Nivel: Senior
Inregistrat: 6/20/2008
Mesaje: 5142
| Am ajuns la o rascruce in viata si caut solutii cum sa stai intr-ocasnicie fericita chiar daca tu personal nu esti pe deplin fericit.
Nu stiudaca cineva intelege paradoxul, e ceva de genul “Eat ,Pray ,Love”.
Tragedia e ca toti membrii fam sunt fericiti , copiii sunt mental stabili si multumiti cu doi parinti care ii cresc cu grija. Un sot in al noualea cer care inca e convins ca a castigat loteria vietii cadatorindu-se cu femeia perfecta. Fericirea tuturor e apasatoare . Singura nefericita sunt eu pentru ca definitia fericirii pt mine s-a skimbat in timp.
Am pornit la drum in doi dar undeva pe traseu unul a decis sa ramana in urma.
Sau , ma gandesc acum, motivul casatoriei a fost gresit din start.
Ce faci cand vrei sa te eliberezi dar nu vrei sa divortezi. Cum mergi singura catre linia de Sosire cand jumatatea ta e inca la linia de Start.
|
|
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 8/10/2007
Mesaje: 13449
| Ufff,Miha.....Nu pre stiu ce sfat sa-ti dau avand in vedere ca aveti si copiii 
Ideea este ca trebuie sa spui ce simti,sa vorbesti in primul rand cu jumatatea ta,apoi sa vorbiti cu copiii ,sa le explici ce te nemultumeste,ce ai vrea sa faci,cum ai dori sa fie viata ta.
Apoi,sa va sustineti unul pe altul pt a ajunge si tu la fericirea ta.
Daca nu exista comunicare,totul se prabuseste....
Cam asa a ajuns fiica mea sa se desparta dupa 11 ani de casatorie :(
|
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 6/20/2008
Mesaje: 5142
| Mari, i-am explicat de sute de ori ca tot ce vreau e sa ma asculte cand vorbesc.O perioada de timp am crezut ca nu imi intelege limbajul siam intrebat “Tu intelegi cand vorbesc? Engleza mea e destul de clara?”.Dar in timp am observat ca devine din ce in ce mai absent in conversatii pana ce am inceput sa am monolog inloc de dialog. Mi -a trebuit mult timp sa imi dau seama ca problema nu e la el ci la mine.Eu am depasit faza scuece/biberoane/gradinita si am evoluat, m-am schimbat, am mereu noi interese,imi gasesc mereu noi lucruri sa invat, sunt activa merg inainte, imi place noul, tehnologia. El se uita la TV non stop. E multumit si feticit .
Deci nu ca nu imi intelege engleza, nu imi intelege topicul si interesul. Face efortul sa ma asculte dar pt ca nu il intereseaza pierde atentia .Copiii au observat, mai alesDarya ca ea e mai isteata. Zice “Baba, mami is talking to you”
Nu cred ca il pot acuza , pur si simplu nu il intereseaza ce vorbesc pt ca nu e intetesat sa tina pasul cu mine. E genul care inca se duce la banca sa plateasca facturi ,si tot ce e now e periculos.
Sunt multe de spus, nu ia niciodata decizii, NICIODATA.Eu trebuie sa aprob mai intai. E obositor sa aprob dva sascoata cainele la plimbaresau nu . A devenit atat de dependent de mine fizic si emotional ca mi- e si teama sa divortez. L-as distruge.De fapt nici nu vreau sa divortez dar ma lupt cu mine insami sa gasesc o cale comuna, un interes comun, sa o luam de la capat.
|
|
|
Nivel: Ambasador
Inregistrat: 2/8/2017
Mesaje: 816
| Mihaela draga mea, te imbratisez si iti sunt alaturi cu gandul. Eu tocmai ce am finalizat o casnicie care nici nu ar fi trebuit sa aiba loc. Eram foarte diferiti iar egoismul si narcisismul lui m-au indepartat incetul cu incetul. Nu are rost sa intru in detalii.
Ideea e ca... e normal sa te simti asa. Nu te invinovati absolut deloc pentru ceea ce simti. Cu siguranga faptul ca tu tragi singura la caruta si mai ai de crescut inca un copil pe langa copiii vostri isi pune amprenta pe tine in timp si te secatuieste de energie. Nu e ok ce se intampla si daca nu actionati, lucrurile nu se vor schimba.
El probabil nu realizeaza ca daca situatia continua asa, te poate pierde. Din ce spui tu, comunicarea intre voi e zero. Copiii sunt ok pentru moment, dar pe masura ce tie iti creste gradul de frustrare vor incepe sa simta asta si se va simti in relatia ta/voastra cu ei si in conportamenul lor...
Tot ce te pot sfatui cu toata caldura (desi nu obisnuiesc sa dau sfaturi) este da apelati la terapie. Initial mergi doar tu la cateva sedinte si apoi incercati terapie de cuplu. Cauta un terapeut bun si cu siguranta te va ajuta enorm.
Casnicia ta NU este una fericita. Actioneaza pana nu dispare orice sentiment pozitiv legat de omul cu care te-ai casatorit, pentru ca altfel tot la ruptura se ajunge, indiferent ca veti divorta sau nu.
Curaj! Te imbratisez! |
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 8/10/2007
Mesaje: 13449
| t-mihaela wrote:Mari, i-am explicat de sute de ori ca tot ce vreau e sa ma asculte cand vorbesc.O perioada de timp am crezut ca nu imi intelege limbajul siam intrebat “Tu intelegi cand vorbesc? Engleza mea e destul de clara?”.Dar in timp am observat ca devine din ce in ce mai absent in conversatii pana ce am inceput sa am monolog inloc de dialog. Mi -a trebuit mult timp sa imi dau seama ca problema nu e la el ci la mine.Eu am depasit faza scuece/biberoane/gradinita si am evoluat, m-am schimbat, am mereu noi interese,imi gasesc mereu noi lucruri sa invat, sunt activa merg inainte, imi place noul, tehnologia. El se uita la TV non stop. E multumit si feticit .
Deci nu ca nu imi intelege engleza, nu imi intelege topicul si interesul. Face efortul sa ma asculte dar pt ca nu il intereseaza pierde atentia .Copiii au observat, mai alesDarya ca ea e mai isteata. Zice “Baba, mami is talking to you”
Nu cred ca il pot acuza , pur si simplu nu il intereseaza ce vorbesc pt ca nu e intetesat sa tina pasul cu mine. E genul care inca se duce la banca sa plateasca facturi ,si tot ce e now e periculos.
Sunt multe de spus, nu ia niciodata decizii, NICIODATA.Eu trebuie sa aprob mai intai. E obositor sa aprob dva sascoata cainele la plimbaresau nu . A devenit atat de dependent de mine fizic si emotional ca mi- e si teama sa divortez. L-as distruge.De fapt nici nu vreau sa divortez dar ma lupt cu mine insami sa gasesc o cale comuna, un interes comun, sa o luam de la capat.
PARDON?Ce ai?Trezeste-te!!!! Hellooooo,my dear  NU ESTI TU DE VINA!El este de vina.Asa s-a intamplat cu Adriana....Uffff,a avut curajul si a spus stop.Pe 2 acum semneaza a doua oara in fata notarului.Deci,mult curaj!Daca vrei sa te desprinzi,desprinde-te.Ai avoluat,te-ai transformat din cocon(poate asa te vedeai la inceput) intr-un fluture magnific;ai reusit,stii bine sa te reinventezi,sa faci lucruri noi si minunate departe ,la zeci de mii de kilometriide radacinile tale!
Curaj,Miha!Curaj!   |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 6/20/2008
Mesaje: 5142
| laura513 wrote:
Casnicia ta NU este una fericita. Actioneaza pana nu dispare orice sentiment pozitiv legat de omul cu care te-ai casatorit, pentru ca altfel tot la ruptura se ajunge, indiferent ca veti divorta sau nu.
Curaj! Te imbratisez!
Laura,cred ca aveam nevoie de cineva sa imi spuna adevarul ca asa nu e o casnicie fericita .Dar cum sa o numesc cand toti sunt fericiti ,suntem familia perfecta pt ca eu o mentin asa ...ma sacrific pe mine sa spun asa,pt ca nu vreau sa distrug altte vieti doar pt ca eu sunt in criza.Adevarul este ca Darya deja simte frustrarea mea si ate tendinta sa ma imbratiseze asa dein senin.Intr-o zi mi-a zis "It's ok mommy,we'll grow up, you can talk to us".Trebuie cumva sa imi ascund frustrarea de copii ca Darya mai ales e f. isteata ,pe ea nu o pot pacali usor.Arti e ca tac-su .Tuna si fulgera langa el si habar n-are ce se petrece.
Mari, imi pare tare rau pt casnicia fiicei tale dar o inteleg si o imbratisez asa de la departare.
Interesant insa cum istoria se repeta in famile.Tatal meu a avut aceeasi soarta, s-a insurat cu o femeie care nu a putut tine pasul cu el ,pentru ea familia copiii au fost totul in viata si de ajuns.Tata e ca mine si urasc ca incep sa seman cu el pt l-am urat toata viata mea pt cum s-a purtat cu mama.Mama l-a idolatrirat ,i-a dat viata ei in dar dar tata nu a cerut nicioadata sacrificiul, tot ce a avrut a fost sa aiba o nevasta-partener cu care sa poata purta o converatie alta decat copii si familie.Am mostrnit de la el nebunia si goana dupa nou,e drogul meu trecut in generatie de la el.Insa tata in frustrarea lui a inceput sa o injoseasca pe mama,sa loveasca intr-o fiinta atat de blanda si loiala.De multe ori ma gasesc in pielea lui si imi spun in gand "nu ,nu sunt ca tata ,nu o sa ranesc pe nimeni in frustrarea mea".
L-am urat atat de mult pe tata ,acum ca am devenit ca el ma urasc pe mine.Casnicia parinitor mei a fost un esec total exact ca a mea.Pentru ca erau atat de diferiti ,ce i-a tinut impreuna au fost copiii,atat.Exact ca in cazul meu, pe masura ce copii cresc ,nu mai e nimic de spus, nu mai e nimic in comun.
Dar pe de alta parte ,casatoria e un fel le loterie.Nu poti sti totul de la inceput.In cazul meu Kaze a fost omul perfect in primii 10 ani pentru ca acei ani au gravitat in jurul copiilor.Eu mi-am pus viata on hold timp de 10 ani , ca dorinta de a avea o familie a fost atat de mare ca inconstient am inceput sa imi neg natura .Cand nevoia de familie a fost satisfacuta si nu mai prezenta o urgenta ,monstrul adormit s-a trezit.Atunci am inceput sa ma uit in oglinda si sa-l vad pe tata. Trevuie sa am grija ce vorbesc ca de multe ori m-am inghitit cuvinte umilitoare,de multe ori ma simt blestemata cu tata retraind in corpul meu.
Acum in timp ce scriu ,K mananca seminte si se uita la TV.E asa de fericit ca imi vine sa-l trang de gat.
|
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
| Welcome back, Miha!
Eu vad lucrurile altfel, mai ales ca divortul nu intra in discutie.
Tu nu ai ce sa-i ceri lui, asa cum nu trebuie sa avem asteptari de la nimeni in viata noastra. TOTUL tine de NOI ( fericirea in principal ), de modul in care ne maturizam si cat de repede o facem, de modul in care refulam, in care acceptam ceea ce traim, de gradul de toleranta sau de cata putere avem sa luam binele din anumite situatii, etc... Pisicii nu-i poti cere sa latre, prin urmare, K nu va intelege nik din ce-i povestesti tu.
Ferice de cei ce se multumesc cu ceea ce au, de cei ce nu sunt in cautare permanenta!! Foarte bine ca el e happy cu ceea ce are; poate ca felul lui de a fi ti-a permis tie sa cresti. K e un om bun iar casnicia voastra poate nu e fericita, acum, dar nu e nici nefericita.
Ia imagineaza-ti alternativa. Cum ar fi sa fii in competitie cu sotul tau sau sa fii casatorita cu o persoana dominanta? Nu-ti imagina nimic echilibrat ptc. echilibrul este rezultatul unui proces. Nimic si nimeni nu e perfect, asa ca te sfatuiesc sa-i apreciezi calitatile pe care le are deja si sa-l iubesti pt. omul care este, nu cel care ti-ai dori tu sa fie. Gaseste-ti tu singura echilibrul si lucrul care te stimuleaza suficient, asa incat sa nu mai ceri de la el asta. Unele femei calatoresc singure, ies cu prietenele, merg la sala sau fac sport extrem, altele isi gasesc amant, ha,ha!
Intreab-o pe aia din " Eat, Pray, Love " cam cum stau lucrurile dupa 15 ani de casnicie si 3 copchii, rate si tot tacamul; pun pariu ca nu e mai atat de zen cu brazilianul. |
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
| Laura, iti doresc multa putere! Sa te regasesti tu pe tine e foarte important iar apoi totul va fi bine.
Casnicia ta s-a intamplat ptc. asa a trebuit sa fie - nu sustine contrariul. Ai un copil minunat si cu siguranta experienta asta te va duce fix acolo unde trebuie. Asa a fost si in cazul meu; am trait doua vieti in una.
Sunt 100% de acord cu terapia, desi ar fi fost si mai bine sa fi facut si inainte de a lua decizia separarii.
Pup, fetele!
Mari, numai bine Adrianei. Daca a ajuns aici inseamna ca nu se mai putea altfel. Nu o compatimi; cu siguranta e mai fericita asa - sau va fi, daca inca nu e. Cand am fost in aceeasi situatie, cred ca cel mai mult am urat mila celorlalti, desi eu ma simteam puternica.
marivic wrote: NU ESTI TU DE VINA!El este de vina.
Feministo!!
Nu e nimeni de vina. |
|
Nivel: Ambasador
Inregistrat: 2/8/2017
Mesaje: 816
| Asa este, Kali, ai dreptate. Asta cu "nu ar fi trebuit sa se intample" e asa, ca o nota legata de cat de nepotriviti am fost de la bun inceput, pentru ca daca e sa fac o analiza, da, am un copil minunat, m-am maturizat mult, am ajuns intr-un loc in care imi doream sa fiu, am invatat foarte multe si am realizat cat de puternica sunt de fapt. Ceea ce nu e rau deloc, zic eu :) Si toate astea nu s-ar fi intamplat fara momentul de criza care m-a scos din "zona de confort".
Ma simt foarte bine cu mine in acest moment si nu se stie ce rezerva viitorul, dar e minunat sentimentul de independenta pe care il am acum, dupa ce ani de zile am trait ca sa-l multumesc pe el si nimic nu era bun, nimic nu era suficient, eu eram cea mai nasoala femeie cu putinta (nu inteleg de ce mai statea cu mine daca ma vedea asa) si el cel mai minunat barbat.
Am fost orbita de sentimentele astea, dar m-am trezit si mi s-a ridicat ceata de pe ochi. Acum sunt multumita ca ma pot ocupa in liniste de fetita mea 
Asa e cu sentimentul de mila, e enervant rau. Eu ma consider o invingatoare, nu o victima. Mama mereu imi spune "Imi e mila de tine, oare cum te descurci tu singura cu copil mic, oare ce ai sa faci cand vei merge din nou la munca, trebuia sa fac tot posibilul sa impiedic casatoria dintre voi, mare greseala ai facut ca l-ai ales pe el, uite cum ti-a distrus viata, eu te vedeam altfel" etc etc... Ma enervez cand o aud cu astea, o rog sa nu-mi mai spuna asa ceva pentru ca nu ma ajuta cu nimic, dimpotriva. Dar nah, e mama si mamele stau mereu cu o tona de griji in suflete.
La Mihaela eu zic ca mai este speranta de a rezolva lucrurile. Cum ai zis si tu, fericirea o cautam in noi si nu in altii. Daca sotul e un om bun, cu siguranta merita efortul de a face ceva in privinta asta. Raspunsul e la ea, la ei doi, totul depinde doar de ei. Lucrurile astea se rezolva in timp si cu eforturi, dar rezultatul e minunat.
Multumesc pentru cuvintele tale frumoase! Esti o persoana inteleapta si echilibrata si imi place mult cum gandesti! |
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 8/10/2007
Mesaje: 13449
| kali wrote:Laura, iti doresc multa putere! Sa te regasesti tu pe tine e foarte important iar apoi totul va fi bine. Casnicia ta s-a intamplat ptc. asa a trebuit sa fie - nu sustine contrariul. Ai un copil minunat si cu siguranta experienta asta te va duce fix acolo unde trebuie. Asa a fost si in cazul meu; am trait doua vieti in una. Sunt 100% de acord cu terapia, desi ar fi fost si mai bine sa fi facut si inainte de a lua decizia separarii. Pup, fetele! Mari, numai bine Adrianei. Daca a ajuns aici inseamna ca nu se mai putea altfel. Nu o compatimi; cu siguranta e mai fericita asa - sau va fi, daca inca nu e. Cand am fost in aceeasi situatie, cred ca cel mai mult am urat mila celorlalti, desi eu ma simteam puternica. Feministo!! Nu e nimeni de vina.
KALI ,multumesc/multumim.....Daaa,poate...nu stiu ce sa zic.Momentan nu s-a deschis catre mine.....Maine ar trebui sa dea a doua semnatura si de miercuri vine acasa,acasa la mine,la ea,in sanul familiei ei pt ca nu o pot lasa singura.
A fost decizia ei.....inca nu am zgormonit in rana....Va vorbi cand va fi pregatita! Nu o compatimesc doar imi spun parerea.... Nuuuuu,ea vrea sa para puternica...o vad asa,doar daca nu se ascunde atat de tare...dar cred ca aceasta situatie,raceala dintre ei a inceput de f mult timp....ea a spus ca din vara s-au racit,dar a ascuns asta f bine pana acum
Regretul meu:acela ca asteptam vestea unui bebelus si cand colo.....
Doamne-ajuta sa fie bine! |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 6/20/2008
Mesaje: 5142
| Kali , am facut greseala sa te citesc la munca in pauza ...cu greu mi-am tinut lacrimile sa nu ma fac de ras in public.Cata dreptate ai,stiam eu ca aici pe forum gasesc echilibrul, intotdeauna l-am gasit aici,Si cu umor ca intotdeauna,,,nu nu-mi arde de amanti .De fapt e invers ,am nevoie de sot ca amant am  Intotdeauna am fost geloasa pe fericirea si starea de spirit a lui K,nu ii stiu secrerul .Si cica femeile sunt greu de inteles .
Stiu ca trebuie sa-mi caut fericirea dar nu vreau sa o fac de una singura.Casnicia mea e intr-o criza pe care doar eu o vad.Daca i-as spune lui K sa mergem la consiliere ar face niste ochi cat cepele la mine .Singura mea frustrare ca nu pot vorbi cu el despre interesele mele dar e adevarart,nu pot sa-i cer pisicii sa latre.
Nu am crezut acum 15 ani ca o sa ajung vreodata sa vorbesc pa asa topic.
Mari ,o sa vina si bebelusul ,doar ca atunci cand trebuie.O sa o ia de la capat intr-o zi .
|
|
Nivel: Ambasador
Inregistrat: 2/8/2017
Mesaje: 816
| Mihaela, iti scrisesem acum vreo 2 seri un mesaj luung, dar nu stiu de ce nu s-a postat, oi fi gresit butonul, ca eram cu urechile ciulite la fie-mea si nu-mi mai functioneaza bine atentia (nici memoria, deci nu pot sa reproduc ce am scris in acel mesaj)
Nu te gandi la reactia lui legat de psihoterapie. Normal ca va face ochii cat cepele El are impresia ca totul e bine si tu zbang! ii dai una peste ochi la figurat de ajunge omul sa se intrebe "Da' ce-am facut, sefu'?" 
De asta zic... initial mergi doar tu, vezi la ce concluzii ajungi in primul rand tu cu tine si abia apoi ia-l si pe el. Chiar daca se va mira, nu cred ca va fi greu de convins, asa ca faceti ce este mai bine pentru voi si familia voastra frumoasa. Daca e om bun, merita depus efort pentru a salva casnicia.
Sper sa iasa bine pentru toata lumea si sa ajungi sa salvezi casnicia fara a ajunge la compromisuri legate de implinirea si fericirea ta :) Mai scrie-ne
|
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
| Fetili, va pup!
Miha, esti foarte puternica... prin cate nu ai trecut tu cu fruntea sus!? Va fi bine si de data asta; lucrurile se aseaza intr-un fel sau altul... da-le timp.
Apoi, sincer, nu stiu daca exista casnicie de lunga durata fara momente de criza ( a celor doi soti, impreuna si/sau separat ). E firesc sa fie asa.
Mai gandeste-te si daca nu cumva e posibil sa te confrunti cu vreo criza de varsta sau ceva de genul asta... adica sa nu fie neaparat K. cauza, insa sa fie el motivul cel mai la indemana atata vreme cat inca nu ai identificat cauza reala.
Zile cu soare!
Ieri-azi, mi-am adus aminte de zilele de forumeala. Ce bine era! Mi-a fost dor! |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/28/2017
Mesaje: 5846
| Mihaela, eu cred ca tu trebuie sa te focusezi intai pe tine si sa fii tu fericita. Tu personal in viata ta nu in viata de familie sau casnicie. Sa fii intr-o stare mai buna, mai zen, fiindca acum esti intr-un declin si vezi totul negru, te enervezi de el.. cauti ca solutia la starea ta rea sa fie el, sa vina de la el, sa se schimbe el, sa devina brusc un alt om.. nu cel care e (momentan) si care a fost. El e constant asa, nu? A ramas la fel ziceai. Pt el e ok sa aiba rutina asta job- casa- tv- chill- mancare- somn- weekend- copii- casa etc. Tu ai inceput sa doresti si altceva.. si iti canalizezi frustrarea asupra lui, te sacaie acum orice face si oricum e desi el.. e la fel cum era.
Deci cred ca de la tine tre sa porneasca intai schimbarea.
Poate sa iti gasesti activitati care sa te implineasca pe tine si apoi sa il implici si pe el, treptat. Poate o sa descoperiti ca e placut pt amandoi o ora la tenis sau cu bicicleta sau orice.. sugerez sport pt tine intai pt ca cel putin in cazul meu ma scotea mereu din ganduri negre. Imi elimina energia negativa, nu stiu cum exact dar eram mai zen transpirata :))
Incearca asa sa gasesti timp pt tine, intai separat si apoi sa vezi ce l-ar atrage si pe el din ce faci tu.
Iar despre deciziile minore gen ‘sa plimb cainele’, cauta sa raspunzi insinuand doar sa decida el.. ‘ nu stiu, ai chef sa iesi cu el? Tu stii cel mai bine scumpule’  iar la alte decizii la care nu vrei sa te implici ‘am incredere in ce decizi tu / alegi tu’. Da-i un boost de incredere in el. |
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
| Andreea06 wrote:... cel putin in cazul meu ma scotea mereu din ganduri negre. Imi elimina energia negativa, nu stiu cum exact dar eram mai zen transpirata :))
Datorita endorfinelor!
Miha, date night, o data pe sapt., fara telefon. Poate nu va iese din prima, dar cred ca puteti ajunge sa comunicati eficient. |
|
|
|
