetita, pentru ca am vazut ca are exact aceleasi sentimente ca cei normali. se bucura daca ii placea ceva, ma tragea de mana sa ma duca unde vroia ea sa fie, ma lua in brate..am simtit pe loc ca daca as avea asa un copil, as incerca sa vad partea buna a lucrurilor..chiar daca nu poti purta o conversatie cu un copil cu probleme (desi sunt si copii cu probleme care pot purta conversatii), primesti totusi muuult in schimb..multa dragoste..am vazut reactia ei in momentul in care mama a venit sa o ia acasa, am vazut si privirea mamei cand a venit dupa ea..dragostea e aceeasi..desi greutatile sunt mai mari..cred ca nimic nu poate fi atat de greu ca sa iei o viata..
si sa va mai spun ceva. restul copiilor din grupa ei erau normali. si nici unul din ei nu o trata cu dispret. din contra!! veneau la ea, o mangaiau, o luau in brate, o ajutau sa se joace..o faceau sa rada..nici macar cand a mancat si doar baga ligura si lingea si ii pica tot pe jos..nici macar atunci nu au ras sau au privit batjocoritor..eu cred ca in romania problema e ca noi nu avem destul respect fata de toti oamenii..cred ca discriminam mult..fie ca discriminam un copil cu probleme, un om de alta culoare, dintr-o tara mai saraca, cu mai putina scoala samd..din cauza asta privim acesti copii ca pe cea mai mare nenorocire..intr-adevar, este enorm de greu si dureros, dar nu atat cat pentru a ucide..
asta e parerea mea..stiu ca sunt pareri diferite si respect pe fiecare, n-am sa tin acum morala. pe voi va iubesc deja oricum  |
|
|
Nivel: RUBIN
Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22800
| Stephania, m-ai impresionat cu ceea ce ai povestit.Si am ajuns la aceeasi concluzie cu tine. |
|
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| as avorta :(( desi e dureros mai bine si eu am avut niste probleme care nu au mai putut fi rezolvate :( dar am mai facut analize si sa confirmat ca e mai bine avortul eram in luna 6 e greu dar ... bine ca am avut noroc cu dl. doctor Flavius Olaru de la clinica BROL ma ajutat fff mult si fara bani ca mai aia imi trebuia e un om sufletist si bun doctor plus de asta ca si asistentele de la spitalul ODOBESCU sunt niste scumpe si se vede ca sunt oamenisper ca toate sa aveti norocul de un doctor asa de bun Doamne ajuta si viata merge inainte  |
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 6/20/2008
Mesaje: 5142
| cry143se wrote: si viata merge inainte
Waw, mi s-a facut pielea de gaina
 |
|
Nivel: DIAMANT
Inregistrat: 12/17/2007
Mesaje: 25891
| Vaiiiiiiiiiiii |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| oamenii reactioneaza ciudat cand intra in panica sau atunci cand se afla in situatii limita.
si eu sunt impotriva avortului, dar a avortului utilizat in loc d metode contraceptive, inconstient. cand vine vorba de copii cu probleme, situatia se schimba. nu stiu care este cea mai inteleapta decizie, insa cred ca eu as avorta, iar acest gest l-as vedea mai degraba altruit decat egoist (sper ca nu voi fi vreodata pusa intr-o astfel de situatie).suntem oameni normali si ne doare cand cineva ne priveste dezaprobator. tre sa fie traumatizanta privirea aceea cu mila. am vazut la tv oameni care plang, cerand sa fie euthanasiati. tre sa fie cumplit ca om sa iubesti p cineva (parintii) si totodata sa stii ca acea persoana se chinuie cu tine si mai ales ca sufera din cauza ta.
pana la urma cu totii suntem datori cu o moarte. avem si darul asta minunat c se numeste viata. dar e un dar minunat atunci cand esti sanatos, independent de ceilalti, in deplinatatea facultatilor mintale... parerea mea. |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| am intart scurt sa va spun ca in 8 februarie am nascut o frumoasa de 4100 g si 54 cm,si e sanatoasa! am avut ceva emotii pana am vb mai mult cu dr neonatolog, dar e ok!
se numeste dorothea maria, o alintam dodo.
pupici
diana |
|
Nivel: DIAMANT
Inregistrat: 12/17/2007
Mesaje: 25891
| Diana sa-ti traiasca minunea si sa fie sanatoasa! |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 1/5/2009
Mesaje: 1230
| sa iti traiasca dodo si sa va umpla viata de bucurii |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| salutare tuturor!eu cred ca nu ne putem ascunde de destin.daca copilul va avea soarta sa se nasca ,se va naste orice am vrea noi .dc spun asta????am nascut in nov 2008 ,un baietel cu sindrom down.Sarcina mi-a fost urmarita ,am facut fff multe ecografii(4d de 2 ori),i-am cerut medicului sa imi faca amniocenteza ,pt ca de la inceputul sarcin ii am prersimtit ca are down .nu vazusem alti copii cu down care sa ma marcheza....dar vroiam amniocenteza.Dr mi-a explicat ca nu are rost sa il expun pe bebe unor riscuri pt o pasarica de-a mea (aveam 26 de ani ,bebe se dezolta absolut normal ,in urma ecografilor).Nu pot sa va descriu ce am simtit cand mi-a zis neonatologul ca baietelul meu este suspect de sindrom down .cum a spus primele ,cuvinde ,deja stiam ce urmeaza:"stiti,are semne particulare !!!!"ma sinteam cel mai nenorocit om de pe planeta ,cel mai nefericit,dar totusi aveam speranta ca nu are ,mica ,mica ,dar era.la 3 luni i-am facut cariotipul(analiza care arata daca bebe are sd)si am aflat rezultatul :are sindrom down ,trisome libera omigena.am zis sa nu pierdem timpuil cu el ,am lasat plansetele si bocetele ,si ne-am apucat de treaba ,am inceput kinetoterapie ,i-am facut toate analizele ,si multumim lui dumnezeu ca este sanatos .nu are nicio anomalie asociata sindromului.mergand prin spitale cu el ,cabinete de tot soiul ,am avut avut ocazia sa primesc o lectie ,sa nu ma mai simt asa de neindreptatita.am vazut copiii cu probleme grave ...f grave ,copiii care nu vor merge niciodata ,care nu vor vorbi nicodata,copii cu probleme neurologice ff grave .ce sa mai zica mamele acelor copii?care stiu ca ii vor sterge la fund toata viata?inca un lucru ,problemele lor sunt dobandite la nastere ,cele mai multe,,deci nu se poatre depista nimik.ce sa facem in cazul asta ,dragele mele,sa nu mai facem copii?Stiti ca acesti copii,cu sd,merg toti , vorbesc ,merg cu bicicleat ,trotineta, sunt f multi care merg la scoala normala ,sunt care au terminat si facultate (putini ,dar sunt).Evolutia lor depinde foarte mult de implicarea parintilor.cei mai multi nu se ocupa ,stiu ca au sd ,ca au retard ,si nu fac nimik sa ii ridice .sunt f multi ,care ii abandoaneaza in maternitate si ajung la casa de copii.cum sa evolueze un copil cu down acolo,cand nu evolueaza nici un copil normal in acele conditii.Ce sa va mai spun dragele mele?Ca scriu pana maine si nu termina .Va pup si va doresc tot binele din lume ,si de mine sa nu va fie mila ,eu voi face tot ce imi sta in putere pt copilul meu ,asa cum este el ,chinezoi,mama si tata il iubesc enorm.vom face si alti copii sanatosi ,dar el va ramane copilul nostru special si ii vom ffi alaturi in orice imprejurare.
Sa va mai povestesc ceva :la cabinet unde facem kineto ,este o mamica care a infiat o fetitza cu tetrapareza spastica ,si vine cu ea acolo la gimnastica ....a stiut ca are pr bl asta ,dar pt ea nu a contat ,ea a vrut un copil...asta da curaj |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 1/31/2008
Mesaje: 3374
| Edy, impresionanta povestea ta. La fiu-meu la gradinita este un baietel cu Sindrom Down in grupa mijlocie. Merge la acea gradinita de 2 ani deja. Intra in toamna in al treilea. Se descurca foarte bine la limba germana. La serbare chiar a recitat o poezie in germana. Educatoarea si profesoara de germana sunt foarte multumite de el si chiar una dintre ele a spus ca de multe ori nu vede nici un retard la el. Bineinteles ca are figura specifica acestei boli, dar atat parintii cat si cei din scoala au convingerea ca se dezvolta foarte bine atat fizic cat si intelectual. Bineinteles ca implicarea celor din jur conteaza foarte mult. De colegii de grupa este tratat ca un copil normal si se pare ca asta ajuta foarte mult in evolutia lui. Copii sunt mici si nu inteleg ca e un copil mai special. Ei il vad ca pe un copil normal care canta, danseaza, se joaca si invata in rand cu ei. Totul va fi bine si cu piticul tau, edy. Nu te descuraja! |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 6/11/2008
Mesaje: 2571
| edy2508- ne-ai dat cu adevarat o lectie de viatza care poate ptr multi ceea ce faci tu nu se regaseste decat in filme. Te apreciezi ptr ceea ce faci si te respect... iti doresc multa sanatate rabdare si curaj in continuare ptr a merge pe acest drum .... In cazul meu:... eu n-as vrea sa fac analize care sa-mi certifice daca bebe are sd sau nu.... sa va spun si eu o intamplare adevarata:
In Targoviste acum 3 ani.... avem niste prieteni; el este preot; aveau un baietel impreuna de 2 ani si sotia lui ramane iar gravida si afla ca este gravida abia pe la 2 luni si jumatate de sarcina... merg la dr ptr a confirma sarcina... doar ca... acolo dr  socat i-a spus ca fatul nu se dezvolta deloc bine... ca de fapt ceea ce va naste ea e un monstru....Au iesit plangand de colo si terminati psihic.... Singura solutie era avortul.... dar cum sa faca avort ptr ca ei militau impotriva avortului.... .... mergeau la maternitati si imparteau fluturasi cu cauzele si riscurile pe care si le asuma o mama in cazul unui avort... chiar au intors 3 mamici de la avort .... cum sa ia ei viatza unui copil???? Grea decize ptr niste parinti ....S-au gandit ca poate dr nu are dreptate... dar si-au amintit ca mama facuse tratament in urma cu 2 saptamani ptr pietre la rinichi.... erau ffff speriti... au incercat sa vb cu rudele care nici nu concepeau sa aibe un asa copil... deci singura cale era sa faca avort.....Dar au hotarat alt ceva: Daca asa ne-a dat DD inseamana ca asta e crucea noastra si pe asta trebuie sa o purtam..... S-au rugat lui Dumnezeu ptr ceea ce avea sa-i astepte... ai s-au hotarat sa pastreze copilul..... dupa 2 luni au schimbat dr si au mers la altul cu analizele de la primul dr....SI... mare le-a fost mirarea cand dr le-a spus: copilul din punct de vedere fizic nu are nimic... nu stim daca v-a putea vedea sau auzi .... lunile pana la nastere au trecut tare greu li s-au parut o vesnicie.... dar iata ca a sosit si ziua cea mare....Au laudat mult pe DUmnezeu cand au primit vestea ca: au un baietel sanatos de 4kg... nu avea absolut nimic era complet sanatos.... Acum copilul are 3 ani si nu a avut niciodata probleme cu el... nu s-a imbolnavit, e sanatos si vioi.... Se bucura ca nu au luat decizia de a face un avort ptr ca spun ei: NU SI-AR FI IERTAT-O NICIODATA..... |
|
Nivel: SAFIR
Inregistrat: 2/26/2006
Mesaje: 16505
| Adevarate lectii de viatza, ce relatati voi aici... |
|
Nivel: TOP TEAM
Inregistrat: 11/9/2008
Mesaje: 30045
| Intradevar lectii de viata...
Dar sa dau si eu raspunsul la intrebarea Laurei...
Nu asi avorta pentru nimica in lume eu atat stiu ca ce la om nu este cu putinta...la Dumnezeu este....si asta o spun pentru ca am trecut si eu printr-o problema in care am vazut cum Dumnzeu a lucrat in nici un caz omul!!! |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 3/12/2006
Mesaje: 3527
| mama lui rik wrote:Intradevar lectii de viata...
Dar sa dau si eu raspunsul la intrebarea Laurei...
Nu asi avorta pentru nimica in lume eu atat stiu ca ce la om nu este cu putinta...la Dumnezeu este....si asta o spun pentru ca am trecut si eu printr-o problema in care am vazut cum Dumnzeu a lucrat in nici un caz omul!!!
Asa este, minuni se intampla in fiecare zi, trebuie doar sa crezi! |
|
|
|
