Cum va purtati cu parintii vostri?
Subiectul anterior · Subiectul urmator
AdrianaC
Scris: Thursday, November 23, 2006 1:58 PM
Avatar
Nivel: ALBA CA ZAPADA

Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17811
Voi cum v-ati purtat si cum va purtati cu parintii vostri? Cat de des va vedeti? Este prea mult, prea putin?

Tzepii
Scris: Thursday, November 23, 2006 3:55 PM
Nivel: ALBA CA ZAPADA

Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 2123
Uite un text gasit pe net, nu stiu cine-i autorul dar este destul de la obiect :

De ce fac oamenii copii si ii cresc

Raspunsul la intrebare ar fi simplu, nu? Pentru perpetuarea speciei. Da, dar dupa ce se "perpetueaza" omul are ,ulte alte pretentii de la "puii" lui. Una dintre pretentii, si care este probabil adoptata de toti parintii, este ca, copii sa aiba grija de ei la batrinete. Credeti ca este corect? Sa o luam stiintific..... omul este cea mai evoluata fiinta de pe acest pamint. Dupa cunostintele mele de biologie omul este singura specie care, dupa ce isi creste copii, are pretentia de la ei sa ramina pe linga casa si sa ii ajute la batrinete. Sa ii ajute nu ar fi o problema, dar parintii inteleg ajutorul altfel decit il inteleg copiii. Parintii (sau marea lor majoritate) vor sa aiba cu cine sta de vorba. Ei, avind mai mult timp liber, vor sa le treaca plictiseala, stind la palavre cu copiii lor. Corect. Dar poate au si copiii alte treburi. De exemplu sa-si creasca proprii copii. Sau, in timpurile noastre, sa faca rost de bani, pentru cele ale gurii de zi cu zi... He, he si multe altele. Fiecare cu viata lui.

Cred ca ar fi interesant un punct de vedere al unui biolog, care cunoaste in amanuntime viata a mai multor specii. Se stie ca elefantul este unul dintre cele mai inteligente animale, fapt dovedit de disponibilitatea lui de a fi dresat la circ. Elefantii traiesc in grupuri, nu musai in familii ca oamenii. Dar ce fac elefantii batrini? Cind isi simt "sfirsitul aproape" se retrag la groapa comuna si mor impacati cu ei si cu lumea lor. De ce fac acest lucru? PENTRU A NU FI O POVARA PENTRU CEILALTI DIN GRUP. Vi se pare o atitudine proasta? Haideti sa gindim global. Elefantul ramine, el ii va "trage in jos" pe ceilalti, deci vreo 10, 20 .... (apropo stie cineva cam citi elefanti sunt intr-un astfel de grup?) de indivizi. Deci "sacrificam" binele a 10, 20 pentru unul. Hai sa zic macar daca ala de se sacrifica grupul pentru el, ar ajunge la parametrii celorlalti. Dar el, oricum, fiind batrin, nu se mai "poate bucura de viata" ca cei tineri. Privita problema global... se merita? Ginditi fiecare si raspundeti in gindul vostru ce si cum.

Am luat problema de la coada... Ca pina la sfirsitul zilelor, parintii incerca sa-si impuna fel de fel de idei asupra copiilor lor. Incepind de la alegerea meseriei si pina la ce si cum maninca copii lor. Chestia cu meseria a fost discutata de multe ori si pe la TV, de psihologi. Este destul de clar faptul ca majoritatea parintilor isi indruma copiii spre meseriile care le-ar fi placut lor si nu au "ajuns la ele". Este un fel de refulare. Vi se pare corect. Parintii care vor musai ca, copiii lor sa devina mai stiu eu ce, ar trebui sa se puna in locul copiilor, le-ar place ca altcineva sa le impuna ce meserie sa urmeze. Nu cred.

Sa privim "problema" din perspectiva religioasa. Scrie pe undeva prin biblie acest lucru: copiii sa aiba grija de parintii lor la batrinete? Daca tot consideram biblia "cartea de capatii", de ce nu o respectam? Aceasta conceptie despre viata este mult prea importanta in viata omului ca ea sa fie a scapare a bibliei, si sa nu se vorbeasca despre ea.

Cred ca ar fi interesant de mentionat aici o practica a vechilor brahmani din India. Ma refer la indienii de pe continentul asiatic nu la pieile rosii din America de Nord. Brahmanii erau o casta sociala. Societatea indiana era impartita in caste (cam cum ar fi la noi intelectualii, muncitorii, taranii, etc) iar casta brahmanilor (inteleptilor) era casta superioara. Cam care era "regimul de viata" a unui brahman? Copil fiind, trebuia sa invete, sa studieze. Li se oferea astfel o educatie care le permitea o atitudine cit de cit corecta in fata vietii. Dupa care trebuiau sa se casatoreasca, sa aiba copii si sa ofere, la rindul lor, educatie copiilor lor. Trebuiau sa i idrume pe copii spre a-si face o casa, a-si intemeia si ei o familie. In momentul in care "isi vedeau" copii la casa lor, imbracau roba portocalie, abandonau toate "acumularile materiale" si plecau in cautarea lui Dumnezeu. Deveneau astfel un fel de cersetori. Aveau doar o bocceluta in care se gasea un bol in care primeau de mincare de la unii de la altii. Ma rog, prin aceasta "practica" se urmarea o "distrugere a atasamentului" material (dar asta e alta poveste, punct de vedere).
Maria & Mario
Scris: Thursday, November 23, 2006 6:52 PM
Avatar
Nivel
Nivel: MEMBRU FONDATOR

Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 9883
Interesant.

Noi ne vedem mult prea rar. E o situatie aparte oricum. daca am fi mai aproape fizic, cu siguranta ne-am vedea mult mai des si ajutorul lor m=ar salva de multe ori. Cand suntem in Ro stam la ai mei , deci MULT , dar nici timpul ala nu e suficient.

Stiu ca tata incearca sa ...preia conducerea, * si a familiei noastre daca ar putea ), mama e cicalitoareeeee dar plina de dragoste, dar sunt ai mei si ii iubesc nespus. Cand ne vedem prea mult se cam incingeau spiritele,,,,,, dar acum le duc dorul !
spezam
Scris: Thursday, November 23, 2006 10:05 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Grupa mica

Inregistrat: 11/21/2006
Mesaje: 243
Maria & mami wrote:
Cand ne vedem prea mult se cam incingeau spiritele,,,,,, dar acum le duc dorul !

Cam asa e si cu mine si mama. Cand suntem imptruna ies scantei, cand suntem departe, plangem una dupa cealalta... dar o iubesc enorm, si imi place sa o ajut. NU prea vrea ea sa-mi accepte ajutorul.... dar asta e alta problema.
Fluturas
Scris: Friday, November 24, 2006 9:37 AM
Avatar
Nivel: Maestru

Inregistrat: 11/22/2006
Mesaje: 9778
eu am niste parinti extraordinari.desi sunt departe de noi,vorbim aproape zilnic pe messenger.de 3 saptamanai sunt amandoi la mine si ne intelegem f bine cu ei,nu se baga in treburile noastre,nu ne spun ce trebuie sau ce nu trebuie sa facem.le place sa isi ajute copii,si ar da ultimul banut doar ca sa stie ca copii lor sunt fericiti.suntem 5 frati si acum imi pare rau ca atunci cand am fost acasa nu am putut pretui asa cum ar fi trebuit dragostea lor,dar inca nu e prea tarziu
Kiki
Scris: Saturday, May 19, 2007 11:18 PM
Avatar
Nivel
Nivel: TOP TEAM

Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 36610
Eu imi iubesc foarte mult parintii. Totul pana la mama si tata. Dar daca te-ai luat de mama sau tata, ai terminat-o cu mine!
Au facut multe pentru mine, asa cum majoritatea parintilor fac pentru copiii lor, m-au educat, m-au imbracat, mi-au dat de mancare, m-au trimis la gradinita, scoala, liceu, facultate, datorita lor sunt omul care sunt!
Nu stiu daca imi va ajunge viata asta ca sa le mutumesc pentru tot. Ma straduiesc, uneori sunt multumita de mine, de ce fac pentru ei, alteori nu, simt ca merge sa fac mai mult.
Cand se cearta, mi-e greu, ii dau dreptate si unuia si celuilalt, dar nu ma pune sa aleg, ca nu o s-o fac niciodata. Sunt oameni, mai gresesc, dar nu sunt eu persoana potrivita sa-i judec.
Ii iau ca atare, ii iubesc pe ei, pentru ceea ce sunt ei, pentru ceea ce sunt eu!
bereea
Scris: Sunday, May 20, 2007 9:52 AM
Avatar
Nivel
Nivel: RUBIN

Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22792
Parintii mei imi sunt foarte dragi si as fi in stare sa fac aproape orice sacrificiu pentru ei.Ne vedem rar pentru ca locuim departe , cand eram in tara ne vedeam aproape zilnic.
Ceea ce apreciez in mod deosebit la ei este faptul ca nu isi baga nasul in casnicia mea , cum sa-mi cresc copilul , etc.
Ii respect foarte mult si cand vor avea nevoie de ajutor nu voi ezita sa li-l ofer.
crista
Scris: Wednesday, May 23, 2007 9:34 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 1/27/2007
Mesaje: 1849
Si eu imi iubesc foarte mult parintii, din pacate doar tatal, ca mama de 5 ani nu mai este cry Cu el vorbesc, cam la 2,3 zile la telefon sa vad ce mai face, cum este, ca acum e singur si se bucura foare mult cand vorbim sau ne intalnim cu el. Dupa David e inebunit, l-ar tine in brate toata ziua daa ar putea, trnspira amandoi cand se joaca si tot nu i-ar da drumul din brate. Acum ca-l am doar pe el inseama totul pentru mine si sa dea Dumnezeu sa fie totul bine. Din pacate de doi ani nici soacra nu mai am, ma agatasem de ea ca de mama mea, a fost ca a doua mea mama...dar asta este. Doresc tuturor sa aiba mama si soacra asa cum am avut eu....
iulia&denis
Scris: Wednesday, August 1, 2007 10:48 AM
Nivel
Nivel: Membru

Inregistrat: 6/30/2007
Mesaje: 34
DA!Parintii inseamna pentru noi foarte mult.ii iubesc pa amandoi la fel de mult.Pe mama o am langa mine dar tata este departe si-mi este tare dor de el si-mi pare mai mult rau cand stiu ca este departe de DENIS,nepotul lui.Stiu ca l-ar iubi foarte mult si-l iubeste si asa ,chiar daca este departe.Mereu imi spune sa avem grija de baiat.Intr-adevar este baiatul pe care nu l-a avut el,deoarece el are 2 fete cucuiete.iar acum una dintre fete,adica eu, am dat nastere la un baiat.Acum el este nobletea tuturoryes :801:
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.