Nivel: ALBA CA ZAPADA
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17840
| Ce parere aveti de lucrul acesta?
Unul care a omorat 1 sau mai multi oameni, se duce la biserica, se spovedeste, si pacatele ii sunt iertate.
Criminal spovedit = crima iertata?
Chiar daca Dumnezeu te iarta, tu poti sa te ierti?
La ce iti foloseste iertarea lui Dumnezeu? |
|
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| AdrianaC wrote:Ce parere aveti de lucrul acesta?
Unul care a omorat 1 sau mai multi oameni, se duce la biserica, se spovedeste, si pacatele ii sunt iertate.
Criminal spovedit = crima iertata?
Chiar daca Dumnezeu te iarta, tu poti sa te ierti?
La ce iti foloseste iertarea lui Dumnezeu?
Chestia asta nu o prea cred. Eu stiu ca atunci cand te marturisesti/spovedesti, preotul ia asupra sa toate pacatele pe care tu le marturisesti(asta daca iti da dezlegare si iti spune ca pacatele au fost iertate) si apoi se roaga sa fie iertate. Stiu caz cand preotul n-a vrut sa de-a dezlegare unei persoane pt un anumit pacat(nu era crima).
Iertarea pacatelor tine mai mult de credinta ta si daca te marturisesti, atunci inseamna ca te caiesti si o sa faci tot posibilul sa nu-l mai repeti. Eu cred ca oricum la judecata de apoi ti se imputa toate pacatele facute. Se zice ca la momentul respectiv vine Satana cu lista pacatelor ca argument sa-ti ia sufletul in iad si ingerul tau pazitor cu lista faptelor bune care sa te absolve de pacate. |
|
|
Nivel: Grupa mica
Inregistrat: 9/28/2006
Mesaje: 132
| Eu nu cred ca un preot poate lua asupra sa pacatele unui om. Unul singur in istoria omenirii a putut face asta, si a suferit pe cruce pt ca pacatele noastre sa fie iertate.
Noi nu putem sti daca aceste pacate mari ii sunt iertate. Oricum, om fara pacate nu exista.
Omul respectiv va primi o pedeapsa in lumea asta - inchisoare. dar asta nu inseamna ca, daca ispaseste 21 de ani de temnita, pacatele ii vor fi iertate. De asemenea, mai cred ca, pe undeva, demonii inconstientului il vor bantui, mustrarile de constiinta vor aparea mai devreme sau mai tarziu.
La faza cu,,pot sa ma iert?" cred ca e mai complexa situatia si depinde de cata credinta are omul respectiv. Dar, ma repet, nu avem de unde sti daca Dumnezeu a iertat pacatele noastre( cel putin de 1000 de ani incoace). |
|
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 9883
| AdrianaC wrote:Ce parere aveti de lucrul acesta?
Nu exista asa ceva !
Unul care a omorat 1 sau mai multi oameni, se duce la biserica, se spovedeste, si pacatele ii sunt iertate.
El doar vrea sa isi ia povara de pe suflet. Asta nu inseamna insa ca e si iertat. Maie circula o vorba ca : Greseala recunoscuta e pe jumatate iertata ! Ei bine, poate ca asa gandeste respectivul..... Dar eu nici pe asta nu o cred !
Criminal spovedit = crima iertata?
Recunoaste ca a gresit , ar spera la iertarea dumnezeiasca pentru a-si usura povara sufleteasca ..... dar asta e tot. Poate o judecata mai usoara din partea lui Dumnezeu ...... dar atat tot e ce poate spera!
Chiar daca Dumnezeu te iarta, tu poti sa te ierti?
Constiinta e mai ..... impacata ..... dupa o spovedanie . Sunt care incearca sa isi motiveze actiunile negative ...... dar ......
La ce iti foloseste iertarea lui Dumnezeu?
Poate ii usureaza povara sufleteasca , poate spera ca va primi o iertare ....... Speranta moare ultima !
|
|
Nivel: ALBA CA ZAPADA
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17840
| Sa zicem ca in toata viata ta faci numai o fapta rea, si aceasta iti este iertata.
Vei ajunge in Rai (poate), si ce se va intampla dupa aceea?
De ce ai nevoie de iertarea lui Dumnezeu?
Poate par ciudate intrebarile mele, dar.. nu am fost expusa prea mult chestiilor religioase, stiu foarte putine (sau chiar deloc), insa imi pun o multime de intrebari, la care vreau sa le gasesc si raspunsul.
Nu mi-a placut niciodata sa iau totul asa cum este numai pentru ca "asa este". Stiu ca e si vorba aceea "crede si nu cerceta", dar eu una nu prea sunt de aceasta parere. |
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 3/23/2007
Mesaje: 12042
| Adriana ai propus niste teme in ultima vreme ... de acum devine dezbatere filosofica.
Nu prea le am cu problemele bisericesti, dar din cate stiu crima este un pacat capital (am studiat ceva antropologie sociala si culturala si am fost nevoita sa ma documentez pe tema) si preotul nu da dezlegare pentru asa ceva ci doar se roaga, impreuna cu tine pentru iertarea pacatului.
in ceea ce priveste d.p.d.v. legal si moral, parca preotul are dezlegare sa nu tina sub taina spovedaniei crima. poate ma poate corecta cineva
intrare in Rai, greu de spus, numai Dumnezeu stie.
de fapt cred ca se spovedeste mai mult pentru linistea lui sufleteasca. |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 11/18/2006
Mesaje: 3674
| AdrianaC wrote:
Nu mi-a placut niciodata sa iau totul asa cum este numai pentru ca "asa este". Stiu ca e si vorba aceea "crede si nu cerceta", dar eu una nu prea sunt de aceasta parere.
Exact la fel gandesc si eu.
Dar nu iti vei putea insusi credinta ortodoxa (daca asta iti doresti) decat aplicand "crede si nu cerceta". Altfel de vei impiedica in permanenta de numeroase reguli si credinte depasite, ilogice si (as spune eu) discriminatoare, care abunda prin Biblie. Asa ca atata vreme cat iti vei pune intrebari la care vei astepta raspunsuri logice, nu vei putea fi o buna crestina ortodoxa, cum nici eu nu pot fi (deocamdata). Sper sa nu starnesc vreo polemica, oricum religia este un subiect ce nu prea se poate dezbate deoarece argumentele vor fi in permanenta cantarite cu masuri diferite.
Exemplul cu iertarea crimei data de preot este foarte bun. Unii preoti dau dezlegare pentru asa ceva, iar majoritatea crestinilor ortodocsi chiar se simt iertati dupa spovedanie. Eu una am cateva pacate pentru care eu nu ma pot ierta si nu m-as putea simti iertata de nimeni. Un exemplu de ilogica: un criminal se spovedeste si preotul ii iarta pacatele. Se duce in Rai? Un hot si talhar (dar nu criminal) nu se spovedeste la preot, dar regreta la batranete faptele sale. Se duce in Iad? |
|
Nivel: Grupa mica
Inregistrat: 9/28/2006
Mesaje: 132
| Si eu am avut mai demult asemenea idei. Nu stiu sa ti explic cum s-a produs o mutatie de idei si de valori. Cred ca in urma unui eveniment care te marcheaza pentru toata viata. cand se intampla ceva cu impact aproape nimicitor pt om, exista cam 2 feluri de a reactiona: revolta care, pina la urma se inabuse in durere, sau acceptarea conditiei de muritor, cu toate limitarile si , implicit, acceptarea unei instante superioare care impune aceste limitari.
Divinitatea nu ni se arata asa cum am vrea noi. Ea exista , semne sunt, ramane optiunea fiecaruia de a crede sau nu. Nu poate nimeni sa raspunda la intrebarea,,ce va fi dupa aceea?". Chiar si cei mai profunzi filosofi se opresc undeva, in demersul lor argumentativ. E ft greu de spus. Este o limita de care nu putem trece. E un adevar la care fiinta pamanteana nu are acces. Si cred ca toate au fost bine gandite in ceea ce ne priveste.
Gandeste-te: de cate ori i s-a dat omului voie sa descopere/faca/inventeze ceva, in marea lor majoritate, experientele au fost dezastruoase. Exista o parte puternic distructiva a fiintei umane( unii zic ca e controlabila prin constiinta). ma intreb: daca omului i s-ar fi permis accesul la cunoasterea absoluta, a adevarurilor ultime( cum ar fi intrebarile tale), nu stiu zau daca am mai fi existat azi, avand in vedere ca in fiecare din noi zace o forta extrem de distructiva, numita egoism/egocentrism. de aici pleaca toate nenorocirile, daca analizam evenimentele in esenta lor.
Intrebarile sunt retorice, nu avem raspunsuri, putem doar sa facem speculatii in limitele intuitiei si ale nivelului de informare. Cam atat. 
O mica observatie: intrebarea ,,la ce foloseste iertarea lui Dumnezeu?" e pe cat de serioasa pe atat de ilara. Serioasa pt ca aduce sub semnul intrebarii, indirect, insasi existenta divinitatii. Usor ilara deoarece e haios sa te gandesti la Dumnezeu in termeni pragmatici( care sa aiba vreun folos). Cred ca si cineva a zimbit acolo sus cand a vazut intrebarea asta 
Si m-am mai gandit la ceva: istoria ne-a aratat ca se poate intampla ca si altcineva poate plati pt iertarea pacatelor. Stiind asta, putem baga mina in foc ca nu vor trage altii pt nesabuintele noastre? Si daca acei ,,unii" se intampla sa fie copiii nostri, nu ne-am dori cu ardoare iertarea acestor pacete? Ca, daca stam sa ne gandim, Dumnezeu a sacrificat unicul fiu pt noi. |
|
Nivel: ALBA CA ZAPADA
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17840
| maria75 wrote:
...O mica observatie: intrebarea ,,la ce foloseste iertarea lui Dumnezeu?" e pe cat de serioasa pe atat de ilara. Serioasa pt ca aduce sub semnul intrebarii, indirect, insasi existenta divinitatii. Usor ilara deoarece e haios sa te gandesti la Dumnezeu in termeni pragmatici( care sa aiba vreun folos). Cred ca si cineva a zimbit acolo sus cand a vazut intrebarea asta
Si m-am mai gandit la ceva: istoria ne-a aratat ca se poate intampla ca si altcineva poate plati pt iertarea pacatelor. Stiind asta, putem baga mina in foc ca nu vor trage altii pt nesabuintele noastre? Si daca acei ,,unii" se intampla sa fie copiii nostri, nu ne-am dori cu ardoare iertarea acestor pacete? Ca, daca stam sa ne gandim, Dumnezeu a sacrificat unicul fiu pt noi.
Maria, eu sunt o fire foarte pragmatica, imi plac lucrurile palpabile, care au o explicatie clara. Poate ca cineva zambeste acolo sus, dar sunt sigura ca daca acel Cineva va dori sa imi indrepte pasii pe calea cea buna va gasi metode de a o face. Poate si simplul fapt ca incep sa pun intrebari si vreau sa aflu mai multe este un semn, cine stie.
In momentul in care se produc lucruri carora omul, muritorul, nu le poate gasi explicatii logice, atunci apare cu precadere gandul catre Dumnezeu. Eu cel putin asta am observat. Atunci cand te simti coplesit de ceva, iarasi gandul ti se indreapta care Dumnezeu.
Nu stiu daca ati avut puterea sa va uitati cap - coada la filmul lui Mel Gibson, cu Isus Cristos. Eu una nu am rezistat. Si aici apare intrebarea mea: De ce Dumnezeu cel atotputernic, bun, bland si iertator si-a putut lasa propriul fiu sa se chinuiasca astfel? Asta nu a fost tot un fel de cruzime, de "crima", daca totusi putea sa il scuteasca de aceste chinuri?
De ce ne este imperios necesara iertarea pacatelor si de ce daca Isus a patimit ce a patimit pentru ca noua sa ni se ierte toate pacatele, de ce noi nu suntem in fata lui Dumnezeu, la judecata de apoi, toti, fara pacat? De ce mai exista si Satana?
Nu stiu, am multe intrebari in cap acum, multe la care nu gasesc raspuns, dar incerc intr-un fel sau altul sa il aflu. Poate par puerila sau necredincioasa, nu pot sa spun ca nu cred in Dumnezeu, dar nici nu pot spune ca sunt 100% convinsa ca exista Dumnezeu  |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 6/10/2006
Mesaje: 6198
| Am vazut Filmul.Am si Dvd-ul.E cumplit Sunt intrebari care ne depasesc din tote punctele de vedere.Tot ce stiu eu este ca fiecrea va plati scump geseala pe care a facut-o(ma refer ma cei care nu regeta nimic din tot cea ce fac) insa daca cineva se caieste de ceea ce a facut ,sunt sigura ca mama natura va strege jumatae din pedeapsa,sa-u poate definitiv.Cert este sigur ,exista o forta in univers"mai degraba energia negativa si pozitiva.Noi im numim Dumnezeu,ca ne este mai simplu.Nu stiu ce sa zic,situatia ma depasete,sunt multe intrebari dar raspunsuri,mai greu |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 3898
| Miru wrote:
Eu una am cateva pacate pentru care eu nu ma pot ierta si nu m-as putea simti iertata de nimeni.
Asa este Miru. Totul este sa te poti ierta pe tine si sa fii impacat cu ceea ce faci. Numai ca asa gandesc oamenii ce au constiinta, oamenii ce-si iubesc cu adevarat aproapele.
Eu una nu cred in spovedania bisericeasca. Mi se pare nula atata timp cat o iei ca pe o usurare si uitare dupa ce i-ai spus preotului ce aveai pe suflet. Spovedania mi se pare mai fireasca sa o faci fatza de cel ce ai gresit, sa-ti ceri iertare de la el personal, sa faci ceva concret sacrificand ceva pretios tie. Si apoi va veni iertarea chiar de la cel care trebuie si atunci chiar cred ca Dumnezeu va fi mai fericit decat daca te spovedeai la preot.
|
|
Nivel: Maestru
Inregistrat: 11/22/2006
Mesaje: 9778
| AdrianaC wrote:
Nu stiu daca ati avut puterea sa va uitati cap - coada la filmul lui Mel Gibson, cu Isus Cristos. Eu una nu am rezistat. Si aici apare intrebarea mea: De ce Dumnezeu cel atotputernic, bun, bland si iertator si-a putut lasa propriul fiu sa se chinuiasca astfel? Asta nu a fost tot un fel de cruzime, de "crima", daca totusi putea sa il scuteasca de aceste chinuri?
am vazut filmul "cap-coada" si mi se pare ingrozitor.ei si ganditi-va asta a fost cum si-a imaginat un om(adica mel gibson)dar in realitate poate a fost si mai greu.
eu nu sunt ortodoxa,ci pocaita(dupa cum spun multi)si habar nu am cum e cu spovedania,dar pot sa spun clar ca Dzeu e cel care iarta nu popa sau altcineva.daca tie iti pare rau cu adevarat pt ceeea ce ai facut,atunci poti ajunge in rai.in Biblie scrie ca doar hula impotriva lui Dzeu nu poate fi iertata.si in momentul cand esti iertat de dzeu simti si atunci nici constiinta nu te va mustra.
sunt multe intrebari si de multe ori nu stim ce sa credem,de aceea e nevoie de rugaciune,ca El sa ne arate care e calea cea buna |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/18/2006
Mesaje: 7688
| Un criminal care se spovedeste.....trebuie ca a primit haruri o astfel de persoanaincat sa ajunga la parerea de rau necesara spovezii....Dumnezeu, dupa cum spune si o vorba, doreste indreptarea pacatosului, nu moartea lui.
In ceea ce priveste istoria Mantuirii...Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau tocmai spre a ne arata cat de mare e iubirea Lui pentru noi...incat sa moara pentru noi, pentru pacatele noastre, pentru iertarea lor. Pentru cine am fi noi, intr-adevar dispusi sa murim? Pe cine iubim atat de mult incat sa fim dispusi sa ne sacrificam...nu neaparat viata, dar binele, confortul, bunastarea, sau altele la fel. Atunci cand la spovada mi se spune ca nu pot eu gresi atat de mult cat poate Dumnezeu ierta si iubi, simt ca si eu as putea incerca macar sa iert si sa iubesc putin mai mult.
Iar daca Isus a murit pentru noi a facut-o pentru ca sa ne rascumpere...dar, oamenii au liber arbitru si opteaza ei insisi pentru deciziile pe care le fac in viata lor.
Raiul e apropierea de Dumnezeu, iadul e lipsa Lui, iar in Purgatoriu sufletele isi asteapta iertarea. |
|
Nivel: Grupa mica
Inregistrat: 9/28/2006
Mesaje: 132
| AdrianaC wrote:Maria, eu sunt o fire foarte pragmatica, imi plac lucrurile palpabile, care au o explicatie clara. Poate ca cineva zambeste acolo sus, dar sunt sigura ca daca acel Cineva va dori sa imi indrepte pasii pe calea cea buna va gasi metode de a o face. Poate si simplul fapt ca incep sa pun intrebari si vreau sa aflu mai multe este un semn, cine stie. In momentul in care se produc lucruri carora omul, muritorul, nu le poate gasi explicatii logice, atunci apare cu precadere gandul catre Dumnezeu. Eu cel putin asta am observat. Atunci cand te simti coplesit de ceva, iarasi gandul ti se indreapta care Dumnezeu. Nu stiu daca ati avut puterea sa va uitati cap - coada la filmul lui Mel Gibson, cu Isus Cristos. Eu una nu am rezistat. Si aici apare intrebarea mea: De ce Dumnezeu cel atotputernic, bun, bland si iertator si-a putut lasa propriul fiu sa se chinuiasca astfel? Asta nu a fost tot un fel de cruzime, de "crima", daca totusi putea sa il scuteasca de aceste chinuri? De ce ne este imperios necesara iertarea pacatelor si de ce daca Isus a patimit ce a patimit pentru ca noua sa ni se ierte toate pacatele, de ce noi nu suntem in fata lui Dumnezeu, la judecata de apoi, toti, fara pacat? De ce mai exista si Satana? Nu stiu, am multe intrebari in cap acum, multe la care nu gasesc raspuns, dar incerc intr-un fel sau altul sa il aflu. Poate par puerila sau necredincioasa, nu pot sa spun ca nu cred in Dumnezeu, dar nici nu pot spune ca sunt 100% convinsa ca exista Dumnezeu
Nu stiu sa-ti raspund, as fi ipocrita sa dau raspunsuri la asemenea intrebari, al caror raspuns nu se afla la indemina noastra. Daca cineva ar fi aflat raspunsul macar la una dintre ele, iti dai seama ca acum nu ne mai puneam intrebarile astea. Si eu mi le-am pus, si tu, si probabil o maaare parte a lumii si-a pus macar o data aceste intrebari.
Am vazut filmul, chiar intr-o noapte de inviere.
Nu pari nici puerila, nici necredincioasa. Tot ce pot EU sa - ti spun( stii, zicea Petrescu o vorba mare:,,eu nu pot vorbi onest decat numai la persoana intai")e ca, in adancul sufletului tau, si cu timpul, vei afla o solutie( nu stiu daca raspuns). Tot felul de experiente te vor indruma spre un drum sau altul.
Ceva insa ce am observat: legile astea date de Dumnezeu( sa nu furi, sa nu..., sa nu....)etc nu ne fac decat bine. Daca le-am respecta, ar fi o lume de vis. |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/22/2006
Mesaje: 4839
| Nu cred ca criminalul este iertat, el isi va spasi pedeapsa si nu doar dincolo ci aici sub soare.Daca intr-adevar ii pare rau si se pocaieste atunci poate pedeapsa va fi mai usoara dar in nici un caz nu va scapa de ea.
Si am observat Adriana a pus punctul pe I, de ce D-zeu care e asa bun a admis ca fiul sau sa sufere in halul acela.Parerea mea: nu a admis si nici nu a existat asa ceva.Filmul oricum a exagerat pt a fi mai comercial dar eu nu cred si nimeni nu ma poate face sa cred ca acolo a fost mana lui D-zeu.Dealtfel cam multe i se atribuie lui D-zeu , a vrut d-zeu sa-mi pierd copilul, sa-mi arda casa etc .gasim imediat consolarea si impacarea pt relele care ni se intampla punand in seam alui D-zeu.Asta e filozofeala mea |
|
|
|
