Cum poti deveni prietenul si confidentul copilului tau?
Subiectul anterior · Subiectul urmator
AdrianaC
Scris: Tuesday, May 9, 2006 7:19 AM
Avatar
Nivel: ALBA CA ZAPADA

Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17850
Cum poti deveni prietenul si confidentul copilului tau?

Cum il faci sa se apropie de tine? Eu una sunt cea care o cearta (si o si ia in brate cand e cazul, dar eu sunt zbirul casei) si mie teama ca nu o voi face astfel decat sa ii fie teama sa vorbeasca si cu mine atunci cand stie ca a facut ceva nu tocmai bun.

Sa nu o mai cert ? Dar nu mi se va urca in cap? Cum sa o fac sa priceapa ca mie imi poate spune orice si ca numai cu mine si cu tati poate sa discute orice, indiferent ca a facut ceva bun sau ceva rau?

Nu mai departe de faza cu magnetul. Nici nu vroia sa imi spuna ca a inghitit magnetul ca sa nu o cert banghead
Kiki
Scris: Tuesday, May 9, 2006 7:48 AM
Avatar
Nivel
Nivel: TOP TEAM

Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 36610
Eu cred ca vorba buna da mai multe rezultate decat cearta sau bataia. Bine, daca exagereaza mai trebuie si certati, dar in asa fel incat sa nu ii fie frica sa ne mai zica ceva ce a facut.
Eu voi incerca sa ii explic lui David de ce trebuie sa faca asa si nu altfel, de ce e bine intr-un fel si nu in altul, voi incerca sa ma folosesc de exemple clare cu persoane pe care le cunoaste pentru a avea o baza reala...Voi incerca sa ii insuflu incredere in mine si in tati, ca atunci cand vrea sa ne zica ceva sa nu ii fie frica sau jena sau mai stiu eu ce. Ced ca trebuie sa existe o comunicare foarte buna intre noi si intre noi si David ca totul sa fie ok.
mihaela75
Scris: Tuesday, May 9, 2006 3:14 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/22/2006
Mesaje: 4839
In prima saptamana cand am plecat de-acasa, Diana mea a facut pipi in patul cumnata-mii.Nimeni n-a reusit sa scoata de la ea de ce s-a intamplat asta ca nu vroia sa vorbeasca cu nimeni decat cu mami despre incident.Stia ca mami nu o cearta si doar in mami a ei avea incredere.Cumnata-mea a sarit pe ea ca vai de mine ce-ai facut, ce rusine, fata mare si alte de-astea ca atata a dus-o pe ea capul.Nu s-a gandit ca copilul ala trece printr-un soc emotional ca a ramas fara mama in casa straina , in pat strain,dezorientata si cu plansul in gat.Era normal sa se intample asa.Cred ca cel mai important e sa tinem cont de sentimentele copiilor si de toate micile realizari care noua ni se par banale.Cearta si severitatea isi au rostul lor si sunt binevenite,se pastreaza echilibrul.Nu cred ca exista copil care chiar sa nu ascunda nimic fata de parinti dar o buna comunicare se realizeaza doar daca el stie ca parintele e de incredere.Nu ai facut pipi in pat ca esti o pisorcoasa mica si nu esti in stare sa te tii ci pt ca esti bolnava, te-ai speriat , ai visat urat si cate alte motive pot fi.Eu sunt sigura ca Alice s-a jucat cu magnetul ala in gura si l-a supt bine si apoi din greseala l-a inghitit.Iti dai seama ce s-a speriat cand s-a dus pe gat?rasDe-acuma ea stie ca mami nu o cearta ci e ingrijorata de sanatatea ei si va spune cand ceva similar se va intampla.Increderea se castiga prin experiente.Azi s-a intamplat asta, mami a reactionat asa incat eu sa nu ma simt prost deci data viitoare ma duc la mami sa-i spun ce si cum.
AdrianaC
Scris: Saturday, April 20, 2013 1:58 PM
Avatar
Nivel: ALBA CA ZAPADA

Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17850
Ceva trucuri, metode... ?

Ai mei cateodata vin si imi spun una-alta, dar am senzatia ca nu intotdeauna...

Din pacate eu nu pot sa ii "felicit" daca gresesc ceva sau imi ascund ceva, si atunci incepem sa ne invartim ca intr-un cerc vicios, astfel incat daca stiu ca au facut ceva nu prea placut si vor fi certati, aleg cateodata sa nu spuna, ca sa nu mai fie certati...

Ce e de facut in acest caz? Voi cum procedati?
shirel
Scris: Saturday, April 20, 2013 2:55 PM
Avatar
Nivel
Nivel: SMARALD

Inregistrat: 7/22/2007
Mesaje: 11814
Nu cred ca am prea mult deocamdata ce comenta copii mei sunt inca prea mici dar totusi cu Eden fetitza mea cea mare am multe discuti in aceasta privintza.Stie mereu si i-o repet eu sunt mama nu prietena dar eu sunt acolo la bine si la greu sa nu ezite vreodata sa-mi povesteasca ceva ,fiindca mereu voi fi in ajutorul ei.Eu mai rar cert in modul de a o invinovati ptr fapta pe care a facut-o ci incerc sa o conving cum ar fi trebuit de fapt sa procedeze dandu-i exemple concrete si binenteles acordui o sansa ptr data viitoare .o fac sa inteala mai mult din greseala ei sau din comportamentul ei si sa se corecteze singura.Reprosurile ,certurile numai ne indeparteaza in cele mai multe cazuri ,eu mereu incerc sa-i castig increderea mai mereu ma tin de cuvant la cei promit ,nu incerc sa o educ in fatza prietenelor ei dar in schimb sunt foarte apropiata si de ele (fiindca in caz de ceva ele sunt o sursa foarte buna sa aflu vreodata ceva care o va deranja daca nu va avea curajul sa-mi poveteasca)
Ce sa spun nici nu asytept sa-mi povesteasca totul fiindca stiu ca nu o va face ,va avea secretele ei dar in caz ca-i va trebui ajutorul meu stie ca voi fi acolo ptr ea mereu.Nu stiu cum sa explic dar oricum este complicat depinde mult de noi si de caracterul nostru ,de felul in care ne educam si suntem apropiati de copii nostri si binenteles si de caracterul lui si felul lui de a vedea lucrurile din ochii lui de copil.

inca ceva care a fost foarte important si este ptr mine in educatie sa o invatz sa nu minta ,adevarul poate doare cand este spun dar il prefer in locul minciuni.Nu o cert niciodata chiar daca a gresit in momentul cand mi-a spus adevarul si acesta este un lucru mare pe care am reusit sa-l transmit copiilor mei .Nu ma mint daca sunt intrebati chiar daca au gresit ,recunosc adevarul isi recunosc greseala si stiu cat de mult valoreaza asta ptr mine..
endy
Scris: Saturday, April 20, 2013 5:15 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 6/8/2010
Mesaje: 2562
Ufff , e foarte greu de dat retete de crestere si educare ! Si pe noi ne-au iubit si ne-au certat parintii si daca va amintiti nici noi nu aveam in parinti un confident ! copiii se destainuie pina la o anumita varsta apoi gata ,,tin,, secret fata de parinti Si da ii certam si cu asta copilul prinde teama si se inchide in el .Toate mamele ar vrea sa citeasca in sufletul copilului dar se bat de o usa inchisa ,Cat sint mici e una apoi dupa ce cresc gata , nu se mai destainuie Am copiii mari si nu le pot da sfaturi pentru-ca copiii din ziua de azi nu mai seamana cu cei de ,,ieri,,
Calculatorul , televizorul telefonul mobil modern ii fac sa stie mult mai multe poate decit ar trebui Ce sa faci cu un adolescent care are si el framintri interioare , dar care fiind certat pentru problemele de la scoala se inchide si nu se mai destainuie cu problemele sufletesti
Si noi mamele asta am vrea sa stim ce e in sufletul lor ce-i framinta ? si asta cred ca ar vrea mamele sa stie !!cum sa-l certi pentru scoala si cum sa-l apropii sa se destainuie !
Asa ca mamelor experimentate care ati avut copiii adolescenti haideti sa ne ajutam !Gossip
bereea
Scris: Saturday, April 20, 2013 5:52 PM
Avatar
Nivel
Nivel: RUBIN

Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22799
Intr-adevar , parintii nostri nu ne-au fost si confidenti...si cat de mult imi doream sa pot impartasi anumite experiente cu mama.Dar era o femeie severa si, desi ma iubea enorm si-mi vroia binele n-a stiut ca am nevoie d eea nu numai ca mama.Alessandrei ii spun mereu ca eu sunt mama, deci mai presus de orice prietena.Nimeni niciodata nu va fi mai mult acolo cand va avea nevoie de ajutor decat voi fi eu.Deocamdata imi povesteste aproape totul, ma intreaba orice are pe suflet, stiu ca 98% imi spune adevarul.Da, cateodata m-a mintit si desi am stiut din start ca sunt mintita am lasat-o in pace.A rezistat ...pana a doua zi cand printre lacrimi mi-a spus adevarul.Si am intrebat-o ce rost a avut minciuna si ce rost au lacrimile?Nu o cert niciodata pentru banalitati, pentru nimicuri.Nu o cert in public.Ii respect personalitatea si o las sa ia hotarari (intr-o oarecare masura, bineinteles).Ne intelegem foarte bine, desi eu sunt cea care o pedepsesc cand e nevoie.Pedeapsa nu inseamna insa bataie.
Imi place la nebunie cand o tin in brate sau stam intinse pe covor si imi povesteste cum a fost la scoala,cu cine s-a jucat, ce note a luat, ce a invatat, ce a spus unul sau altul, etc.O ascult si sper ca a inteles ca o voi asculta intotdeauna.
endy
Scris: Saturday, April 20, 2013 9:09 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 6/8/2010
Mesaje: 2562
Da ai dreptate , dar grijile mamei si pericolul de anturaj , influente si alte alea incep dupa 15 16 ani cind se cred ca ei stiu totul Si un coleg , un prieten ceva un nu stiu ce ii poate schimba foarte mult ! Toti ne dorim copii buni si ascultatori sa ,, facem ,, ceva din ei ca doar cea mai mare investitie sint copiii.
Cindvad la tv ce fac copiii si la virste fragede ma cutremur si multumesc celui de sus ca am copiii mari si ma doare de ce v-a fi de copiii copiilor mei intr-o asa lume ....
bereea
Scris: Saturday, April 20, 2013 9:12 PM
Avatar
Nivel
Nivel: RUBIN

Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22799
Da, de anturaj ma tem cel mai mult , dar sper ca va fi destul de inteleapta sa stie sa-si aleaga prietenii.Deja este foarte critica si nu e prietena cu oricine.
t-mihaela
Scris: Saturday, April 20, 2013 9:32 PM
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 6/20/2008
Mesaje: 5142
Vai ce teoria chibritului faceam eu in 2006Big Laugh Acum s-a schimbat situatia, copilul nu mai are 7 ani,nu mai face pipi in pat ...avem alte griji .Eu nu pot sa o trag de limba sa imi spuna kestii de suflet ca ea e o fire comica, vesela face din tot o bagatela .Dar cand o prind in offside cu vreo marturisire gata ,las cratita, cursuri ,tot si ciulesc urechile ca parabolica.Atunci e momentul meu sa ma exprim si nu ratez ocazia.Victory
endy
Scris: Saturday, April 20, 2013 9:52 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 6/8/2010
Mesaje: 2562
Da ai mare dreptate ! in clipele cind copilul simpte nevoia de a povesti , trebuie sa lasi tot si sa fi un cititor printre cuvinte ! Situatia e complicata pentru o mama pentru-ca ea da si pupici dar tot ea aplica si ,,sanctiunile ,, Si bietul copil oscileaza intre a avea incredere sa se destainuie ? v-a fi pedepsit la fel ca si pentru lectii sau asta e altceva Si cu cit copiii cresc cu atit grijile sint mai mari ! Muuult mai mari !
kali
Scris: Monday, April 22, 2013 9:09 AM
Avatar
Nivel
Nivel: MEMBRU FONDATOR

Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
Ba da!! Eu m-am confesat mamei si am fost foarte apropiate pana la o varsta. Din pacate ea nu a stiut ce sa faca cu mine adult dar asta e o alta poveste.

Prieten si confident esti cu copilul de la o anumita varsta in sus dar acum nu e cazul la noi. La varsta copiilor mei sunt parinte si ghid, nu prieten. Acum ii modelez personalitate, pun bazele principiilor de viata... cei 7 ani de acasa - cum se spune -.
Va veni si vremea aceea cu destainuirile si statul la povesti...
aurishta
Scris: Monday, April 22, 2013 9:47 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
Am asistat odata la o scena....o tentativa a unei mame de a stabili o astfel de relatie...mi s-a parut neinspirata deloc, dar macar era preocupata de asta!
O fetita de vreo 5-6 ani care voia sa se joace cu Pati , a venit la ea si i-a spus (cum fac copii in general): "Vrei sa fim prietene?" Mama ei a intervenit rapid: "Tu nu ai nevoie de alta prietenawhat , mami este prietena ta cea mai bunawhat , nu?oare Ia spune tu tare, cine este prietena ta cea mai buna?" La care fetita, uitandu-se pe furis si cu regret la Pati, a recitat: "Mama este prietena mea cea mai buna".
Asta mi se pare un exemplu de asa nunono
bereea
Scris: Monday, April 22, 2013 9:57 AM
Avatar
Nivel
Nivel: RUBIN

Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22799
aurishta wrote:
Am asistat odata la o scena....o tentativa a unei mame de a stabili o astfel de relatie...mi s-a parut neinspirata deloc, dar macar era preocupata de asta!
O fetita de vreo 5-6 ani care voia sa se joace cu Pati , a venit la ea si i-a spus (cum fac copii in general): "Vrei sa fim prietene?" Mama ei a intervenit rapid: "Tu nu ai nevoie de alta prietenawhat , mami este prietena ta cea mai bunawhat , nu?oare Ia spune tu tare, cine este prietena ta cea mai buna?" La care fetita, uitandu-se pe furis si cu regret la Pati, a recitat: "Mama este prietena mea cea mai buna".
Asta mi se pare un exemplu de asa nunono


Ei, chiar ca asa nu!Copiii au nevoie de prieteni de varsta lor. Mama e numita in mod improrpiu "prietena" ar trebui gasit alt cuvant.
Fetita mea, fiind singura la parinti, chiar are nevoie de mine si de tati mai mult ca si "prieteni" decat copiii care au frati /surori.Si acasa are nevoie de parteneri de joaca, de hilizeala, de impartit mici secrete ...si nu o pot trimite sa le spuna papusilor.Normal ca sunt acolo pentru ea.
Cris-DL
Scris: Monday, April 22, 2013 10:29 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 10/4/2006
Mesaje: 6849
Vai, ce urata iesire a avut mama aceea, AurishtaBig Surprise


Noi povestim (eu cu fii-mea)... dar are zile cand povesteste cu lux de amanunte cine, ce a facut de ma oboseste si are zile cand e mai mutulica, sa zic asa. Ca si noi adultii, zile si zile.

Eu zic ca nu trebuiesc certati cand gresesc, adica pe un ton ridicat (daca rezistam), ci explicat ca a gresit. Altfel va prinde frica... plus repetatul mereu, ca ne poate spune orice ca nimic nu se va intampla; nu patesc nimic. La mine e simplu sa ii repet, ca ea tot timpul incepe povestitul cu intrebarea "pot sa-ti spun ceva?" -nu stiu de unde a prins ea intrebarea asta, chiar i-am spus "de ce ma intrebi, poti sa-mi spui orice". Dar tot asa incepe...
Ca si fii-miu cu pipilica -asta micu` ma intreaba: "pot sa fac pishu?". Normal, daca te trece, ca doar nu fac eu in locul tau.hohot Au si ei piticii lor...

Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.