Criza de singuratate
Subiectul anterior · Subiectul urmator
Vesna
Scris: Thursday, April 13, 2006 1:17 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/27/2006
Mesaje: 1307
De cateva saptamani, baiatul meu a inceput sa se trezeasca din somn maraind, ajungand la urlete daca nu ma duc la el. Mai greu e ca face asta noaptea, de cateva ori, iar eu sunt tare rea de somn! Nu il iau neaparat in brate, dar trebuie sa stau macar cateva minute langa el, sa-mi simta mana langa fata lui. Si adoarme asa...
Drept pentru care m-am interesat si iata cateva randuri din ce am gasit (poate va e de folos-eu mi-am dat astfel seama ca nu e nimic in neregula cu copilul meu):

La 7-8 luni poate aparea "criza de singuratate". Bebelusul tau este nelinistit si pe timpul zilei, si pe timpul noptii. Trebuie sa te stie aproape si iti atrage atentia prin sunete. Se supara daca nu te vede sau nu te simte. Il poti lua noaptea, ocazional, cu tine in pat, dezmierdandu-l si asigurandu-l ca esti langa el. Ziua, plimba-l cu tine prin casa, mutandu-i jucariile dintr-o camera in alta, ca sa-i fii mereu in campul vizual. Daca pleci de acasa, saruta-l, imbratiseaza-l si spune-i ca te vei intoarce. Ar fi indicat sa-l lasi cu cineva familiar, nu cu o bona noua. La intoarcere, ia-l in brate iar, dovedindu-i ca intotdeauna te intorco. Seara, petrece mai mult timp sa-l strangi in brate, sa-i citesti, sa-i canti usor. Poate sa devina nervos sau timid in preajma strainilor si, desi e greu sa-ti vezi copilul mahnit, e bine uneori sa-l lasi sa experimenteze aceasta traire.
In jurul varstei de 9 luni este momentul culminant al crizei de separare si se poate prelungi inca cateva luni. Daca copilul tau foloseste degetul mare sau o papusa pentru a se calma, lasa-l sa le suga-este singura metoda prin care se poate linisti singur. Nu-ti face griji, se va dezvata de ea!
La 10 luni, se poate intampla ca bebelusul tau sa se sperie de lucruri care pana acum il speriau (soneria, telefonul). Calmeaza-l si asigura-l ca nu i se va intampla nimic. Este vremea cand se formeaza personalitatea si propria gandire.
mihaela75
Scris: Thursday, April 13, 2006 2:23 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/22/2006
Mesaje: 4839
Eu zic ca indiferent daca exista sau nu o asemenea criza ,bebele trebuie luat in brate si asigurat ca mama e mereu langa el.Eu una consider de moda veche sa lasi copilul in patut de frica sa nu-l alinti.El are nevoi pe care numai mama i le poate satisface.Asa ca fii langa el cand are nevie de tine boy
Kiki
Scris: Thursday, April 13, 2006 2:30 PM
Avatar
Nivel
Nivel: TOP TEAM

Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 36610
Cred ca David sufera de pe-acum de criza de singuratate....hohot Tot timpul tre' sa ma vada, ca altfel apasa butonul de urlete de zici ca il taie careva...uff
taki
Scris: Thursday, April 13, 2006 2:43 PM
Avatar
Nivel
Nivel: SMARALD

Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 13501
Pai Sasha si ea urla ca o lady ras si cand o iau in brate nu mai are nimic uff oare . Daca o pun din nou in patut, iarasi incepe orchestra banghead. Asa rasfatata are mama, ca de criza de singuratate nu prea cred ca e vorba. sic
stele_pe_cer
Scris: Thursday, April 13, 2006 2:59 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
"Criza de singuratate" sau asa numita "spaima de abandon" intervine la sugarul maricel, de dupa 7 luni.Cand mama incearca sa plece din camera, copilul plange.Daca copilul plange cand nu este in brate, ci in patut, plange fie din cauza mirosului necunoscut (cum e cazul Sashei), a ambientului cu care nu a a apucat sa se familiarizeze, sau a rasfatului(se poate citi"obisnuita"), la sugarul mai mare.

Parerea mea este ca este extem de istovitor sa ai un bebelus care toata ziua sa oracaie cand nu este tinut in brate.Si cu treburile casnice cum ramane?Le poti face vreo 2 ani numai sub preiune, sub spaima plansetelor si isteriilor copilului?Dar nervii si proasta-dispozitie a mamei generate de un plans continuu al suagrului nu il influenteaza cumva negativ?Mancarea cine o face?Rufele cine le spala si le calca?

Eu,sincera sa fiu, nu stiu cum as fi rezistat daca mi-as fi obisnuit copilul numai in brate.Sunt atat de multe lucuri de facut, pornind de la o simpla curateni efacuta cum tebuie, si ajungand la banalul mers la toaleta sau dus, la ingrijirea corporala pe care nu o poti amana de fiecare data cand vine sotul, nu de alta, dar poate la un moment dat se plictisste vazandu-te numai in pijama si vesnic gata cand intra el pe usa sa intri tu in baie si sa-i pasezi "urletele".

Eu nu am fost adepta tinutului in brate a copilul decat in momentele de joaca sau de plans puternic, cand era evident ca copilul are nevoie de caldura mamei.Si, in timp, am reusit sa diferentiez "cererea in barate de moft" fata de "cererea de atentie cand are o indispozitie".Important este sa faci ce simti tu, ca mama ca e mai bine.Eu am considerat ca tinutul excesiv in brate ne transforma in sclavi unul aluia.Eu imi doresc un copil independent, nu sclav slabiciunilor mele.In skimb prietena mea, a considerat ca tinanad in brate fetita, poate sa fie mai linistita atat ea, cat si bebelina.Fiecare dintre noi acum, trecute de 1 an in meseria de mamici, suntem multumite de cum ne-am educat copiii.Deci, urmati-va instinctul, constiente fiind si de consecinte.

Cineva spunea pe o coperta de revista: "tineti-va maica copiii in brate, ca nu vor cere o vesnicie in brate"...da, asa e....dar nici sa fii o vesnicie nervoasa ca nu poti face nimic cum trebuie din cauza dependentei...Mie personal imi tebuie sa am momente cand sa ma simt linistita, sa fiu in stare sa studiez, sa citesc, sa ma informez, ca mai apoi, sa revin in sanul familiei incarcata pozitiv de energie, nu tunand si fulgerand.E bine sa ne cunoastem cat se poate de bine pe noi insine, sa stim ce dorim sa facem din copiii nostri, sa stim cum vrem sa ii crestem:cu blandete dar cu fermitate, cu nepasare, cu multa lasare de la tine pentru a satisface capricii...oricum, un lucru este cert:indif.de metoda de crestere, copiii tot copii raman, si tot de noi au nevoie in permanenta, poate kiar pana la termnarea adolescentei..
andreeafed
Scris: Thursday, April 13, 2006 5:13 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Membru

Inregistrat: 3/19/2006
Mesaje: 55
flowers
wwwaaww cata dreptate aveti!!
Fetita mea e o alintata si cel mai mult ii place in brate, la inceput a fost o placere, acum imi rupe mainile!
Si ziua si noapte se trezeste si dupa ce o iau in brate adoarme la loc! Deja a invatat sa se si ceara in brate, sta cu manutele intinse sau ma trage de tricou....ce mai e o smechera. Daca vede ca nu ma impresioneaza face ea ceva: ori se ineaca, ori cred ca se preface ca o doare burta, etc pana reuseste sa ma prosteasca.
Nu stiu cand voi reusi sa o dezvat de brate!
Mai jos o poza pentru voi si puisorii vostri!
pupici


andreeafed attached the following image(s):
picture 007.jpg

mihaela75
Scris: Thursday, April 13, 2006 5:33 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/22/2006
Mesaje: 4839
Pe aici se face propaganda cu " intoarcerea la natura" adica mamele cu bebei mici sa umble in sanii goi prin casa cu bebele lipit de piele.Practic si eu o ora noaptea dar ziua nu ma vad facand treaba asta.Ba mai mult se da exemplul triburilor africane unde mamele cara copiii atarnati de gat direct pe piele.Cica face bine la psihic ca copilul sa simta in primul an de viata cat mai mult pielea mameioareFratele meu e casatorit cu o nigerianca si nu va spun ce hal de poza mi-au trimis.Am ramas ca la dentist cum poarta femeia asta copilul in spiritul "intoarcerii la natura" what


mihaela75 attached the following image(s):
8f0f.jpg

stele_pe_cer
Scris: Thursday, April 13, 2006 6:23 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
mihaela75 wrote:
Pe aici se face propaganda cu " intoarcerea la natura" adica mamele cu bebei mici sa umble in sanii goi prin casa cu bebele lipit de piele.Practic si eu o ora noaptea dar ziua nu ma vad facand treaba asta.Ba mai mult se da exemplul triburilor africane unde mamele cara copiii atarnati de gat direct pe piele.Cica face bine la psihic ca copilul sa simta in primul an de viata cat mai mult pielea mameioareFratele meu e casatorit cu o nigerianca si nu va spun ce hal de poza mi-au trimis.Am ramas ca la dentist cum poarta femeia asta copilul in spiritul "intoarcerii la natura" what


Mihaela, cine poate, e absolut minunat sa o faca.Inainte de nastere, puteam jura ca o sa imi car copilul prin casa in marsupiu...acum nici sa aud de asa ceva...pur si simplu socoteala de acasa nu s-a mai potrivit cu cea din targ.

In privinta asezarii copilului pe burta mamei ori de cate ori are colici, mi-am spus de nenumarate ori ca o sa o fac, dar nici pana in ziua de azi nu am reusit, pentru ca eu sunt precum o reptila de rece, si nu puteam tine altfel copilul pe burta mea, decat sustinanadu-l cu mainile....sloi de gheata...dar cred ca asta era mai mult un pretext in mintea mea, ca la cat de obosita eram, numai de giumbuslucuri nu imi ardea mie atunci.

Dar sa umblu in sanii goi prin casa, parca nu imi vine sa o fac nici cand sunt singura, daramite cand mai e si sotul acasa, dar cred ca asta tine mai mult de educatia primita si de stilul in care ai fost crescut.Africanii, indienii si alte popoare asemenea, se comporta mult mai dezinvolt si mai natural decat noi, kipurile cei "civilizati".

Poza este absolut extraodinara!Felicitari cumnatei pupici !
Elia
Scris: Thursday, April 13, 2006 7:29 PM
Nivel: Guest

Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
Eu mi-am tinut primul copil in brate cand era mic, cand plangea. Indiferent de ce plangea, de durere, de rasfat, de plictiseala, il luam i brate, sa stie ca nu e singur. M-am gandit intotdeauna ca nici mie nu imi place sa ma lase cei dragi sa plang fara sa ma bage in seama, chiar dca poate cateodata plang fara motiv (sau sunt deprimata fara moiv si am nevoie doar de putina atentie). John a incetat s amai ceara in brate pe la 4-5 luni. Adic amai cerea, dar rar, cand il durea ceva sau pur si simplu cand avea nevoie de mine, dar nu mereu, cred ca nici macar zilnic. Il luam oricum in brate destul de des, ca el neputand sa mearga asa era transportat, dar nu mai plangea cand era lasat jos, se juca linistit mult timp.

Jodie Kate cere si ea in brate, adic anu stiu daca cere, dar plange si se linisteste cand o luam in brate. Si nu ma deranjeaza, daca am ceva de facut o pun in port bebe si imi vad de treaba. Sunt linistita cand stiu ca fata mea simte apropierea de mine si e linistita si se simte iubita si importanta.
miraa
Scris: Thursday, April 13, 2006 8:28 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/16/2006
Mesaje: 1390
si al meu plange si vrea sa fie bagat in seama..acum chiar a trecut de la plans la tipat,chiuitras vrea sa ma vada si sincera sa fiu...l-am crescut pana acum singura si m-am descurcat si pot face treaba...curat,mancare,dus gunoi sau cumparaturi sau sa nu uit dus...il iau langa mine,in carut sa ma vada...e asa de happy cand ma vede..si vb cu el...in brate il iau doar la calculator,cat este treaz...am vazut bb care plang,dar mi se pare ca nu plang cum plange al meu...se-nroseste de-odata si se-neaca si are niste lacrimioareplans plans de mi se rupe inimioara...si eu ma simt singura de multe ori si as vrea sa ma tina cineva in brate...si eu spun ca nu-i chiar asa de rau sa-i tinem in brateoare depinde f mult si de copil...intotdeauna am mers pe premiza ca nu doar parintele tine de educatia copilului ...ei doar o intretin
Anaida
Scris: Thursday, April 13, 2006 9:43 PM
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 1855
Eu mi-am luat copiii in brate de cate ori a fost nevoie, dar dupa ce a trecut criza de plans am incercat sa le distrag atentia si sa-i fac sa accepte sa stea singurei (daca s-a putut si daca trebuia sa ma intorc la treburile mele). Am avut noroc ca ei au fost foarte linistiti si nu m-am confruntat prea des cu crizele de singuratate. Pe Razvan il tineam dupa mine, fie la bucatarie, fie in sufragerie, dar il lasam pt putin timp si singurel (nu si daca el nu voia).
Acum, Alexandra, are momente cand plange de se zguduie patutul daca o las singurica si nu se linisteste decat dupa ce o iau din "inchisoare"...alteori e asa de linistita si se joaca in aceeasi "inchisoare" doar cu manutele sau cu vreo jucarie...atunci nici n-o bag in seama (sau cel putin ma prefac ca n-o bag in seama) si peste cateva minute o gasesc adormita.

Uneori suntem atat de speriati ca i-am putea obisnui pe copii in brate, dar, daca ne gandim ca vine o vreme cand nu ne vor mai lasa sa-i luam in brate sau vor fi prea grei...

Imi place si acum sa-l iau pe Razvan in brate, sa ne jucam si sa ne alintam...asa de frumos ma imbratiseaza ca nu pot sa-l refuz daca el vrea sa-l iau in brate. Dar pe strada stie ca nu-l voi lua in brate si nu a insistat niciodata si nici nu a facut crize in plina strada ca vrea in brate. Il mai lua taica-sau, dar acum e ocupat cu caruciorul, asa ca nu are decat sa mearga pe jos. Si merge destul de mult....cred ca am iesit putin din topic... angel
Elia
Scris: Friday, April 14, 2006 8:26 AM
Nivel: Guest

Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
Exact la asta ma gandesc si io, ca deja acum, cand JOhn e mare, nu il mai iau in brate cand vreau eu, ci cand vrea el. Si cateodata as vrea sa il iau si sa il tin strans, dar el vrea sa se joace si nu sta. Cresc asa de repede copiii, ca eu una nu mai voi gandi niciodata sa nu il iau in brate ca se invata...
misha
Scris: Friday, April 14, 2006 10:04 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 3/12/2006
Mesaje: 3527
Kiki wrote:
Cred ca David sufera de pe-acum de criza de singuratate....hohot Tot timpul tre' sa ma vada, ca altfel apasa butonul de urlete de zici ca il taie careva...uff


De acord cu tine! Maria face la fel.Nici cu mama nu o pot lasa,dupa 10 min incepe sa planga cu tipete pana se invineteste daca nu apar.Nu stiu ce sa-i fac sa stea si fara mine...mai am si eu treaba uneori si nu pot pleca.Cu mine sau cu tati.Atat!
Vesna
Scris: Friday, April 14, 2006 11:44 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/27/2006
Mesaje: 1307
stele_pe_cer wrote:
"Criza de singuratate" sau asa numita "spaima de abandon" intervine la sugarul maricel, de dupa 7 luni.Cand mama incearca sa plece din camera, copilul plange.
Parerea mea este ca este extem de istovitor sa ai un bebelus care toata ziua sa oracaie cand nu este tinut in brate.
Eu nu am fost adepta tinutului in brate a copilul decat in momentele de joaca sau de plans puternic, cand era evident ca copilul are nevoie de caldura mamei.Si, in timp, am reusit sa diferentiez "cererea in barate de moft" fata de "cererea de atentie cand are o indispozitie".

Stelute, tu pari a fi inteles cel mai bine despre ce criza vorbeam...Sa inteleg ca tu nu i-ai dat ocazia lui Matei sa aiba aceasta criza?
Nu e vorba de simpla "maraiala", de rasfat sau de plictiseala, ci de o adevarata problema existentiala a bebelusului de la 7 luni in sus...
Razvan nu are aceste "crize" ziua, rareori nu ma lasa sa fac ce trebuie. Desigur, daca il las prea mult timp singurel, se plictiseste si el (si eu m-as plictisi in locul lui!). Mai greu, dupa cum am spus, e noaptea...Cred ca si eu am gresit, pentru ca de pe la 5-6 luni nu s-a mai culcat singurel in patut, ci adoarme intai la mine in brate si apoi il pun in patut.
stele_pe_cer
Scris: Friday, April 14, 2006 12:21 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
Vesna wrote:

Stelute, tu pari a fi inteles cel mai bine despre ce criza vorbeam...Sa inteleg ca tu nu i-ai dat ocazia lui Matei sa aiba aceasta criza?
Nu e vorba de simpla "maraiala", de rasfat sau de plictiseala, ci de o adevarata problema existentiala a bebelusului de la 7 luni in sus...
Razvan nu are aceste "crize" ziua, rareori nu ma lasa sa fac ce trebuie. Desigur, daca il las prea mult timp singurel, se plictiseste si el (si eu m-as plictisi in locul lui!). Mai greu, dupa cum am spus, e noaptea...Cred ca si eu am gresit, pentru ca de pe la 5-6 luni nu s-a mai culcat singurel in patut, ci adoarme intai la mine in brate si apoi il pun in patut.


Nu e vorba ca "nu i-am dat ocazia" lui Matei sa aiba aceasta criza, ci, atunci cand a inceput sa o aiba (caci orice copil trece orin aceasta criza, dar este mai greu de identificat la un copil prea rasfatat), am incercat sa il iau cu binisorul in prima faza, adica in momentul in care ma vedea ca ma indrept spre usa (cand eram kiar in pragul usii sa ies) ma intorceam la el, il pupam, il mangaiam si ii explicam ca si unui copil de 18-20 de luni care intelege, ca mami are treaba la baie sau la bucatarie, uneori insoteam explicatia de cate un joc , de ex."mami merge sa faca ceva de papita lui Matei, ca altfel burtica ramane goala sic ...si il frecam repede pe burtica, apoi il pupam pe okisori...diferite giumbulslukuri d'astea care il distrau de radea in hohote, apoi ma indreptam spre usa si kiar ieseam.Uneori incepea sa kitzaie si atunci il lasam cateva secunde, cam pana intr-un minut.Kestia asta a tinut inca la inceput la noi: il iau cu frumuselul, intelege cand sunt cu el, apoi, daca plec, se revolta putin si isi vede de joaca, uitand ca nu mai sunt langa el.Asta am facut-o inca din primele saptamani, dar cu ceva diferente,deci a fost un intreg proces de acomodare a copilului atat cu prezenta mamei, cat si cu cea a strainilor sau cu jocul singur in patut.

Matei a trecut periodic prin aceasta "criza de singuratate"...putin inainte de 7 luni, apoi in jurul celor 9 luni, kiar si acum, inainte de 12 luni a mai facut ceva nazuri, dar de acum suntem baieti mari si ne intelegem altfel sic !

"Criza de singuratate" este ceva natural...copilul deja este mai maricel si in capsorul lui se naste ideea"daca nu o mai vad pe mami, inseamna ca mami nu mai exista".Cu rabdare si cu tact, in timp, mama obsnuieste copilul atat cu prezenta ei, cat si cu abasenta.Adica, daca acum am treaba si stiu ca copilul meu trece printr-o "criza", inainte de a iesi din camera il asigur de dragostea mea, ne "iubim" putin, apoi ies si raman in afara camerei, la usa.Astept cateva secunde si, indif daca plange cu lacrimi de crocodil sau doar maraie, revin in cateva secunde (dupa 30").Il mai pupacesc o data, apoi ies.In functie de copil se poate repeta skema.La Matei nu a fost necesara decat cate o singura revenire la el si o singura asigurare cum ca "mami e aici".

Cand Matei avea vreo 2-3 luni, ne-a facut si noua o faza similara cu cea povestita de Misha:am plecat la nasa pentru cateva momente de respiro, eu si sotul.Pe Matei, fiind week-end, l-am lasat in grija mamei (care nu are experienta, dar a spus ca"nu-ti face probleme nu sic )....Zis si facut.Cum pana la nasa facem doar 20 de minute, intram in casa, ne asezam si, cand colo, maica-mea ca fripta, ca nu stie ce are copilul, e vanat, moare de plans si ea de inimaplans .Sa venim de urgenta acasa...cu un taxi....bine-bine, dar un taxi nu e avion, mai intai sa-l gasesc....suna si tata, inca o data mama, de ma disperaserabanghead , iar eu nu mai stiam ce sa fac, ca daca aveam opinci fermecate intr-o secunda m-as fi dus acasa.In sfarsit ajungem acasa:Copilul cu lacrimi de crocodil, cand ma vede....incepe sa rada, cu o seninatate de ziceai ca nimic nu se intamplase...mama neagra de sperietura, tata rosu de aceeasi sperietura, si eu si copilul inlantuiti intr-o fericita imbratisare.Asta a fost numai inceputul "leagarii" lui Matei de prezenta mea.

Cum mama pe mine m-a crescut de asa natura sa nu fiu prea atasata de parinti, pentru ca nu se stie ce se intampla in viata si copilul este bine sa fie independent de mic, m-a sfatuit ca si pe Matei sa il invatam asemenea.Si de atunci, a inceput procesul de "socializare" a micutului.De cateva ori pe saptamana il lasam pe Matei serile cu mama cate 10-20-30 de minute.Am ajuns in timp sa il las si cateva ore, cat timp mergeam in Cora sau prin magazine dupa hainute sau alte cumparaturi.

Mai tarziu am impins procesul de "socializare" pana acolo ca am lasat copilul in compania prietenilor, fara a mai fi in preajma vizuala a copilului.A acceptat foarte usor atat prezenta strainilor, cat si a prietenilor.Ca orice omulet in formare, are preferinte:sunt cateva persoane pe care nu le agreeaza deloc (in special oamenii masivi, cei care se scalamba prosteste la el, oamneii batrani si ridati).

Dar acum, ma pot declara foarte multumita de cat de socibil este Matei.Sta si cu mama cand e cazul, se joaca in parc cu diversi copii, la nisip nici nu trebuie sa il iei de mana ca se duce la copii si se joaca cu jucariile lor, acceptanad cu mare usurinta sa cedeze propriile jucarii.Ieri de ex m-am intalnit cu o prietena cu bebe pe care nu am mai vazut-o de vreo 6 luni si, pentru ca aveam nevoie sa intru la magazinul de paine si era si coada, si pentru ca nu voiam ca Matei sa transpire cat stau la coada, l-am lasat cu prietena.Nu spun cat de cuminte a stat in carut, s-a jucat cu ea cu tractorul, apoi a zambit, dar mai tot timpul se uita in directia unde am disparut.


Deci, depasirea unor crize din viata copilului trebuie intotdeauna depasite impreuna cu copilul, aratandu-i cu multa blandete dar si fermitate calea corecta.
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.