|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 3/12/2006
Mesaje: 3527
| Adriana, eu cred ca raspunsurile la intrebarile tale le vei gasi doar la duhovnicii mari ai Ortodoxiei, fie ei in viata(pe care ii gasesti in manastiri) sau morti (ma refer la cartile lor, sau la interviurile date) caci aici noi nu putem decat sa ne exprimam propriile pareri care cu siguranta nu pot da un raspuns corect si clar intrucat nu suntem destul de informate asupra acestor probleme.
Intrebarile tale sunt intrebari care trec prin mintea a mii de oameni si sa stii ca este o vorba: Daca vrei sa te mantuiesti cu intrebarea sa calatoresti! in sensul ca poti pune intrebari si afla raspunsuri despre existenta lui Dumnezeu, despre ceea ce trebui sa faci ca sa fii un bun crestin.
Dar pun si eu o intrebare: daca Dumnezeu nu ar exista si faptul ca a venit in lume ca sa rascumpere pacatele noastre ar fi simple fabulatii, de ce totusi aceste lucruri dainuiesc de atatea mii de ani? Sunt peste 2000 de ani de la venirea Lui, dar oamenii cred in Dumnezeu de dinaintea venirii Sale...nu credeti ca totul ar fi fost dat la un moment dat uitarii? Stiti ca pana si ateii dovedesc ca exista Dumnezeu prin faptul ca Il neaga? Cum poti nega ceva ce nu exista?
...aaaa, si inca ceva! Este o parabola cu un intelept care a incercat sa scrie o carte despre Dumnezeu, dar tot incercand el si straduindu-se a inteles dupa ce a vazut pe malul unui ocean cum un copil facuse o gaura in nisip si incerca sa aduca apa din ocean acolo ca asa cum oceanul tot nu ar fi incaput niciodata in gaura aceea mica, asa si mintea noastra limitata de muritori ce suntem nu L-ar putea incapea pe Dumnezeu, nu L-ar putea intelege si percepe in toata maretia Sa. |
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/15/2006
Mesaje: 1320
| Eu nu cred ca o asemenea fapta este iertata doar prin spovedanie.Prin spovedanie iti marturisesti pacatele lui Dumnezeu (prin intermediul preotului).Daca Dumnezeu te iarta sau nu...vei afla candva.Daca toate pacatele ar fi iertate prin spovedanie, Raiul ar fi plin iar Iadul nu ar exista. |
Nivel: Grupa mica
Inregistrat: 9/28/2006
Mesaje: 132
| Mi-a mai venit in gand ceva. Cred, dar numai cred, ca nu e vb aici de ,,a fi necredincios" cat mai ales de nevoia unei certitudini ca Dumnezeu exista. Un mare carturar, T. Arghezi, a trait o buna bucata de vreme la Manastirea Cernica, a imbracat haina monahala si, cu toate acestea, il aflam mai tarziu osciland mereu intre credinta si tagada. la un moment dat, intr-un Psalm, afirma:
,,Tu n-ai facut pamantul din mila si iubire
Ti-a trebuit loc oblu, intins, de cimitire"
pt ca, in alt Psalm, sa constate:
,,Pur trandafir, batut in cuie de diamant pe crucea mea
Si care-n fiece clipa pierzi cu-o miscare cate-o stea".
Arghezi a fost macinat toata viata de aceste sentimente contradictorii. Ar parea ciudat din partea unui om care a avut stransa legatura cu cele bisericoase.
Acuma ce pot sa mai zic eu: pina pe la vreo 24 de ani, am fost aproape atee. Spun aproape deoarece ma macinau cam aceleasi intrebari pe care le-am citit aici. Cum am ajuns la certitudinea existentei lui Dumnezeu? Greu de spus. Cred ca, in primul rand, trebuie sa faci loc in inima lui Dumnezeu. Si, incet-incet, lucrarea Lui se face simtita. Intai am acceptat sa merg la biserica. Asta dupa un eveniment nefericit. la biserica ortodoxa. Apoi o matusa m-a luat cu ea la o adunare. Am descoperit 2 moduri diferite de a se ruga oamenii. desi sunt ortodoxa, acolo, la adunare, l-am descoperit pe Dumnezeu.Nu stiu sa explic. Tin minte ca, in acele momente in care ma rugam( cand fiecare are libertatea de a se ruga, in gand sau cu voce tare, intre predicile pastorului si minunatele cantari ale corului) lacrimam si imi ziceam ,,Faca-se voia ta, Doamne".ca o paranteza, am scapat de o grava prejudecata de-a mea in ceea ce priveste pocaitii. Am ajuns la concluzia ca nu conteaza cum si unde te rogi, atata vreme cat o faci din suflet. Ma rugam pt o familie, pt ai mei...dar ruga era una, cum sa zic, din adancul fiintei, nu poti intelege daca nu ajungi la starea aia. Apoi, dupa cam 4 luni, am primit ceea ce mi-am dorit o viata intreaga.
certitudinea existentei lui Dumnezeu mi s-a relevat si sub forma unui miracol, cu fetita mea. Cand toata lumea spunea ca nu exista sanse, intr-o luni seara, stateam si plingeam cu sotul in spital, pe marginea patului, pt o minune( bb nu miscase deloc de 24 h si mi s-a spus ca e gata). Ei bine, in aceeasi seara am cerut ascultarea cordului fetal. Am ramas uimiti cand ne-a zis ca e ok.
Dupa ce am nascut, a doua zi, fetita dadea semne ca nu mai putea respira. Eu nu am stiut, am aflat mult mai tarziu. Sotul s-a rugat din nou, si cam la o ora a inceput sa respire singura( in conditiile in care se pregateau sa o intubeze). A venit dr. neonatolog si ne-a zis :,,Cineva, acolo sus, va iubeste".
Si exemplele ar putea continua. Pina cineva nu trece prin asemenea experiente, nu are cum constientiza ca exista miracole. Poate pt unii acestea nu sunt de ajuns, dar pentru noi au fost mai presus de cuvinte.
De aceea, cred, ca secretul se afla pe undeva in a-L lasa pe Dumnezeu sa vina la voi.
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 11/18/2006
Mesaje: 3674
| maria75 wrote:
De aceea, cred, ca secretul se afla pe undeva in a-L lasa pe Dumnezeu sa vina la voi.
Da, eu cred la fel. Si eu cred in Dumnezeu pentru ca L-am simtit alaturi de mine. Nici Biblia si nici biserica nu mi L-au adus aproape, ci altceva, mai putin explicabil. |
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
| AdrianaC wrote:Ce parere aveti de lucrul acesta?
Unul care a omorat 1 sau mai multi oameni, se duce la biserica, se spovedeste, si pacatele ii sunt iertate.
Bravo lui ca s-a gandit la spovedanie.Asta inseamna ca natura lui buna lupa cu cea rea, care a dominat la un moment dat.
AdrianaC wrote:Criminal spovedit = crima iertata?
Dumnezeu e bun si iertator.Criminalul este iertat de Dumnezeu ca si mincinosul sau omul care se manie usor.DAR: primesti iertarea lui Dumnezeu, dar nu esti absolvit de plata pacatului.Daca nu ar fi asa, atunci toata lumea ar marturisi greselile, pacatele, dumnezeu i-ar ierta si uite-asa nu ar mai exista suferinta deloc.Trebuie sa faci anumite lucuri care sa te conduca catre 100% absolvire de pacat.Greul incepe inca de la "ce ar trebui facut" si pana la a face propriu-zis ce trebuie.Si ce trebuie sa faca, putini stius a sfatuiasca.
AdrianaC wrote:Chiar daca Dumnezeu te iarta, tu poti sa te ierti?
Depinde de gradul evolutiv spiritual al fiecaruia si de programele la care se programeaza individul in cauza.Autoblamarea la nesfarsit nu duce la nimic bun.Te pocaiesti, iti pare rau de ce ai facut - asta e prima etapa.Apoi a doua: faci ceva ca sa nu mai repeti pacatul -fapte bune, rugaciuni de iertare, pomeni, masluri, dat de pomana sau pomana-coliva, slujbe diferite...si multe altele.Daca tu nu te ierti 100%, iertarea "globala' nu este totala si nu ofera linistea si pacea interioare/exterioare si nu esti pus intr-o stare de vindecare si armonizare cu Universul.A treia etapa: te straduiesti cat poti sa te 'ridici" spiritual.A patra etapa: te oferi pentru altii.Te pui in slujba Iubirii de oameni pentru Dumnezeu.Aici cred ca numai sfintii si entitatile foarte elevate ajung.
AdrianaC wrote:La ce iti foloseste iertarea lui Dumnezeu?
La ce foloseste iertarea unui copil de catre un parinte?Un copil ale carui greseli nu ii sunt iertate niciodata de catre parinti cum se dezvolta el in timp?
Un copil care greseste tot timpul, la tot pasul si nu il mustra nici constiinta nici altcineva cum se dezvolta si unde ajunge?
In viata de zi cu zi noi suntem "copilul" si Dumnezeu este Tatal.Si indif. ca vrem sau nu sa Il recunoastem, platitm intr-un fel sau altul greselile prin suferinta. |
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
| maria75 wrote:
De aceea, cred, ca secretul se afla pe undeva in a-L lasa pe Dumnezeu sa vina la voi.
Eu cred ca mai repede in a-L cauta unde trebuie pe Dumnezeu.Ca EL incearca tot timpul sa vina la noi, dar daca usa inimii e inchisa, se duce si bate la alte usi care Il cheama si care constinetizeaza nevoia de EL. |
|
|
|
|
